822 matches
-
aerul e atât de strălucitor, încît parcă aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina brazilor. Am lăsat afară din valiză doar teancul de hârtii pe a cărui ultimă filă scriu câteva ultime rânduri. Voi pleca de aici șchiopătând dintr-un șold, însă viu. Voi sui în mașină și voi urma linia sinuoasă a șoselei până-n Sinaia. Voi coborî pe Valea Prahovei, 182 desfășurată-n fața mea prompt și comercial ca un pliant turistic, cu cabanele de pe dealuri, fabricile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a-l privi În timp ce se strecură pe ușă, Închizând-o fără zgomot În urma sa. În fața lor, inspectorul Insch, un bărbat masiv, chel și purtând un costum nou-nouț, se opri În mijlocul frazei Încruntându-se pe măsură ce Logan se Îndreptă cu un mers șchiopătat către un loc liber din primul rând. — După cum spuneam, continuă inspectorul uitându-se urât la Logan, raportul preliminar al medicului patolog indică faptul că decesul s-a petrecut cu trei luni În urmă. Trei luni Înseamnă destul de mult pentru ca dovezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
luat foc. O siluetă alunecă oprindu-se, la mai puțin de două sute de picioare distanță. Strichen. Se răsuci, bâjbîind cu copilul care se zvârcolea, căutând un loc unde să fugă, cu fața luminată de lanterna puternică. — Hai, Martin, spuse Logan, șchiopătând prin zăpadă către el, cu o mână Încleștată pe organele interne care ardeau. S-a terminat. N-ai unde să fugi. Poza ta e peste tot, toată lumea știe cum te cheamă. E gata. Silueta se răsuci din nou, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Callistus îi făgădui că omul care urma să ajungă la putere avea să-i fie recunoscător. Callistus îl identifică pe acest om recunoscător în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în biblioteci. Șchiopăta puțin și se spunea că era ușor înapoiat mintal. Inventase pentru alfabetul latin trei litere noi, pe care toată lumea le găsise de prisos. Scrisese despre Etruria, despre Carthago, despre Roma din primele secole. Era complet lipsit de apărare în fața farmecelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atenția și să-i sustragă arma din toc. Câteva persoane se aflau acolo, dar nimeni nu părea că s-ar fi furișat prin spatele ei atât de aproape. Sau poate că vreunul din ei o făcuse? Un om se depărta șchiopătând. Nu putea fi Magicianul. Sau putea fi? Magicianul își poate schimba înfățișarea în doar câteva secunde, îți aduci aminte? În jurul ei: un cuplu în vârstă, motociclistul cu părul lung, trei adolescenți și un bărbat uriaș în uniformă ConEd. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și a ghivecelor cu palmieri pitici, dar tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei și se Îndreptă spre ușile turnante. Schimbul de focuri Încetase. Gloate de chinezi alergau de-a lungul Bundului printre tramvaie oprite și mașini parcate; dădace bătrîne șchiopătînd În pantalonii lor negri, hamali trăgînd ricșe goale, cerșetori și băieți de la șampane, chelneri În uniforme de la hoteluri. Un văl de fum cenușiu, mare cît un oraș În ceață, se Întindea peste rîu, și din el se iveau arborii gabieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze broasca țestoasă, Își juli genunchiul sting. Traversă șchiopătînd pista de zgură, și se așeză pe treptele stației de apă potabilă, acum distrusă. Aici, apa sălcie din bălțile din lagăr fusese cîndva fiartă de deținuți. Mai exista Încă o mică rezervă de cărbuni În magazia lagărului, dar grupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi vor ajuta, pe doamna Philips și pe ceilalți, să ajungă la Nantao? Jim se Îndoia vă vor face asta. Nu se mai gîndi la doamna Philips, apucă lădița de lemn și porni pe urmele prăfoase lăsate de bărbatul care șchiopăta Înaintea lui. Domnul Maxted rămăsese deja În urmă. Scurtul popas de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și curelele, amintindu-i lui Jim de pista de pe aeroportul Lunghua. — Bine, Jim... Domnul Maxted se ridică, iar Jim simți mirosul de excremente care venea dinspre pantalonii lui. Hai să te ducem la Nantao. Ținîndu-l pe Jim de umăr, porni șchiopătînd mai departe, saboții lui sfărîmÎnd sticla spartă. Nefiind În stare să treacă Înaintea camioanelor, Înaintară prin norii de praf, alăturîndu-se celor cîțiva soldați din coada coloanei. O mulțime de prizonieri abandonaseră convoiul și stăteau lîngă copiii lor pe scările mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu spuse nimic pentru că avea o contracție și mai puternică. —Spune-le să se grăbească, gâfâi ea. Te rog, spune-le să se grăbească. Gândurile și sentimentele ei pentru Sam trecură undeva Într-un plan Îndepărtat al minții, iar Ruby șchiopătă În pas de sprint olimpic spre biroul de informații. Femeia Între două vârste de la biroul de informații Îi spuse lui Ruby să nu intre În panică pentru că ambulanța aeroportului avea să ajungă În câteva minute. Ruby Îi descrise unde aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
farfurie până la gură devenise extraordinar de lung. M-am ridicat de la masă să mă duc în baie. În coridor, terrierul soacrei mele a țâșnit dintr-un colț arătându-și colții. Am ridicat piciorul și l-am lovit. S-a îndreptat șchiopătând spre stăpâna care și fugea spre el. — Scuză-mă, Nora, l-am lovit din greșeală. M-am întins pe covor, într-una din camerele de la etaj. Mă simțeam ca un vierme istovit, care atârnă vara bălăbănindu-se de un vrej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
barul obișnuit. — Ce iei? Nu-mi răspunse. Se sprijinise cu toată greutatea de tejghea. I-am văzut mâna alunecând pe suprafața de metal către șervețelele de hârtie. Cu un gest brusc a smuls câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă..., șopti. Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră întunecate în mâinile sale. — Pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă nu și-ar mai vedea părinții un an sau doi. Șchiopătez prin anexa secretă, țopăi de la un perete umed și dărăpănat la altul. Mă sufoc aici, prea mare pentru tavanele joase și pentru camerele înghesuite, prea puternic pentru mama mea neajutorată și speriată și pentru furiosul meu tată lipsit de putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe jos. Cum a reușit, nici una dintre noi nu va ști. A vorbit tot drumul, amintindu-mi încontinuu de toate momentele de cumpănă pe care le trăiserăm împreună, de toate listele în capul cărora mă aflasem. Pe parcurs începuse să șchiopăteze, lucru pe care m-am străduit din greu să-l ignor. Într-un final, am ajuns la imensa clădire cu balcoane, în care Maria avea un micuț apartament cu două camere. Plănuisem niște cuvinte tăioase cu care s-o expediez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
totul. Plângeam în continuare, simțindu-mă complet ridicolă. — Îmi pare rău! Nu mă pot urca din nou pe cal, pur și simplu nu pot. Așa că am mers pe jos tot drumul până la grajduri, Ed ducând cei doi cai în timp ce eu șchiopătam în spatele lui, cu fiecare pas trupul fiindu-mi traversat de crampe îngrozitoare. Lucrul bun în legătură cu această tortură a fost că m-a făcut să nu mă mai gândesc la faptul că Ed nu-și dorește copii. Dar chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe canapea cam un an, împăturind hârtie și bucurându-mă de singurătate. Reveria mi-a fost întreruptă de un gând rău în legătură cu Ed. Trecuse ceva timp de când era la baie. M-am ridicat cu greu de pe canapea și am mers șchiopătând până la baie. —E totul în regulă? Ușa se deschise brusc și Ed aproape dădu peste mine ieșind furios din baie. Măcar acum știu de ce nu ai vrut să rămân la tine. Am aruncat o privire în baie, în urma lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se bucura din nou de ele, plecă la Paris pe la mijlocul lui martie, pentru o vizită prelungită. Trase la hotelul său preferat, Westminster, din Rue de la Paix, În apropiere de Place Vendôme. Guta continua să Îl supere, dar reuși să străbată, șchiopătând, bulevardele, pentru a-l Întâlni pe Morton În restaurante și cafenele pe care le „descoperise“. Tot atunci se Întâmpla să fie la Paris și Henry Harland și luară Împreună o cină plină de bună dispoziție, la care tânărul Își expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
americani - mi le trimit cei de la Harper, știi - și obligația de a le răspunde mă obosește grozav, spuse el În timp ce coborau dealul, Îndreptându-se spre Întinderea câmpiei, cu bastoanele pocnind asfaltul aproape la unison și cu Don, de-acum bătrân, șchiopătând Înaintea lor. Ar trebui să-ți iei o secretară, să răspundă În numele tău, spuse Henry. — Da, Pem se ocupă de o parte din ele, chicoti Du Maurier. Cred că e cam dură cu admiratoarele mai pătimașe. Mi se pare extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe stânga, pe dreapta. E drept că nu aveam de cărat armament greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar fi fost gemeni, șchiopătau amândoi pe partea stângă. Omul din Volkssturm vorbea confuz. Ba se ciorovăia în șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați pe sus. Nu reușeam să înaintăm prea repede. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venea nici un răspuns de la coloana de tancuri, plutonierul a ordonat o pauză de marș pe marginea drumului. Având, se pare, experiența frontului, voia să aștepte retragerea tancurilor rămase, sperând să facă rost de transport, cel puțin pentru cei doi care șchiopătau și pentru bătrânul rătăcit din Volkssturm. Oricum, noi eram sleiți. Din fericire, nu l-a pus pe oricare altul dintre băieți să stea de pază pe drumul de pădure, ci pe mine, și mi-a dat indicația de a ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
după paharele pline cu suc împărțite de fetele de la Liga Fetelor Germane, care se vedea că erau obișnuite cu descărcarea unor transporturi cu un astfel de conținut. Cei grav răniți au fost transportați cu camioanele. Noi, cei răniți ușor, mergeam șchiopătând și sprijinindu-ne unul de altul pe drumul pietonal ce urca spre cetatea în care fusese amenajat spitalul militar de campanie. Cetățeni ai orașului, printre care multe femei, stăteau pe marginea drumului. Unii îi ajutau pe cei care aveau dificultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea care l-a momit, între ture, în casa de familie, cu grădiniță în față și cu verandă; ea îl convingea fără să recurgă la politică. Nu era chiar o frumusețe, dar nici lipsită de vino-ncoace. Încă din copilărie șchiopăta puțin de piciorul stâng. Un accident? Niciodată n-a vorbit despre asta. Sau poate că nu am fost eu atent, atunci când ea pomenea despre cauzele regretabile ale vizibilei ei nefericiri? Vorbea susurat, repede, precipitat, ca și când nu i-ar rămâne destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spaniolă de la Începutul secolului până În zilele noastre. Prima sa creație, poemul Durerile sufletului (1901), pe care l-a publicat În Telegraful de peste Ocean al lui Fisherton (Rosario), e micuța operă a unui Începător care, căutându-se pe sine, Încă mai șchiopătează, și nu de puține ori e apă chioară. Configurează o muncă mai curând de cititor decât de geniu care Împinge, căci e plin ochi de influențele (În general, străine) lui Guido Spano, Núñez de Arce și, cu marcată preponderență, Elías
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-a surprins aici acum peste viețile accidentale ale dragostei. Și, Ea, cea care m-a făcut să cunosc în trupul nopților ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE. ȚIPĂT GLACIAL AL DELIRULUI Noaptea s-a lăsat peste sufletul universului în care dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. Tataie, cât de mare trebuie să fiu să călăresc? Ha, ha! Da’ grăbit mai ești nepoate... Uite, la vara viitoare te voi învăța. Întâi să văd că nu șchiopătezi la școală. Să văd că ești silitor și cuminte. Apoi... mai stăm de vorbă, răspunse bunicul ridicându-l și așezându-l pe genunchii săi. Mai întâi te voi învăța cum să te porți cu animalele. Caii, să știi tu, sunt
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]