975 matches
-
lărgea din ce în ce, pe când aerul se îngreuia cu tot ermetismul cosciugului și parfumul florilor. Două ochiuri prelungi mai fură deschise dintr-o dată. Invada un nou curent cristalin și un susur ușor de păsări. O spirală vânătă de fum șerpui din cădelnițe, se urcă și dispăru pe fereastră, lăsând o risipă plăcută de mirodenii. Soarele căzuse probabil mai jos. Mini, care nu mai vedea nici reflexul vioriu, nici fășia mătăsoasă de cer, fu trasă de aurul ce trăgea contururi capricioase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe o terasă ce le-ncon jura din toate părțile. Din partea noastră, Alpii ne-au apărut ca o panoramă albă-strălucitoare. I-am privit cu nesaț. Marco, lângă mine, mi-a spus numele fiecărui vârf mai proeminent și-a fiecărei ape care șerpuia-n zare. L-am lăsat să converseze cu o româncă însoțită de prietena ei chinezoaică, foarte dornice să ne pozeze aflând că suntem scrii tori, și am înconjurat terasa ca să ajung la pano rama orașului. Și-acolo m-am trezit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Accidentul făcea posibilă și chestia asta. Îi făcea deodată pe toți mai buni decât erau. Prezentul trecea înaintea trecutului. Rătăcise într-o furtună de zăpadă, degerată și aproape de colaps și nimerise peste un adăpost încălzit. Voia ca discuția să continue, șerpuind încet spre nicăieri. Pentru prima oară de la telefonul primit de la spital, simți că poate face tot ceea ce se impune în caz de dezastru. Dacă ar putea măcar să-l sune pe omul ăsta, din când în când. Daniel o întrebă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uită-te o dată. —Hei! Nu-i problema mea, da? Adică uită-te și tu la mâzgăleala asta. Ăsta nu-i scris. Un fel de pânză de păianjen. Scoarță de copac sau așa ceva. Zi-mi tu ce scrie. Scrisul era spectral. Șerpuia ca literele ilizibile ale bunicii lor suedeze. Karin îl etichetase pe autor ca având optzeci de ani, un imigrant bătrân, care se temea să dea orice relație ce ar implica dezvăluirea de informații pentru o bază de date. Citi cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfârșit unul dintre cele trei mari salturi din evoluția primatelor. Cei trei stăteau pe podea cot la cot, cu trupurile reduse la niște extensii ale mașinilor pe care le pilotau. Ajunseră la o porțiune deschisă, unde șoseaua se opri din șerpuit și deveni dreaptă, străbătând niște dealuri nisipoase spre o linie de sosire vizibilă la orizont. Jucătorii accelerară, ciocnindu-se între ei pentru o poziție mai bună. Intrară într-un ultim viraj abrupt la dreapta. Una dintre mașini derapă mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dreapta. —Ați înnebunit? Duane Cain se răsuci sub lovitura nedreaptă. Ce-ar fi să-ți reiei cura de Prozac? Noi am venit aici doar ca să-i ținem companie. Karin își flutură unghiile spre jocul video, cu șoseaua care încă mai șerpuia prostește pe ecran. —Companie? Așa numiți voi faptul că-l puneți să retrăiască toate astea? Îi aruncă lui Weber o privire de femeie trădată. — Omul nu protestează, spuse Rupp. Nu-i așa, frățică? Mark stătea în picioare, ținând strâns comenzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de titlu, omniprezentul template Nature. Cu font Mistral, titlul spunea: Noi călători pe bătrânul nostru râu. Karin se răsuci spre Daniel, nevenindu-i să creadă. Dar el și Adăpostul se pregăteau pentru reprezentație, cu fălcile strânse. Slide-urile se derulau rapid, șerpuind ca râul aflat în discuție. Punctul culminant viza ultima țintă la care s-ar fi gândit Karin: ceea ce Consiliul de dezvoltare numea „Sectorul de ospitalitate“. Un grafic cu coloane arăta numărul de turiști care veniseră să vadă migrația de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă șerpuind prin paradis. Și strigând cu fiecare părticică a sa. Păsările sunt uriașe, mult mai mari decât își imaginase. Aripile lor pompează lent și plin, cu penele lungi arcuindu-se mult deasupra corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tare cu elicoptere ca să devină un clasic. Sau o scenă cu scufundări în pielea goală, ceva de felul ăsta. Dar e ieșită fix din Nebraska. Până la urmă, m-a prins. Weber se întinde să ia povestea devenită inutilă. O mână șerpuiește și o înșfacă pe a lui. —Domnu’ doctor? E o chestie pe care n-o pricep. Am salvat-o. Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el! Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că-i cunosc pe toți oamenii, că țin În palme substanța caldă și palpabilă a vieții lor, că stăpînesc și cunosc strada ca și cum aș fi creat-o eu Însumi. Într-un punct, o mașină mare, cu un șofer În livrea, șerpuiește iute și se oprește lîngă bordură, iar ușierul unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de câte lucruri îngrozitoare se petrec în visul ei. Noi, Ana și cu mine, am ajuns - știți unde? Pe coada mea stufoasă, că am ajuns tocmai în Maramureș. Și aici sunt munți. Licuriciul și râma ne-au adus aici. Drumul șerpuiește ca o râmă mai mare. Ana le-a mulțumit frumos mititeilor, a mângâiat ușor licuriciul pe care îl portă mereu în păr și a așezat, cu dragoste, râma într-o copăiță făcută dintr-o coajă de nucă, în care a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
general, dar o tulburare a mersului firesc al lucrurilor, nu. Cred că era mulțumit doar atunci cînd toate tramvaiele erau adăpostite, curățate și verificate, iar ușile închise. El vedea, probabil, drumul acestora de-a lungul orașului, claxonînd, accelerînd, frînînd brusc, șerpuind prin mulțimea înfierbîntată, cu toți oamenii aceia ciudați urcîndu-se și coborînd, ca pe un rău necesar. În ultimele cîteva luni, tramvaiele nu mai circulaseră în oraș. Șinele fuseseră luate, iar suprafața celor care rămăseseră la locul lor nu mai e
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cele două etaje de mai sus, dincolo de grinda albă cu scripete din vîrf. M-am simțit amețit, a fost ca și cum fațada casei ar fi început să se miște, ori ar fi devenit dintr-o dată o stradă, un drum lung care șerpuia, un zid care se apleca înainte și se va prăbuși peste mine. Mi-am lăsat capul mai tare pe spate și am văzut cerul serii, orizontul cu începutul luminii de lună și cîțiva nori albi, și în acestea mi-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Pe ea alergau copiii, jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală, iar pe latura îndepărtată, doi băieți mai mari stăteau pe o bancă privind o vale largă, înțesată de acoperișuri cu hornuri ca niște spini. La dreapta, un rîu șerpuia printre cîmpii și grămezi de zgură, apoi dispărea în oraș, deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța în nord. Alpiniștii stăteau în spate, cîntînd cîntece de munte fără perdea, iar Thaw își apăsa fruntea de fereastra rece, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alt spațiu tivit cu copaci și plin de zgomotele jocurilor de copii. De acolo, pămîntul cobora în terase împădurite abrupte spre o vale acoperită cu un covor de acoperișuri și cu țepii coșurilor de fabrică. La est, Clyde se vedea șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se aștepte la același gen de loc, însă mult mai întunecat și ruinat, dar sub cerul fără stele, acest oraș avea o strălucire rece. Stîlpi subțiri de înălțimea fleșei catedralei aruncau o lumină albă peste alei și podurile care șerpuiau deasupra unei alte autostrăzi imense. Pe fiecare parte străluceau turnuri de sticlă și beton de peste douăzeci de etaje, cu lumini pe acoperiși pentru avertizarea avioanelor. Cu toate astea, era Unthank, deși vechile străzi dintre turnuri și șosele păreau pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu fă faceți griji. Nu fă îngrijorați. Sludden se ivi după ușă și zise: — Angus a aprins luminile. Să mergem spre pistă. Trecură prin bucătărie, spre o ușă din spate și merseră în urma unui cablu electric care croia o cărare șerpuită între urmele de cotoare de varză. — Nu uita, zise Sludden, cea mai bună tactică este denunțarea deschisă. N-are rost să te plîngi în fața șefilor consiliului, cînd ceilalți delegați nu sînt prezenți și vice-versa. Conducătorii trebuie să fie făcuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai lăsăm să treacă niște secole și să aruncăm din nou o privire asupra globului. Partea cea mai mare de teritoriu se divide în trei continente printr-o mare centrală destul de complicată. La răsărit de ea, fluviul lat nu mai șerpuiește prin mlaștini, ci curge într-un canal peste o geometrie fertilă de cîmpuri cultivate și șanțuri. Pe suprafața lui strălucitoare trec în jos și-n sus vapoare și barje pentru a-și descărca mărfurile lîngă cuburile, conurile și cilindrele primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în souk, în piață. Văzu două femei, probabil cu câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici se zăreau semnele animației de mai devreme: restaurante și baruri închise noaptea. Auzi ecourile agitației dintr-un bar. — Localul lui Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]