1,010 matches
-
vreme prielnică, casele și turnurile din Koblenz. Mici sate sunt presărate ici și colo pe câmpie, la umbra pădurilor. Iată Segendorf, apoi Niederbiber, cu străvechea biserică romanică, ridicată pe temelii romane, mai încolo Oberbiber, pe înălțimi: ruinele Braunsbergului. Prin mijloc șerpuiește Wiedul, care curge cu numeroase meandre spre Rin. De jur-împrejur, orizontul e format de două lanțuri de munții: la est, crestele înalte ale Westerwaldului, la sud colinele de la poalele Taunusului, apoi Hundstrück. Acolo unde lanțurile înalte coboară unul spre celălalt
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
șipci, executanții pot trece și printre ele. Scara de gimnastică, verticală sau înclinată, permite executarea tuturor procedeelor de cățărare întâlnite la scara fixă: cățărare în spirală în jurul scării; cățărare din lateral sau din față, câte unul sau câte doi; cățărare șerpuită printre șipci; cățărarea numai în brațe, apucând de șipci sau de marginile scării. La scara de gimnastică așezată orizontal, se pot executa cățărări deasupra scării sau pe sub aceasta, și anume: deplasări înainte și înapoi în atârnat mixt, cu tălpile sprijinite
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
Sub pana lui, vremurile de altcândva reînvie cu o uluitoare prospețime, veridice și înconjurate, totodată, de o aură de fabulos. Memoria sa, aliată uneori cu fantezia, apare ca prodigioasă și infidelă. Oricât nu e un sentimental, o undă de poezie șerpuiește printre generoasele suveniruri. Voluptatea amintirii se împletește cu plăcerea de a povesti, stimulată de toată paleta pitorescului balcanic. Sunt evocate, cu o luxuriantă plasticitate a descrierilor și cu fascinație, o călătorie de la București la Iași, epoca domniei lui Caragea, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
speranță și expectanțe. Și pe măsură ce timpul trecea, curentul de apă a încetinit și s-a bucurat de pajiștile verzi și de copaci și de flori... și pe măsură ce se apropia de ocean a început să încetinească și mai mult pentru a șerpui prin ținut în manieră mai destinsă... și atunci când obstacolele din calea sa erau în calea progresului său a adoptat calea minimei rezistențe... doar curgând pe calea sa proprie până când a ajuns la ocean și a fuzionat cu el.. știind că
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
învățarea și consolidarea elementelor și procedeelor tehnice ale jocului de handbal. 5. Pregătirea tehnică: Învățarea și consolidarea poziției fundamentale pentru jocul de atac și apărare; Învățarea și consolidarea elementelor de mișcare în teren pentru atac și apărare (alergarea lansată, accelerată, șerpuită printre apărătoare, sprinturi scurte, schimbarea simplă și dublă de direcție, deplasări în diferite direcții, opriri, porniri, întoarceri, sărituri, alergarea cu spatele); Învățarea și consolidarea ținerii mingii cu două mâini; Învățarea și consolidarea prinderii și pasării mingii (de pe loc și din
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Ion Mihăilă , Daniela Corina Popescu , Petru Ghervan , Andonis Koutululis , Aurel Iancu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_540]
-
autorul sud-african nu recondiționează formule uzitate anterior de alții, că el născocește numai situații și evoluții neîntâlnite anterior în ficțiune. De aceea, nu puteau să se aștepte ca formula literară inițială să rămână neschimbată. Benzile încep, de la un punct, să șerpuiască, să se întretaie, raporturile dintre personaje se modifică și, ceea ce este mai important, ideile în jurul cărora a fost construit întregul edificiu se nuanțează și ele. Inflexibilitatea lui J.C. pare a se înmuia, scepticismul Anyei față de prea „tranșantele” lui atitudini lasă
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
acolo, dând într-un văguș înghețat, m-am pomenit cu trăsura într-un peș, se rupsese osia și rămăsese în trei roate“. După cinci zile, „de osteneală, de suferință și necazuri“ a sosit în capitala Moldovei. Din cauza stării drumurilor care șerpuiau „natural“ pe unde puteau să-și facă loc, la jumătatea secolului al XIX-lea, drumul cel mai... comod dintre București și Iași avea următorul traseu: cu diligența până la Giurgiu, de unde se călătorea cu vaporul la Budapesta; mai departe, se călătorea
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
să fie un conflict și mâine să ne purtăm ca oameni mândri de țara noastră și de ceea ce putem să facem", a subliniat premierul Victor Ponta. Grota Sfântul Apostol Andrei, primul lăcaș de cult de pe teritoriul României Pe drumul care șerpuiește printre coline, între Cernavodă și Ostrov, la capătul unui drum lateral lung de 3-4 kilometri se află Mănăstirea "Peștera Sfântului Apostol Andrei" cu cele trei biserici și corpul de chilii, situate într-un frumos cadru natural. Principala atracție a mănăstirii
Ponta, la coadă la moaştele Sfântului Andrei. Pentru ce s-a rugat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33854_a_35179]
-
așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau în țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie în pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat de apropierea morții
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
spre exemplu, un "poem bănățean" pursânge, grefat pe schelăria unui spațiu iberic ori - cine știe? - sarazin: "Pâlcuri de păduri de pin, nisipoase mușuroaie/ de cârtiță, bujorii aceștia explodând/ de-a dreptul din aer, din neant și noi, aidoma/ unor stâlpi șerpuiți cu inele,/ înfipți în carnea nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am înălța o casă./ cuvinte imaculate, plumburii, ascuțite, cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenușie,/ singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/ printre teii înfloriți
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
din neant și noi, aidoma/ unor stâlpi șerpuiți cu inele,/ înfipți în carnea nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am înălța o casă./ cuvinte imaculate, plumburii, ascuțite, cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenușie,/ singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/ printre teii înfloriți.// Care ne e menirea, care condiția/ în zumzetul acesta îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și grase și mari cât pumnul,/ n-aș ști prea bine, bunul meu prieten.// De pretutindeni,/ cartea detună ca
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
eu în stare să mă întorc în trecut; în trecutul Vinei. Povestea devenirii unei fete viciate: născută cu numele Nissa Shetty, a crescut într-o baracă din mijlocul unui cîmp de porumb din afara orașului Chester, Virginia, lîngă o șosea care șerpuia spre est, și ducea nicăieri. Porumb de o parte și de alta, și capre în spate. Mama ei, Hellen, o greco-americană, trupeșă, vioaie, cititoare de romane, romantică și visătoare, o femeie de origine umilă dar cu o ținută mîndră, și
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
din vremuri de demult. El deschide cartea la prima ilustrație: un bărbat înalt, slăbănog, cu câteva fire de barbă, îmbrăcat într-o armură, cocoțat pe o mârțoagă deșălată; lângă el, un individ bondoc, călare pe un măgar. În fața lor, drumul șerpuiește până în depărtare. E o comedie, zice el. O să-i placă băiatului. Nimeni nu se îneacă, nimeni nu e omorât, nici măcar un cal. Se așază la fereastră, cu băiatul pe genunchi. - Tu și cu mine o să citim cartea asta împreună, în
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
alb-cenușiu, statui ce reproduceau anatomii dispărute, zei ai Oceaniei, scalpuri polineziene, scuturi ostile de lemn, îmbrăcate în blană de leopard, salbe de colți feroce, vâsle de schifuri ce au străbătut ape norocoase. Cuțite violente înfiorau pereții cu lamele lor argintii șerpuind în întuneric. Am observat că zeitățile masculine de lemn se împuținaseră. Falusurile le erau acoperite cu bucăți de pânză, aceeași pânză din care erau făcute sortul și broboada slujnicei; era ușor de remarcat. Bătrânul explorator se deplasa cu grijă printre
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
biserici pe a caror cupole sclipitoare se ridică crucea grecească. Cum lucește și strălucește totul în jur! Și cum se revarsă pretutindeni, printre palate, colibe și gracile case de țară, verdele pădurii și al grădinilor într-o plinătate îmbelșugata. Acolo șerpuiește un rîu subțire - să fie această apă tulbure Dîmbovița? "Dîmbovița apă dulce, cine bea nu se mai duce" cîntă poeții". Străzile i se par ciudate, cotropite de pajiști, case țărănești și grădini, de șanțuri și băltoace; cu turme de porci
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice. Casa așezată pe un ostrov al râului își clocește temeliile. Fum perpetuu - ard hârtiile secrete ale pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer. Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
timișorenii care traversau Piața Operei asistau contrariați la o imagine ciudată nu prin ea însăși - coada la carne, lapte și, în general, la orice, fiind de ani buni de domeniul unei triste „normalități” -, ci mai cu seamă prin locul unde șerpuia: în fața librăriei „Mihai Eminescu”. Nu era bătrânică pe o rază de 200 de metri care să nu se oprească și să pună aceeași întrebare - „Da’ aici ce se dă, maică? ” - în speranța că va mai prinde un litru, kilogram, pungă
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
evoca în fastul său irezistibil, în poeme decorativ desfășurate aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate viorile.// Pașii metalici lunecă pe pîntece sparte./ Unde sînt valsurile? și mai departe/ unde sînt harfele?// Ritmic destinul bîntuie-n trupuri. Fără de preget/ tobe l-
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
E robust. E un produs subvenționat. Pentru ca fermierii să nu dea faliment. E un vin alb de masă pe care îl poți degusta direct, la producător, la patronii fermelor care țin mici restaurante înșirate pe promontorii înguste, la drumul ce șerpuiește între culturi. Cu decenii în urmă când ploile, când vijeliile se abăteau asupra versantului sudic al muntelui ce se ridică de la malul Lehmanului, măturând la vale culturi, distrugând terenul, țăranii cărau pământul la spinare, în coșuri, înapoi la deal, pentru
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
Manolescu, Gh. Petrașcu. Doar la 4 km mai sus, în vecinătatea șoselei, pe Muntele Cetățuia se poate vedea „în singurătăți vecine cu cerul și șoimii înălțimilor“, Cetatea Poienari, despre care am mai făcut vorbire în acest colț de pagină. Drumul șerpuiește neted în coasta muntelui, pe sub tunele, traversează o salbă de viaducte, după care în fața ochilor apare Vidraru: înalt de 165 m, cu o deschidere de 307 m, barajul zăgăzuiește apele Argeșului într-un lac de acumulare de aproape 900 de
Agenda2004-21-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282461_a_283790]
-
glas de prichindel și rostea într-o păsărească apoasă "bărbatul e o perlă neagră imperfectă găsită într-o mare la fel de imperfectă" ultimul ei gând fusese că un scafandru vine după o sută de ani să se îngrijească de corpul ei șerpuind adormit în adâncime sub turnul inundat din orașul abandonat sub lac s-ar spune că nimic nu e mai greu decât să fii mereu fraged în viață dumnezeu era o mărgelușă spartă căzând cu zgomot pe jos s-ar spune
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
încă de la născare... Suntem într-un salon de la chirurgia vasculară. Nu-i vorba de-o boală a sângelui ci de-o alta: cum circulă sângele prin artere și prin vene. Cum încearcă sărac de el să-și facă loc, să șerpuiască ca să ajungă până în cele mai îndepărtate metereze. Și cum nu ajunge. Și cum atunci, pe bietul bolnav îl apucă niște dureri insuportabile. E durerea sângelui. Traseul lui e înfundat și sângele doare. De ce se-nfundă? Circulația vasculară este una din
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
să o cîștig. Visul meu nu-și pierduse forța, spectacolul plin de atracții pe care capitala îl oferea locuitorilor ei nu mă depărta de ceea ce toată viața jinduisem încă din tinerețea mea lipsită de experiență. Eram ca un rîu, care șerpuia ascuns sub albia lui săpîndu-și drumul cu îndrăzneală și stăruință. În această vară a anului 1937 ocupam un apartament pe strada Sandu Aldea într-un cartier aflat lîngă Școala de Agronomie, liniștit, cu o grădină largă cu un spațiu mare
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau pe masă către un difuzor culcat cu fața în sus. Străbătusem oborul șfichiuit de crivăț, prin zăpada zburătăcită de viscol și ajunsesem în atelierul lui cu picioarele ude și înghețate bocnă. Era toiul iernii, la ora cinci era întuneric-beznă, cocoțate
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
primele amintiri. Amintiri care, la această distanță în timp și în spațiu, revin cu o acuitate înfricoșătoare. Aveam șapte sau opt ani și mă jucam pe malul mării, în umbra clădirii în care locuiam. O potecă îngustă și abruptă cobora șerpuind până la stâncile în care se opreau valurile. Jos, printre stânci, Iani rămăsese să privească, într-un ochi de apă, încăierarea dintre doi crabi. Am început s-arunc de sus, în joacă, pietre mai mici, apoi din ce în ce mai mari, căci Iani se
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]