860 matches
-
de discernământ. Noi cu surplusul nostru exagerat de receptori eram În permanentă stare de haos nervos. Înconjurat de umbrele copacilor, flexibile, ale cercevelelor, rigide, și de reflecțiile alămurilor și ale sticlei, pe jumătate fixe, domnul Sammler Își șterse pantofii cu șervetul de hârtie pe care Shula Îl pusese sub ceașca de cafea. Pantofii erau umezi, În continuare. Musteau de apă, Într-un mod dezagreabil. Și Margotte Își avea plantele ei, iar Wallace era pe cale să Își deschidă o afacere cu plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a pus pui, că n-am curte ca să ținem păsări. Locuim la bloc, așa că mi-a pus șuncă, brânză, ouă. — Numai bine. Mâncăm mai întâi de la tine și pe urmă ne ospătăm cu puil. E bine așa? Teofana așeză un șervet pe suportul de sub fereastra compartimentului și încep să întindă bucatele. În anii aceia se mânca atunci când plecai în călătorie din plin, mai rudimentar, dar mai sănătos decât acum când la modă sunt sandviciurile, hambrugherii, hot-dog-urile. Când au ajuns la pui
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ultravioletele. — le-ai prins tu și pentru mine. Alexandru i-a ajutat să întindă cearșaful. — Ți-e foame? N-am mai trecut pe la cantină ca să nu pierd ultravioletele. Am adus eu ceva bun, scoate Teofana bunătățile, le întinde pe un șervet peste cearșaf. — Ești o bomboană. Meriți să te pup, meriți să te pup, strigă în gura mare sărutând-o pe am’ndoi obrajii, când vede sticlele cu limonadă rece, desfăcând una și înghițind cu poftă. — Ai răbdare, Alexandre! Mănâncă înainte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de sticlă, îi dă fiori lui Evgheni. Se vede bătrân și desculț, luând-o de la capăt și obișnuindu-se (oare a câta oară?) cu hachițele unui stăpân mai tânăr decât zănaticul ăsta care-și caută ruina cu lumânarea. — O să avem șervete brodate cu scoici și vase mari, cu nuferi roz, la intrarea în fiecare salon. Evgheni simte nevoia să scoată din buzunar o batistă veche și relativ murdară, să-și șteargă disperarea de pe frunte. — O să fac o școală de bucătari la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre Casanova că văd că te obsedează. Se așeză pe un fotoliu în fața televizorului și ea pe genunchii lui. Când mă prinsese hărnicia, tu mă întrerupi. Cine a fost Casanova? Știi? —Cum să nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face și cu cele două scăunele de lângă masă. Să șade sfinția ta și sluga la mata ca să ne șade și mușteriii! Până să ne așezăm, se arată și Alî cu două ulcele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dat un marinar pe nume Tanaka, de pe un vapor din Marsilia, spuse el mândru, cu o voce puternică. Toți ochii din restaurant s-au îndreptat spre el. Gaston a început să-și lege șnururile în jurul gâtului. — Trebuie să folosesc acest șervet japonez când mănânc sushi, spuse el cu un zâmbet inocent. Tomoe și Takamori au fost singurii care nu au izbucnit în râs. Ceea ce își legase Gaston în jurul gâtului nu era altceva decât un fundoshi japonez, adică o bucată de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un șervet european. Dorind o amintire de pe Akashiromaru, Gaston i-a propus să îi dea lui Tanaka cravata în schimbul șervetului. Luat repede, Tanaka a fost de acord, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un șervet european. Dorind o amintire de pe Akashiromaru, Gaston i-a propus să îi dea lui Tanaka cravata în schimbul șervetului. Luat repede, Tanaka a fost de acord, deși se simțea, probabil, puțin vinovat. În gând se ruga să fie iertat pentru înșelăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un șervet european. Dorind o amintire de pe Akashiromaru, Gaston i-a propus să îi dea lui Tanaka cravata în schimbul șervetului. Luat repede, Tanaka a fost de acord, deși se simțea, probabil, puțin vinovat. În gând se ruga să fie iertat pentru înșelăciune. Când au aflat toată povestea, le-a fost clar că nu Gaston era vinovatul. El a fost pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ai considerat niciodată bărbat. Bărbat între bărbați? Unul ca Takamori care dormea diminețile și care-și tapa mereu sora de bani? Și ce terchea-berchea le-a adus în casă! Un bărbat care-și pune fundoshi la gât în chip de șervet și le aduce acasă un câine vagabond pe care-l hrănește cu mâncarea lor! Nu-i deloc ușor pentru o familie să hrănească doi vagabonzi. „Dacă mai voia și părerea altcuiva“, gândi ea, „n-avea decât să asculte zăngănitul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii. - Înseamnă că a fost tămbălău mare, arunc și eu un comentariu, mai mult să mă aflu-n treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera îi cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceea ce făcea, dar bietul bătrân, oricât se străduia, nu reușea să-și controleze tremurul, cu atât mai puțin dacă Îl certau, iar rezultatul era că murdărea mereu fața de masă sau scăpa mâncarea pe jos, ca să nu mai vorbim de șervetul pe care i-l legau la gât și pe care era nevoie să i-l schimbe de trei ori pe zi, dimineața, la prânz, și seara. Așa stăteau lucrurile și fără nici o perspectivă de ameliorare când fiul hotărî să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și-i spuse tatălui, Începând de azi vei mânca din asta, te așezi pe pragul ușii pentru că e mai ușor de curățat și astfel nora dumitale nu va mai trebui să se Îngrijească de atâtea fețe de masă și atâtea șervete murdare. Și așa a fost. Dimineața, la prânz, și seara, bătrânul, așezat singur pe pragul ușii, ducând mâncarea la gură cum putea, jumătate se pierdea pe drum, o parte din cealaltă jumătate i se scurgea În jos pe bărbie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
avea să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe masa din bucătărie, puse tacâmurile și șervetul, turnă vin Într-un pahar și, fără grabă, ca și cum s-ar fi gândit la altceva, băgă În gură primul dumicat de mâncare. Câinele se așeză alături, vreun rest pe care stăpânul l-ar lăsa În farfurie și i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care are În seama sa partea cea mai grea a muncii cu violoncelul și primește de la public mult mai puține aplauze decât mâna dreaptă. După ce termină cina, muzicianul spălă vasele, Împături cu grijă pe vechile Îndoituri fața de masă și șervetul, le puse Într-un sertar al dulapului și Înainte de a ieși din bucătărie se uită În jur să vadă dacă rămăsese ceva nelalocul său. Câinele Îl urmă În sala de muzică, unde moartea Îi aștepta. Contrar presupunerii pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
capacul în formă de cupolă care ținea caldă mâncarea. Italia folosi lingura, poate ca să mânânce o supă. M-am întors către Manlio care o fixa. Ea își dăduse probabil seama, încetase să mai mănânce, se juca cu un capăt al șervetului. Își ridică privirea și am văzut că o îndreapta fără nici o precauție în câmpul vizual al lui Manlio. Avea din nou expresia aceea impertinentă. Manlio îmi dădu cu cotul. — Mă privește..., șuieră cu un zâmbet greoi care îi umfla obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o surpriză pentru mine sub puloverul de cașmir de culoarea fildeșului? Poate că vrea să mă lase ea. Își ține paharul lipt de obraz, vinul se clatină ușor în transparența sticlei, îi colorează nasul și o parte din ochi. Ridic șervetul. Dedesubt se află o vedere: o imagine a vechiului Lyon, cu un bărbat și o femeie în costum popular stând în fața unei uși albastre. — Nu mi-ai expediat-o. — N-am avut timp. Întorc vederea și citesc. Două cuvinte, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie albă. Elsa, distrată, nu-l prinde la timp și pachetul se oprește în sosul de ton. Îl iau și îl curăț cu șervetul. — Mamă, ți-am spus să nu... Numai un mic dar de bun augur. Nu uita că prima cămășuță trebuie să fie nouă și de mătase. Elsa desface pachetul și mi-l dă mie. Ține, ești mulțumit? Avem cămășuța nouă. Râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să aibă o nepoată. Ar fi dus-o cu ea vara în hotelurile cu demipensiune. Bunica și nepoata. La prânz, un sandviș mâncat pe patul plin de nisip. La cină, apa minerală astupată cu un dop de cauciuc și cu șervetul din ziua precedentă. Dar nu puteam desigur să bat la mormântul ei. Te născuseși, cântăreai două chile și șapte sute de grame. Aveai ochii mari și melancolici ca ai mei. Am avut o zi plină. Salonul s-a umplut de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pâine, o felie de tobă. Și aș fi privit-o ca o iubire în noapte cum mănâncă. A vomat în farfurie. Efortul a surprins-o, i-a înroșit fața, o venă întunecată i s-a umflat pe frunte. A luat șervetul și l-a dus la gură. — Scuză-mă. I-am strâns mâna nemișcată pe masă, o mână prea caldă și lipicioasă din cauza transpirației. — Eu trebuie să-ți cer scuze, te-am obligat să mănânci. Se făcuse albă, ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jos sub copertina de azbociment. Am luat furculița de plastic și am înfipt-o în salată, o boabă de strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să-și aranjeze șervetul, iar eu, din întâmplare, reușisem să-l lovesc exact în singura zonă neprotejată a cămășii imaculate. Își smulse șervetul de pe piept, îl udă în apa minerală și frecă pata. Nu-i cerusem nici măcar scuze. Priveam părul negru care se întrezărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să-și aranjeze șervetul, iar eu, din întâmplare, reușisem să-l lovesc exact în singura zonă neprotejată a cămășii imaculate. Își smulse șervetul de pe piept, îl udă în apa minerală și frecă pata. Nu-i cerusem nici măcar scuze. Priveam părul negru care se întrezărea prin bumbacul ud, lipit de piele. Își scosese ochelarii, îi pusese pe masă, cu brațele deschise. Avea ochii mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
farfurii diferite salate, pâine și iaurt. El a pus totul pe pat și a așezat un cocteil de fructe și o ceașcă de cafea pe noptieră, apoi i-a dat lui Emmy tacâmurile care erau de argint, înfășurate într-un șervet din pânză. — Poftă bună, a zis el ridicând ceașca de cafea lângă cea a lui Emmy. — B’tayavon, a răspuns ea cu un zâmbet. Rafi a făcut ochii mari nevenindu-i să creadă. — Suntem împreună de două zile și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]