714 matches
-
decît pe prima pagină în multe manuscrise. Prin miniatură trebuie înțeleasă ilustrația propriu-zisă: scene pictate drept litere decorate, viniete care se întrepătrund cu textul și mai ales picturi pe întreaga pagină. Miniatura se apropie în acest caz de tabloul de șevalet; ea încetează să fie o artă originală și devine un gen al picturii, pentru care miniatura constituie un cîmp bogat de experiență. Miniaturile de prezentare, în care se vede autorul oferindu-și cartea unei personalități, sînt la originea portretului. Tot
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
amarnic pe oricine spunea că renumitul pictor nu este băiatul ei; atunci se întrista pe loc și pleca fără să scoată un cuvânt. Mama adoptivă avea obiceiul sincer de a-l îmbărbăta pe Alias. Văzându-l atât de preocupat în fața șevaletului, spunea, deseori: Ah, dacă am termina și tabloul ăsta! Puțin iritat de acea grijă exagerată, Alias își vedea mai departe de arta sa, ieșea rar în oraș celebritatea dobândită îl ținea încă la adăpost (dealtfel, și-a dorit întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și reporteri de la diverse reviste, radio și televiziune. Pictorul ce era devenea pe zi ce trece tot mai cunoscut. Tablourile sale se aflau în pinacoteci și erau cotate la sume importante. El rămânea însă același, își trăia viața toată în fața șevaletului, doar la expozițiile personale avea timp să se ducă. Intrase într-un fel de inerție fatală ce-l ținea legat de pensulă, culori și pânză. Imaginația lui bogată crea tablouri noi ce nu-l dezmințeau, nu-l trădau continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
obținînd la faza națională a concursului liceelor de artă, o mențiune pentru pictură la Brașov În 1980, urmată În 1981 de un premiu special la Timișoara. După terminarea cursurilor, În ambianța muzicii simfonice, se dedică studiului și muncii intense la șevalet. Pasionată de arta bizantină, optează pentru o lungă perioadă de timp pentru pictura cu tematică religioasă, Între anii 1994 - 1999, realizînd mai multe picturi murale În tehnică secco: pictura capelei cimitirului "Sf. Vasile" din Iași, catapeteasma bisericilor "Sf. Dimitrie" din
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
Cocoșatul împinge ușa cu umărul, aceasta neavînd nici clanță, nici cheie și mă găsesc într-o încăpere uriașă din podul casei, foarte luminoasă și destul de curată, dar în care trebuie să fii foarte atent pentru a nu te lovi de șevalete sau de o masă lungă din scînduri brute pe care zac împrăștiate culori, pensule și cîteva bucăți de pîine uscată. Un număr impresionant de pînze imense stau rezemate, toate cu fața la perete. Pînă aleg ce să-ți arăt, nu-ți pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pătrundea nestingherită în vastul atelier. De o parte și de cealaltă a geamului se aflau niște draperii mari din catifea grena, care aveau menirea să micșoreze ori să mărească spațiul de pătrundere a luminii în atelier, în funcție de dorința artistului. Pe șevalet era pregătit un suport material dreptunghiular, cu pânza deja întinsă, aptă să primească îmbrățișarea dătătoare de viață. Uite, dragul meu, privește! Cred că am găsit ceva care ar putea să-i placă mamei tale. Poftim! Ce zici? Pentru moment, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aceea valoarea lui este imperisabilă, dar și cumva mortuară. Totuși, încercarea de a-i concura pe marii maeștri, în mod sigur, nu le face bine. Am remarcat, de pildă, lângă două dintre pânzele lui Velázquez pictori localnici executând copii pe șevalet, nepăsători la mulțimea de gură-cască de la spatele lor. Copiile erau destul de reușite, dar nu perfecte: ele nu izbuteau să reproducă modelul în deplinătatea lui, care rămâne inimitabil, cum irepetabilă este fiecare tușă de penel. Nimeni, oricât de iscusit ar picta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o imaginație învolburată. Coborâm din metrou în stația Anvers, la poalele Bisericii Sacré-Coeur, spre care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut de zece seara. Forfotă mare pe străzi și la această oră, chiar dacă majoritatea pictorilor ambulanți și-au strâns șevaletele. Cumpăr, parcă pentru a mă convinge că am ajuns aici, niște ilustrate de la chioșcurile încă deschise, lucru pe care nu-l fac de obicei. Întotdeauna prefer să-mi iau albume cu texte, din care mă informez și pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să mire. Odată cu înaintarea în vârstă, comentariul de text și momentul redactării între patru pereți îmi inspiră o invincibilă neplăcere chiar și atunci când nu sunt expus imediat curentului de aer sau unor vizite inoportune. Filosofia mea e impresionismul. Îmi instalez șevaletul afară și cuget îndelung, așa cum făceau odinioară pictorii: asupra subiectului. Apoi, între două averse, pun câte o mică tușă. Ar fi trebuit să fac echipă cu cineva, mi-ar mai fi trebuit multe cunoștințe în domeniul științelor și, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cam dubioase pe care-i mai bine să le ocolești, gen Moulin de la Gallete sau Crazy Horse. Cu care ei întrețin, de altminteri, aceleași raporturi evazive ca și parizianul din tată în fiu cu Turnul Eiffel, ca un Cézanne în fața șevaletului cu Sainte-Victoire de pe o carte poștală. 4. Templul, mereu Templul Și socotind că este împreună cu tovarășii lor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți. Și negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de douăsprezece ori mai mare în Statele Unite decât în Iordania. Consecința: noi nu mai știm să murim pentru credința noastră sau măcar, în lipsa ei, pentru ideile noastre... Întunecat tablou. Mi-ar fi plăcut să fac câteva retușări de detaliu pe șevaletul meu, dar nimeni din salonul unde mă aflam față în față cu vreo zece membri ai Frăției nu mi-a cerut părerea. Este probabil o forță și în faptul de a nu te interesa de ceilalți. Unul dintre aprigii mei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am plecat la Fălticeni, iar el mai departe) și am fost emoționat până la lacrimi revăzându-l brusc. Profirița nu știa de asta. Mă duceam la Luchian fie cu Beldiceanu, fie cu Iosif. Era în atelierul lui "o țigancă" celebră. Pe șevalet avea o pânză cu crăițe. Zâmbea trist; fața îi era prelungă, slabă și nebărbierită. În dimineața asta s-a întors de dincolo de moarte. Galoșii, plecați într-o aventură, s-au întors astăzi acasă în chip misterios și pe furiș. Cercetând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de breaslă și facem atâta cât putem pentru membrii noștri. Care sunt proiectele tale literare (culturale) pentru care mai ai nevoie de trei vieți? La care dintre ele lucrezi acum? Un roman. O carte de poeme. Visez și la un șevalet și la un geamantan de culori și pensule. Și la o liniște, fie ea și sporadică. Lasă un vers sau un poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
masa sa de scris și pictorul naiv Rousseau-Vameșul, care ne-a lăsat pânze cu animale și plante exotice, întâlnite doar în savanele Africii, junglele Indiei sau pădurile Amazoniei, dar care niciodată n-a călcat pe meleaguri străine Franței, așezându-și șevaletul doar în Grădina Zoologică sau Grădina Botanică din Paris! Vizionari de geniu! Dacă Jules Vernes și Rousseau-Vameșul, precum și alții au fermecat și continuă să farmece generații de admiratori, Don Cristobal Colon face parte din categoria vizionarilor de geniu care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să prind în tablou liniștea și frumusețea zonei în care mă aflam. După terminarea schiței am urcat în cameră, unde Bobiță picta liniștit un tablou cu multe personaje într-un bar cu o sală de biliard. Mi-am improvizat un șevalet, folosind scaunul cu spătar din cameră și începând să pun culoarea pe schița pe care tocmai o terminasem. În cameră atmosfera era mult mai plăcută, aveam impresia că mă aflam într-un mic atelier, peste tot erau împrăștiate diferite tuburi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fascina prin ramurile lui uscate, scheletice ce se întindeau deasupra potecii, făcându te să te simți mic și neajutorat în fața puterii naturii. De multe ori mă gândeam ce peisaje ar putea prinde pe pânza sa un pictor ce-și instalează șevaletul într-o asemenea zonă, mai ales toamna, când contrastau culorile ruginii ale pădurii de foioase, cu verdele închis al coniferelor, și cerul de un albastru ce nu-l poți prinde pe pânză decât doar ca o impresie de moment, căci
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
îi priește.“ Peram, peram, mersum coram Pictorul N. avea un prieten poet. Pictorul nu știa că bătrânul e nebun, pentru că acesta se purta cuviincios și nu vorbea aiurea. De fapt, nu vorbea deloc. Lua loc pe un scaun, departe de șevalet și, ore întregi, fără să scoată un cuvânt, se uita la pictor cum lucrează. Prezența poetului era chiar plăcută, atâta doar că, la plecare, acesta se ducea la lada veche de sub fereastra atelierului și strecura înăuntru un caiet. „Poezii, poezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ceaușescu, studenții institutului clujean, alături de întregul nostru popor, văd pe conducătorul înțelept și drept, neînfricat și neobosit, care de decenii conduce destinele țării pentru ridicarea României pe noi culmi de civilizație și progres. Reunind lucrări de pictură și grafică de șevalet, precum și afișe, studenții institutului își exprimă adeziunea politică de azi a partidului (sic!) și recunoștința pentru grija părintească a tovarășului Nicolae Ceaușescu față de tânăra generație. Ei omagiază epoca ce-i poartă azi numele - Epoca Nicolae Ceaușescu -, caracteristica acestei perioade constituind
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe pânză), lucrare ce se păstrează la loc de cinste și astăzi. Acest portret, mărit, a generat viitoarele „murale“ ce decorează Sala Pașilor Pierduți. Deși, la vremea respectivă Sabin Bălașa nu era un artist monumentalist, ci doar un pictor de șevalet, comanda oficială i-a fost atribuită în exclusivitate, în dorința realizării unui memorial Eminescu. Ulterior, tematica a fost lărgită și, la final, ne-am ales cu o suită de tablouri alegoricosimbolice cu trimitere la mitologia românească. Scenele respective l-au
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
care a impresionat comisia examinatoare, constituie o carte de vizită-argument a talentului sau de plastician. După aceasta, este primit în atelierele profesorilor Lucien Simon și Dévambez, urmându-și chemarea vocaționala. Cere părinților să-i trimită cărțile de medicină, dar și „șevaletul meu portatif” (p. 18). în veștile expediate către Huși aduce precizări, îndeosebi pentru tata, care avea nevoie de confirmarea că fiul îi va urma în carieră, despre perseverența și răbdarea în a învăța, despre reușitele personale în practică chirurgicală studențeasca
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la marginea Hușilor”, „Cules de vie la Huși”. Bătătorit de căruțe și de podgoreni, acoperit de praful lutului galben, drumul nu este nicicum neted ori lesne de parcurs. Căile se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei, dar nu par că se revarsă, ci că se retrag, se ascund urcând în susul dealului. De aceea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai sus prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și exuberant „Asta-i Mousen-nul nostru”, s-a luminat tot și petrecerea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și exuberant „Asta-i Mousen-nul nostru”, s-a luminat tot și petrecerea a-nceput
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]