747 matches
-
arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
periate cu grijă, arătând ca niște soldați aliniați unul lângă altul, ce-și umflă pieptul și Își Îndreaptă spatele dinaintea comandantului, pregătindu-se să strige din toți rărunchii: „Ura!”. Nu era cazul. Acum comandantul (colonelul sau generalul Noimann) stătea În șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
peste un mort sau, mai degrabă, mortul s-ar fi aplecat peste el, atrăgându-l În abisul lui. Acum aceste trăsături și aceste chipuri fâlfâind din aripi transparente i se roteau În jurul capului, scoțând strigăte din ce În ce mai amenințătoare. Noimann stătea În șezut pe marginea patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar fi vrut să alunge o primejdie nevăzută ce plutea În aer... Între timp, setea Îi creștea. Dorința lui de a ajunge până la masă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Kitmir, chiar când băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la pământ, mergând aproape de‑a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau, abia auzindu‑i răsuflarea stăpânită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
curgeau lacrimile, în urma cumpenei prin care trecuse, s-a săltat într-un cot și a cuvântat: tu, măi Cornele, se cunoaște că ești nepotul lui Moș Braiu, cel cu luleaua Zicând el așa, s-a îndreptat de a ședea pe șezutul lui, iar noi, ceilalți, văzându-l răvenit, ne-am bucurat cum nu se mai poate Deci, mai domolindu-mi-se grija din partea asta și mai lăsându-mă fierbințeala de la piciorul spart de piron, l-am lăsat pe Pamfil Duran privegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
astfel de sfat ar fi total inutil și, probabil, n-ar duce decât la nefericirea persoanei respective. Bietul om ar involua de la a fi o persoană grasă, care doarme confortabil la umbra unui copac, la o persoană slabă, fără un șezut pe care să șadă și, probabil, din cauza asta, incapabilă să doarmă. Și cu ea cum rămâne? E o doamnă solidă - de constituție tradițională - și, cu toate astea, nu are nici o problemă să-și doarmă numărul necesar de ore. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
echilibrat. Afli cum să-ți folosești fiecare parte a corpului. Asana Câinelui: palmele pe podea, sprijinite în degetul mare și cel arătător; antebrațele orientate spre exterior, brațele perfect întinse, umerii drepți; capul aplecat în față, coloana vertebrală solicitată la maxim, șezutul sprijinit pe gambe; genunchii depărtați, călcâiele trase înapoi; greutatea distribuită egal pe ambele picioare. Nici nu-i de mirare că e atât de reconfortant. Măcar câteva ore pe săptămână pot fi sigură că știu exact ce am de făcut. Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iulie Mi-a murit Încă un prieten. Avea T. B.C., boala mizeriei și a lipsurilor. Locuia retras, singur și-și scrisese pe perete o frază a lui Soloviov: ,, O singură posibilitate de viață există pentru omdezrădăcinarea egoismului,,. Pe scaunul bizantin, cu șezutul Îmbrăcat În catifea verde, se află un dicționar al paranormalului, cea mai recentă și mai complexă lucrare de acest gen. Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cred că am calculat bineă și Închei cartea. Sunt Într-o stare de exaltare pe care n-am mai trăit-o de mult; niciodată, vă spun cu mâna pe suflet, nu m-am simțit atât de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apropie de el. V-ați trezit! constată ea. Încercați să stați liniștit deocam dată. Vreau să vă iau temperatura, după care îl chem pe domnul doctor. După ce privise termometrul și notase ceva în fișă, îl ajută să se ridice în șezut și, cu mișcări pricepute îi schimbă pijamaua de spital. De acum va trebui să încercați să vă ridicați singur. îi spuse ea. Mai întâi la marginea patului și apoi chiar să faceți câțiva pași prin salon. Îi schimbă perfuzia, aranjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zâmbind. Să te văd, pentru declarație vor veni colegii mâine. Însă nu ascund că mi-ar place să știu ce s-a întâmplat. Îți povestesc după ce mă ajuți să-mi aranjez puțin perna. spuse Cristi ridicându-se cu greu în șezut. Am încercat singur mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu voce gravă. Ceva care să rămână după mine. Văd că nu vrei să asculți. Ești cumplit de încăpățânat! Bine, spune ce ai de spus dar pe urmă te rog să te liniștești. Bătrânul se opinti și se ridică în șezut. Se întoarse cu fața la Cristian și îl prinse strâns de braț. Trase adânc aer în piept după care rosti foarte serios: Nu știu ce părere ai tu, dar eu simt că mor dacă nu dau peste cap un ciocănel de pălincă. Poftim? nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acord cu tine, numai că nu văd cum am putea să o facem. Poți să te miști? Foarte puțin. Fii atent la mine! Faci exact ce fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu telefoane mai contemporane) succesiunea de cifre care răspundea la el acasă. Probabil de asta mi-am asumat riscul să vin pe litoral fără să-l anunț, gândesc, așezându-mă pe o bancă de ciment pe faleză - primul loc de șezut, dacă-mi aduc bine aminte, după bancheta din tren față-n față cu admiratoarea lui Kandinsky... Acum în parc e plin de polițiști, și pedeștri și călăreți, pe niște cai cu un aer plictisit de autoritate. Cu ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele generoase cu nume ușchite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să nu mai meargă cu tratament! După câtva timp de tratament În care Îi mai ameliorase durerile, tanti Florica rămase Într- o zi Înțepenită; nu mai putu să se scoale din pat. Jale mare. Nu putea să stea nici În șezut.Inima Îi dădea brânci să meargă la treburile care se aglomerau. Bărbatul ei nu putea face față la toate câte erau de făcut prin curte. Numaidecât, dădu telefon fiului lor să vină la țară că mamă-sa este la pat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ușa salonului “criză “ , se uită În stânga și În dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se Îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, În șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu, doar pe unul care era spre ușă, Îl auzi gemând fiindcă ea, Între timp, Își făcu urechile, pâlnie. Apoi pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
caute. Din atâta zbucium și alergare, Începu să se foiască În pat și să transpire, astfel că, la un moment dat se trezi strigând: “lasă-mi nevasta În pace, americanule, că altfel, Îți crăp capul În două”! Se ridică În șezut, Își scutură capul de două ori, privi la zâna lui cum doarme neîntoarsă și zise În gând: “ a Început să mă obsedeze americanii”! Se uită la ceas; mai avea pâna să plece Încă vreo două ore. Nu mai putu să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se termina la Shepherd’s Bush. Celălalt braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare către șezutul delimitat de un tunel bifurcat de beton; unul dintre picioare atârna, pregătindu-se parcă pentru o lovitură, înspre Paddington, iar celălalt era ușor oblic, cu laba piciorului pusă ferm peste Marylebone Road. În momentul acela, mașina lui Alan ataca, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atingeau una de cealaltă în ușile sălilor de urgență. Polițiștii m-au ridicat din mașină și, cu brațele lor vânjoase, m-au așezat pe-o targă. Mă simțeam deja izolat de realitatea acelui accident. Am încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut, pe urmă m-am sprijinit în cot și îl priveam în ochi șoptindu-i la ureche: De ce-ai făcut asta? Se uită la mine uimit, așa că am vrut să continui, dar se ridică și el și privi cerul albastru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi căzu pe obraz, se scurse ușor, la vale și eu deschid ochii. Observ că afară ninge cu fulgi de zăpadă ușori și micuți, fiecare având o formă și mai detaliată decât cel precedent. Am vrut să mă ridic în șezut, probabil intenția de a pleca, însă cineva șopti ușor în timp ce-mi prinsese mână și mă întinse la loc pe spate: Nu pleca, te rog! Cuvintele au fost spuse blând și parcă simțeam durerea cu care le rostise. Mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul. A ieșit tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură perfuzia. - Văd că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]