1,067 matches
-
se grăbea către serviciu. — La zece și jumătate, mi-a răspuns el tresărind. — Toate? am croncănit eu. Da, a spus el clătinând din cap și aruncându-mi o privire ciudată care, în alte circumstanțe, mi-ar fi dat fiori pe șira spinării. Nu se spunea că irlandezii erau o națiune de bețivi? m-am gândit eu nedumerită. Ce fel de națiune de bețivi era aia dacă toate barurile se deschideau la zece și jumătate, când ziua era deja pe terminate? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal mort îmi trecuse de mai multe ori prin minte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unui martiriu în toată regula. — Asta înseamnă, ăăăă, mult, am bolborosit eu. Aș putea să încerc... dar chiar trebuie să fie predate toate în același timp? O să fie dificil, Vivian. Dumnezeule, cât de lamentabilă puteam să fiu! Unde-mi era șira spinării? De ce nu puteam să-mi susțin punctul de vedere? — Dar am să încerc - David, te rog, cere-i lui Tad să ne trimită termenii fiecărei înțelegeri și-o să ne apucăm de contracte chiar - Vivian a pufnit. — Înțelegeri? În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la ușă. Era întâlnirea la care am făcut aluzie cu cincisprezece sau douăzeci de pagini în urmă și acum, că a venit vremea să vă vorbesc despre ea, amintirea a ceea ce s-a întâmplat între noi îmi dă fiori pe șira spinării. Persoana asta, obiectul ăsta pe care prefer să-l numesc Belea, această făptură de coșmar care a ieșit din adâncimile necunoscutului, se dădea drept comisionar U.P.S. și avea un trup musculos, cu un tonus bun, și o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aici în pijămăluțele mele. Ei, probabil e vreun american pe care n-o să-l mai văd niciodată. Ușa se trântește și simt cum se apropie cineva și se oprește în spatele meu. Deodată intru în panică. Îmi trece un fior pe șira spinării. Dacă e un violator sau cineva care vrea să mă tragă în cameră la el și să mă lovească în cap cu propria-mi frapieră? Mă întorc. Și ochii mei întâlnesc alți doi. Sunt albaștri și întrebători. Și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e, sunt foarte norocoasă. Îmi bag telefonul În geantă, Îmi trec degetele prin păr și mă uit la ceasul din spatele barului. Mai sunt patruzeci de minute până pleacă avionul. Nu mai e mult. Simt că mă ia cu furnicături pe șira spinării, ca niște insecte mici, și iau o gură mare de vodcă, golindu-mi paharul. O să fie bine, Îmi spun pentru a mia oară. O să fie bine. Nu mi-e frică. Doar... Doar... OK, bine. Mi-e frică de mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vii puțin până la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămân câteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea frumos ca să fie adevărat. Se pare că până la urmă tot mă concediază. Neglijență... crasă... absolut impardonabil... Vreau să zic că e destul de impardonabil să fii surprinsă la birou cu mâna prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
expresie. Ce costume de rezervă ? — Am avut eu așa un feeling că s-ar putea Întâmpla așa ceva, spune Cyril o ușoară notă de triumf În glas, așa că am avut grijă să mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mâna lui mi s-a prins ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pentru orice eventualitate. Sunt o groază de persoane foarte bine îmbrăcate, cu ochelari și blugi foarte trendy, și uite și o blondă care are un oarecare aer de vedetă și, în picioare, în mijlocul holului... Dumnezeule. Mă ia cu fiori pe șira spinării. El e, nu? E Elton John. Elton John în persoană stă chiar aici, la doar câțiva... Atunci se întoarce - și e doar un tip oarecare, în hanorac și cu ochelari. La naiba. Și totuși, a fost cât pe‑aci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încep să‑mi tremure și îmi frământ mâinile. — Becky, zice Luke. Se uită în pahar preț de o clipă, după care îl lasă jos și mă privește. Trebuie să‑ți spun ceva. Mă mut la New York. Simt un fior pe șira spinării și o greutate pe suflet. Deci ăsta e sfârșitul unei zile total dezastruoase. Luke mă părăsește. E sfârșitul. S‑a terminat. Aha, reușesc să îngaim, și ridic vag din umeri. Înțeleg. Păi... bine. — Și sper, sper din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cam iritat. — A, zic, mirată. De ce? — Pentru că s‑a răspândit un nenorocit de zvon cum că am fi pe punctul de a pierde Banca Londrei de client. — Serios? Mă uit la el și simt cum mă ia cu fiori pe șira spinării. Până și eu știu cât e de importantă Banca Londrei pentru Brandon Communications. Ei au fost unii dintre primii clienți ai lui Luke - și cam un sfert din banii pe care‑i câștigă anual firma lui de aici vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și mă apucă frisoanele. O citație. Era adevărat, deci. Am fost dată în judecată. Iau plicul de la Suze, incapabilă să mă uit la ea și îl deschid cu degete tremurătoare. Scanez scrisoarea fără un cuvânt, și simt un fior pe șira spinării. Nu‑mi vine să cred că există cineva care chiar mă dă în judecată. Nu, pe bune, judecata e pentru delincvenți. Cum ar fi traficanții de droguri și criminalii. Nu pentru oameni care nu plătesc câteva facturi. Bag scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Tovarășe președinte Mao! Șeful plutonului de execuție merge și o trage la o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo. Mintea lui Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu șira scoasă. Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se rostogolește la pământ și apoi se ridică în genunchi. Deodată, o vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente barbare pentru că era pe deplin răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Mulay. Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar el spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el, iar eu nu vreau decât să stau într-un loc încălzit, cu o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de sub care ies două picioare albe încălțate în pantofi sport, pe cap îi răsare o claie de zulufi aurii, nici nu-i de mirare că nu are prieteni, că toată lumea fuge de ea, și simt din nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc, simțind ceea ce se întâmplă, iar eu înțepenesc, ascult degetele ei mângâind vertebră cu vertebră. Nu uita, îmi șoptește ea, fără furie, fără reproșuri, fără sentimente negative, numai o pace infinită, precum cerul, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o voce de tenor, care nu mi s-a părut niciodată prea sexy. La începutul relației noastre, ascultam mesajele pe care mi le lăsa pe robot și-mi doream să sune mai dur, mai profund, să-mi dea fiori pe șira spinării. Apoi n-a mai contat. După ce am făcut dragoste prima dată - a fost cea mai bună partidă de sex din viața mea - iubirea m-a orbit cu totul. Îi adoram chiar și defectele: vocea lui neatrăgătoare, expresia foarte precaută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
inițiatică.” „Explică-mi oleacă semnificația inițiatică a pupării șezutului”, zice Diotallevi. „Unii ezoteriști moderni consideră că templierii se revendicau de la niște doctrine indiene. Sărutul În fund ar fi servit la trezirea șarpelui Kundalini, o forță cosmică ce sălășluiește la baza șirei spinării, În glandele sexuale, și care, odată trezită, ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes?” „Cred că da, iar acolo ar trebui să deschidă În frunte un al treilea ochi, cel al viziunii directe În timp și În spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un moment dat a zis că reușește el să fugă până acasă, n-avea decât de dat colțul. A așteptat un moment de liniște, s-a aruncat afară din ascunzătoarea porții, a ajuns la colț și a fost secerat În șira spinării de mitraliera de la primărie. Reacția emotivă a tatălui meu, care făcuse și primul război mondial, a fost asta: mai bine să rămână În gangul porții”. „E un loc plin de amintiri foarte plăcute, locul ăsta”, observă Diotallevi. „N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul: bărbie rotundă, nas rotund, ochi rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu gust de cartof crud și intru în cancelarie. Directoarea mă prezintă: un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. Ascultă relatările celor trei cu un calm, parcă nici n-ar fi fost vorba despre averea lui prefăcută în cenușă. I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. Când s-a prins de veste, ardeau toate și flăcările cuprinseseră hambarele și grajdurile. Oamenii curții au sărit să salveze vitele. Cele mai multe însă au pierit, fiindcă abia se mai putea cineva apropia de acareturi. Chiar să fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cine sînt ei ! Se pornește astfel totdeauna de la presupoziția de vinovăție : cineva, acolo sus, vrea să fure, dar noi îl vom împiedica, mama lui ! Acest „mama lui !” din legile și dispozițiile noastre este cel care îmi dă permanent fiori pe șira spinării. Cei dinaintea noastră au profitat și s-au făcut profesori peste noapte, la grămadă, mama lor ! Așa este, unii chiar așa au făcut. Vom introduce acum niște criterii care nu vor mai permite așa ceva ! Foarte bine și asta, doar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]