682 matches
-
și erecți. Șortul larg Îi flutura până-n dreptul genunchilor drapelul american, dungat alb-albastru pe un crac și cu stele roșii pe celălalt. Când a trecut prin dreptul nostru i-am văzut privirea ochilor negri răzbătând Îndârjită prin sudoarea ce-i șiroia pe frunte. - P-astea, vere. Ce, nu-ți vine să crezi? Dau cu cinci sute paharu’ și nu bag nici un ban nici În pahare, nici În nămol, nici În nimic. - Și până seara cât Îți mai scoți? - La ce dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aici, colindam stațiunea În sus și-n jos și vedeam tot atât de multă lume ca și altădată, dar parcă mai zgomotoasă. Tarabele și vitrinele erau pline cu de toate, zbătându-se și plutind pe zvonurile Încrucișate ale muzicienilor. Luminile și belșugul șiroiau pe fețe și pe trupuri și nu mă mai săturam Îmbăindu-mă Îm vânzoleala poporului, dragostea mea dintâi și dintotdeauna de care-mi apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
condamne. Uneori până și peisajul tomitan ni se arată în chip neobișnuit, ca să amintească faptele înspăimântătoare al căror teatru a fost. Atunci se-ntâmplă că și frunzele copacilor, praful, aerul, apa par să dea la iveală sângele acela ce țâșnește șiroind din mâinile ucigașe ale Medeei. Și tot atunci, din senin, începe să plouă: o ploaie blândă, curată, picurând ca o muzică pură ce izbutește să domolească tensiunea interioară a lucrurilor. N-aș putea să explic în alt fel euforia ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bine. O rupere clară și hotărâtă cu trecutul, prin urmare: Tomis, așa cum explică Aia însăși, derivă din verbul „a tăia”. Adică „tăiat” departe de sublimele ode închinate cărnii și afectelor din Ars amatoria. Acum ale sale „Venere nude cu pletele șiroind de apă” au devenit niște „femei-(de la) vaci” fără umbră de mântuire: gândurile lui la „iubirea ce nu-i iartă pe cei leneși” s-au întors către „a aștepta senin sfârșitul”, la „miturile ce curg în metamorfoze nesfârșite”, la „voluptatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
altă soluție nu era, evitând udarea hainelor până la piele, am acceptat oferta. Umbrelele ne protejau capul și umerii, În rest, picuri de ploaie se prelingeau pe obraji, și pe picioare, pătrundeau obraznic prin pantalonii noștri de tercot și prin sandale, șiroind 431 În neștire. Acrobațiile noastre printre bălțile apărute pe alei erau simple scamatorii, fără noimă. Deși ploaia era caldă, torenții de apă ce se scurgeau pe caldarâm, făcea imposibilă Înaintarea noastră, de aceea am preferat să mai stăm câteva minute
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fel ca și în ceilalți ani de pelerinaj, peisajul din interiorul cortului albastru este unul dezolant : pe băncile înalte și tari din lemn iluminate de lămpi puternice și reci, dorm doi-trei bărbați, înveliți în haine groase, uzate ; apa de ploaie șiroiește în mici pârâiașe pe jos, iar frigul din jur pare a fi și mai pătrunzător decât cel de afară. Pe o bancă, într-un colț mai retras al cortului, o adolescentă care vinde busuioc acceptă să stea de vorbă cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Branul, înseamnă că suntem proștii lumii, din moment ce fiecare venit ă parvenit, poate confisca o parte din România. Dacă PSD-ul ar fi un partid de stânga, n-ar lăsa să se întâmple o asemenea insultă la adresa poporului român, ar simți șiroindu-i pe spinare sudoarea milioanelor de țărani, rupți și goi, și ar zice ceva, ar face ceva. Și, totuși, se vor găsi destui tonți, de toate culorile, unii cu masterate și doctorate, care vor zice că și ce dacă se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
omenească păcatul, ura și moartea. Șapte coltuce. De șapte ori e slăvit Numele lui Dumnezeu în cele șapte Taine prin care Dumnezeu, în Hristosul Său, ne face Una cu El...”. Toate acestea mestecate cu lacrimi de umilință și bucurie care șiroiau în întuneric pe obrajii noștri, din candelele aprinse în rugăciune ale inimilor noastre. Liturghia mută din sufletul fiecăruia s-a sfârșit, ca să înceapă alta, comună și transfiguratoare, când Zamfir Ion a oftat zicând: Măi Virgile, tu ai luat parte vreodată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a spus: „Cine ascultă de voi, ascultă de Mine și cine nu ascultă de voi, de Mine nu ascultă și de Cel ce M-a trimis pe Mine”. D-apoi, oi putea ispăși păcatul aista?, zise omul și lacrimile îi șiroiau pe obraji. Își strângea copilul la piept și șoptea printre sughițuri: Pruncul meu, pruncul meu... Numai păcatul nemărturisit nu se iartă, bade. Om merge la părintele. Copilul a început și el să plângă, înecându-se în tuse. Am plâns și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
localului Miliției Aiud, o zi și o noapte în continuu, deși trecuse de 60 ani și era slăbită și bolnavă. Văzându-l pe Valeriu și pe noi toți împrejurul dânsei, n-a putut scoate un singur cuvânt, numai lacrimile îi șiroiau, îmbrățișându-și fiul și îmbrățișându-ne și pe noi. Valeriu o purta în brațe - era micuță de statură - așa cum porți un copil și dânsa se lipea de pieptul lui cu aceeași dragoste cu care probabil Valeriu se alintase la pieptul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ariană a strămoșilor lui, un altul, un rival mai norocos s-a ridicat, înlăturîndu-l pas cu pas și devenind conducătorul poporului german. Iar astăzi, păgînul care s-a răzbunat astfel a pornit pe calea împlinirii ultimei lui misiuni, cu mîinile șiroind de sînge și cu ochi sălbatici și reci ca gheața, ca să proclame proaspătul triumf al semizeilor nordici asupra divinității semite"32. Nu putem decît să ne cutremurăm în fața intuiției istorice a lui Iorga, care scria aceste rînduri cu cîteva zile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de frig. O cămașă pe care o lăsasem să se usuce pe pajiște se dovedi udă leoarcă. Pe de altă parte, interiorul casei era înghețat ca un cavou, plutea un miros cu totul nou de mucegai, iar geamurile, pe dinăuntru, șiroiau de apă. Am încercat dar n-am reușit, să aprind noul încălzitor cu parafină, cumpărat de la Magazinul pescarilor. Mi-am făcut un ceai, și tocmai începeam să mă simt ceva mai bine, când am auzit un automobil claxonând pe digul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rosti: — Atunci e în ordine. O.K. Noapte bună. După care se întoarse și intră în casă, fără să aștepte să vadă dacă Hartley îl urmează. I-am ținut poarta deschisă. A trecut pe lângă mine cu capul ei orb, înecat, șiroind. O clipă, am simțit impulsul s-o urmez, să intru în casă, să mă așez, să fac conversație, să cer o cafea. Dar era cu neputință, și n-aș fi făcut decât să-i îngreunez situația. Totul eșuase. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
avea să-și găsească locul potrivit. În sfârșit, soarta colabora cu mine. „Lizzie!“ „Nu“. Cu atât mai bine. Continua să plouă. Am arborat o mină de surpriză și iritare. Atunci ce vrei? — Pot să intru, rege al umbrelor? Ploaia îmi șiroiește pe ceafă. L-am condus în bucătărie, unde tocmai mă ospătam cu biscuiți digestivi cu șocolată și beam Ovaltine. Una din condițiile stării mele de interimat era ca, începând de la zece treizeci dimineața, să-mi ofer întreaga zi, în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
orice caz, înghițisem atâta apă, încât ajunsesem aproape la capătul puterii de a respira și de a mă zbate. Îmi mai aduc aminte că în acea anume clipă, însuși James arăta ca un înecat, îmbibat de apă, cu valurile săltărețe șiroindu-i pe cap. În măsura în care îmi pot aminti vreunul din gândurile care mi-au trecut atunci prin minte, s-ar părea că îmi revine senzația: „Așadar și James se îneacă“. Numai că nu părea să fi fost un gând dureros. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii, Editura All, București, 2012, p. 35. 50 Niall Ferguson crede că "Din
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și ieri. Malurile, secate de jur-împrejur, cu crăpături adânci și împrăștiate peste tot, par a fi zâmbetul hidos al unei vrăjitoare. Zarea este pierdută într-un nesfârșit de căldură. Ca și Mura, fetița de șase ani a bunicii. Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce topeau pământul, Mura, eroina povestirii noastre, caută în zare cu privirea. Teama de a se fi pierdut face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi de pe masa bunicii
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
acelei încăperi prea înalte pentru ea, Mura a fugit. A fugit și de femeia aceea care urma să-i fie mamă. A fugit de un alt destin. A fugit cât o țineau piciorușele ei mici. Voia la bunica! Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce urmau să topească pământul, Mura, eroina povestirii noastre, căuta în zare cu privirea. Voia la bunica! Teama că s-ar fi pierdut, face să îi bată inima în piept ca ticăitul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
prins pe maiorul Aurel Agache, șeful secției economice, l-au lovit cu răngile. Maiorul a scăpat pe o stradă lăturalnică, urmărit și pocnit metodic. Ajunge la o cișmea să se spele de sânge și e lovit din nou. Cu sângele șiroind, intra în farmacie, este scos și trântit la pământ în fața Maternității. Medicii cheamă o salvare, dar mulțimea încinsă refuză să-și lase victima. Vine a doua salvare, maiorul este urcat cu targa în mașină, e aruncat iar jos și călcat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
spate cu o baionetă, după cîte se spunea, mergea cu multă greutate, susținut de doi bărbați pe după umerii cărora își petrecuse brațele. Era fără haină, cămașa și pantalonii de nankin sau bumbac erau năclăite de sînge. Rana din care sîngele șiroia din belșug era la șale, cam în dreptul buricului... Îl revăzui pe nefericitul lucrător urcînd toate etajele casei Périer... Cum e și firesc, asta-i amintirea mea cea mai limpede din vremurile acelea" (Vie de Henry Brulard, p. 64). Avem aici
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și de lipsa punctuației: Când te-ai adăpostit de ploaie tot iarna atunci tot ploaia de data asta la Muzeul Portretelor la adăpost de frig de ploaie de pe stradă pândit momentul când să te strecori și prin săli înfrigurat și șiroind până la prima bancă venit dală de marmură pe care să te prăbușești sufla usca apoi la naiba departe când era"10. Interesul pentru istoria limbii, pentru intonație, pentru nuanțe, îi permit autorului să constate slăbirea opoziției -ci / là, în favoarea adverbului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
genunchi, pe coji de nucă ! 7 aprilie 2014 Săptămâna Patimilior din acest an aduce creștinilor educați din Iași o încercare a minții și sufletului pe măsura jertfei christice și a geniului muzical al lui Haydn. Crucificată pe schele, cu moloz șiroindu-i din crestăturile zidurilor, umilită și batjocorită de aroganța și indolența politicienilor care au încoronat-o cu spinii nevolniciei lor, sala fostului Notre Dame de Sion, unde sălășluiește încă Iasi Staatphilharmonie, nu va putea oferi melomanilor de elită, nici în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aducă la nivelul lor de înțelegere. Neputincioși în a-l înțelege și accepta, oamenii îl vor anihila în cele din urmă. („Bărbatul cu violoncelul continuă să cânte tremurând. Brusc îi apar lacrimi în ochi și continuă să cânte cu lacrimile șiroindu-i pe față.“) „|sta nu e om“, spune Bătrânul cu baston. „Trebuie omorât“, continuă Bărbatul cu ziarul. „Cum să omori un om care plânge?“, intervine Doamna cu voal. În cele din urmă, violoncelistul este împins afară din sala de așteptare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
unor prieteni siguri! Georges s-a încăpățânat să plece duminică, după acel bal extenuant. Plouă și acolo, unde bubuie tunurile acelea mari și cenușii, sub un cer posomorât, 3 este expus la [indescifrabil] și sub mantaua lui militară, lungă, apa șiroiește nemilos. Mă uit pe fereastră. Berlinul se estompează sub ploaia înghețată. Bulevardul este pustiu, nici măcar trăsurile nu se văd. Cineva bate la ușa mea. Un groom de la hotel apare, spune lucruri pe care eu nu le înțeleg, îmi întinde o
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
compose so rich a crown ? * * Când mă gândesc la preamărita cruce / Pe care-al Slavei Domn s-a săvârșit / Eu torn dispreț pe-ntreaga mea mândrie / Căci pierdere e tot ce-am dobândit. // Din frunte, mini și coapse-i curg șiroi / Durerea și iubirea. Niciodată / N-au fost îngemănate-astfel, nici spini / N-au întocmit cunună mai bogată ! Un cititor obișnuit cu alt stil de epocă ar putea asculta acest imn iară să sesizeze că sorrow; - durere - și Iove - iubire - sânt egale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]