7,108 matches
-
în ordinea lor greoaie, fără nici o strălucire de stil, fără nici un efect retoric. Cuvinte searbăde, aproape sâcâitoare prin repetițiile sau stăruința lor. Din mers, încerc să le tălmăcesc în cea mai clară limbă română - și mi le rostesc și în șoaptă, mie însumi, să aud cum sună, cum vibrează ele aici, eu fiind singurul sau primul, care, în toată metropola asta cosmopolită, gândește și exprimă în românește următoarele: " Ambiția unui individ (sau țări, extind) poate să nu fie ambiția altui individ
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
oamenii care răspund la telefonul mobil în locuri unde ar trebui să-l țină închis, doar ca să spună "Iartă-mă, dar nu pot să vorbesc acum!". (Ce să mai spunem însă de nesimțiții care răspund și vorbesc, fie și în șoaptă: la teatru, la colocvii, când sărută icoane prin biserici!) Din nervii estetici ai lui Dan Stanciu, cităm doar atît: "Amploarea pe care a luat-o burta în arhitectura unui trup, ajungînd să-i determine profilul" - Cronicarul vă invită pe plajă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
-i raporteze care este situația cu școlile și grădinițele. Vicepremierul chiar s-a oferit să dea ordin direct pentru a închide școlile și grădinițele, acolo unde este necesar, potrivit stiripesurse.ro. Vizibil stânjenit, ministrul i-a spus lui Dragnea în șoaptă: Pricopie: Știți, suntem în vacanță cu elevii" Dragnea: Păi și atunci ce cauți aici?" Pricopie: "Cu taberele de vară..."
GAFĂ. Liviu Dragnea a vrut să închidă şcolile în plină vacanţă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77497_a_78822]
-
văd de ce m-am împiedecat. De un inel mare, gros, coclit, semn că nu-i fier, ci aramă. Nu departe, un belciug înfipt într-o lespede de marmoră. Când, aud un tocăit ușor: toc-toc... Parcă ar fi o convorbire în șoaptă. Atunci îmi dau seama că asta vine din bălării, care bălării mascau lespedea de marmoră. Aud acolo acest toc-toc, stins aproape. Ceva se mișcă: și văd broasca țestoasă călare pe altă broască țestoasă. Carapace peste carapace. Fac amor. Un șuerat
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri care absorb destine. Care încearcă să uniformizeze, să minimalizeze, să aplatizeze. Care amestecă țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori, tăricel. De două ori, nu vecinii mei, ci tipi aflați în treacăt pe la ei, au zbierat cît
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
de ce, dacă tot l-au invitat, îl folosesc atît de puțin, de ce nu asistăm la confruntări, la tensiunea unei ciocniri, provocatoare și la nivelul limbajului corporal, proiecții cu blocuri și ferestre infinite care îmi stîrnesc valuri de emoții și de șoapte interioare, zgomote, bruiaje, rafinamentul punerii în pagină care poartă amprenta eleganței regizorului Alexandru Dabija - aflat într-un moment profund al creației sale, cu infinite conotații ale umanului - vibrațiile lui Bach, subtilul investigațiilor în poveștile din noi, ascunse în uniforma blocului
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce șoptită stîrnește atenția prin sunetul slab al cuvintelor rostite. Elvețianul are discreția obosită a unei voci în surdină, scriind parcă în șoaptă. Gesturile preotului, numărul credincioșilor, poziția altarului și înălțimea amvonului, înfățișate toate cu o lupă a blîndeții compătimitoare, sunt tot atîtea indicii ale unei căderi nedorite, dureroase și totuși cu neputință de ocolit. Toni Halter e intimul unei biserici căreia îi
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
să spună adevărul cu o libertate care friza inobediența ideologică și, grație autorității inatacabile a autorului, cartea reușea să depășească carantina impusă literaturii clandestine din jurul Piteștiului. Cred că, dacă nu ar fi existat Ierunca, și astăzi am fi vorbit în șoaptă despre Pitești. Fenomenul Pitești fost prima pledoarie după 1989 pe care un om a săvîrșit-o în favoarea victimelor comunismului românesc și a fost cea mai eficientă reclamă făcută vreodată infernului de la Pitești. În plus, ea a însemnat actul de dezvăluire a
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
cele ce vor veni În continuare... Liviu Apetroaie, februarie 2013, Iași Se Înnoptase de un ceas și umbrele cenușii ale nopții ascundeau mașina Securității. Aceasta, cu farurile stinse, abia părăsise beciul din spatele instituției al cărui nume vasluienii Îl rosteau În șoaptă și simultan stăpâniți de frică și greață. Era un ARO serie specială echipat cu un motor puternic și silențios. De culoare fumurie, cu numere care se schimbau din bord și bine insonorizată, mașina se strecura prin noapte și pe măsură ce Înainta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
17 Madame Mangeot muri în noaptea aceea. Chemaseră din nou preotul și din camera sa de la etaj Charlot urmărise zgomotele care însoțeau scena morții: pași trecând încolo și încoace, clinchetul unui pahar, clipocitul apei curgând la robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și simplu într-un trup și cu asta basta. Șoapte, clinchete, scrâșnet de podele, apă curgând în chiuvetă. Moartea e ca o operație făcută în regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și repere. Lor, destinelor exemplare, generația mea ar trebui să le mulțumească altfel. Fără ei, ne-ar fi fost rușine că în trecutul părinților noștri găsim atât de puține figuri luminoase. Dar iată că pe adevărații martiri îi petrecem în șoaptă în drumul lor spre istorie. În schimb, nația a inventat falși eroi, a consumat nebănuite rezervoare de lacrimi pentru a-i plânge abundent și uleios. Să-i mulțumim și lui Gabriel Liiceanu că ne scapă cumva de rușinea uitării totale
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
semnat de Vlad Mixich, în care explica bine de ce Păunescu nu merită lacrimile noastre. În aprilie 2008, televiziunile de știri ne-au scutit de spectacolul trivial de astăzi, când înoată grețos într-un râu de lacrimi. Pe atunci, murea în șoaptă unul dintre martirii exilului românesc: Monica Lovinescu. Televiziunile au pus atunci cruce subiectului deoarece Monica Lovinescu „nu se vindea“ ca un Paler, ca un Teoctist sau ca un Pruteanu. În plus, fusese un disident autentic și un reper moral. Generația
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pun la cale cine știe ce mișelie? Dar nu. Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile ciulite spre noi. „Să știi că diavolilor istora le place muzica.” - am zis eu în șoaptă. „Poate că le place sunetul de vioară” - a spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar o pocnitură însoțită de un piuit m-o făcut să înțeleg că o coardă o dat ortul popii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
putea ca să treacă neobservat. Asta îi oferea și avantajul că vedea pe unde calcă, iar pantofii lui aveau, astfel, o durată de viață peste medie. Observa mai întâi încălțările interlocutorului și abia apoi ridica, timid, privirea spre el. Vorbea în șoaptă - obicei păstrat din țară, de frica microfoanelor ascunse în pereți, în pat, în aer. Ca să-și dovedească apartenența deplină la cultura franceză, Lionel a mai făcut următoarele: a mâncat tot ce zboară, se târăște și înoată; a învățat pétanque; a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Taximetristul oprește motorul, coboară și îngroașă rândurile curioșilor. Lionel nu îndrăznește să se-apropie: pompele care scot apa din pivniță îl fac să se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă. Nu! dă apoi un urlet cât îl țin plămânii, după care se face mic, să nu-l fi auzit cineva. O doamnă distinsă, în vârstă de circa 75 de ani, aflată în spatele lui, îl încurajează. De acord, zice ea și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Cam atâta credeam și eu. — Pot să vă întreb de ce-i scoateți? — Nu poți. Funcționara îl privește pieziș - nimeni până acum n-a îndrăznit s-o tutuiască fără un acord prealabil. Formează un număr de interior, discută cu cineva în șoaptă, după care spune aferată: — Pentru o sumă așa de mare, vă trebuie o programare. — Când am depus banii în bancă, nu mi-a trebuit nici o programare. Sunt banii mei și-i vreau pe toți. Acum! mai adaugă Lionel și bate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stârni furtuna, care aduce pagube și nenoroc, marele fluviu galben își umflă apele, tu, cu penița de la subsuoară, încerci să îi modifici albia, să nu vină pe aici, să nu treacă pustiirea lui pe aici, nu urla excesiv, vorbește în șoaptă, șoapta ta este palma mea, cuvântul meu este talpa ta, să nu strigi, sunt deja aici, ești în brațele mele de mult timp, timp care este fluviul galben, care nu se întoarce către izvor, care aduce pustiire. șase în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
furtuna, care aduce pagube și nenoroc, marele fluviu galben își umflă apele, tu, cu penița de la subsuoară, încerci să îi modifici albia, să nu vină pe aici, să nu treacă pustiirea lui pe aici, nu urla excesiv, vorbește în șoaptă, șoapta ta este palma mea, cuvântul meu este talpa ta, să nu strigi, sunt deja aici, ești în brațele mele de mult timp, timp care este fluviul galben, care nu se întoarce către izvor, care aduce pustiire. șase în al doilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
luminii și funcționează cu 90 panouri solare cât marea caraibilor, unde trăiesc vietăți ca mahi-mahi și baracuda, care se aleargă și ele, pentru a supraviețui. e momentul să înfrumusețezi acvariul dragostei tale cu niște mahi-mahi și să le cânți în șoaptă, pentru că ei nu trăiesc cu praf de pești urât mirositor, ci cu cântecele fredonate în șoaptă, cu cântecele de floricele din acelea mâncate la cinematograf, care sunt făcute din praf de pești urât mirositor, care nu a fost folosit pentru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
baracuda, care se aleargă și ele, pentru a supraviețui. e momentul să înfrumusețezi acvariul dragostei tale cu niște mahi-mahi și să le cânți în șoaptă, pentru că ei nu trăiesc cu praf de pești urât mirositor, ci cu cântecele fredonate în șoaptă, cu cântecele de floricele din acelea mâncate la cinematograf, care sunt făcute din praf de pești urât mirositor, care nu a fost folosit pentru pești și de care s-a ales praful. șase în al cincilea loc: regretele dispar, te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pierde dragostea ta, te reechilibrezi, sucindu ți capul în lateral și în jos, desaga-fără-fund îți alunecă de la gât și dispare în negura mișcândă a crevasei adânci. zguduirea apocaliptică se potolește apoi, în aer se aud, ca niște șuierături de vulcan, șoaptele de părere de rău ale sacrei-mame a broaștelor țestoase. șase în al treilea loc: sunt vremuri foarte grele pentru tine. continui să înaintezi, cu o viteză de melc, dar chiar dacă vei trece de această încercare și poteca ta se va
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
De-aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde vrei s-o duci? IERONIM: Ascultă, Cezara, am un castel rămas din vremea lui "a fost odată..." Un castel răsărit din rădăcini de stâncă... (spre culise, șoaptă șuierată) Castelul, Nea Costică! NEA COSTICĂ (vine cu pancarda pe care scrie "Castel din vremea lui A fost odată". În timp ce îi caută cel mai bun loc.): Așa piesă n-am mai văzut. Joc mai mult eu decât ei! Pune, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]