1,860 matches
-
a dat, nimic a luat) 364A vorbit și nea Ion, că este și el om (Se zice în bătaie de joc pentru cei ce grăiesc vorbe proaste, socotindu-le de vorbe mari). 365Decît un an cioară, mai bine o zi șoim. 366Sare, până nu cere, să nu-i dai cuiva. 367Tocmeală dușmănească și plată frățească. 368Nu de la cine auzi, ci ce auzi de la acela, aceea să cercetezi. 369Minte de bătrân, putere de tânăr și-ndrăzneală de nebun la război se cere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
alte condiții, putea trece drept soția distinsă și bine educată a unui mare profesionist ori a unui diplomat, o femeie care cântă la pian Mozart și Schumann și pictează acuarele delicate. Râse încetișor. " În orice caz, olandezul are ochi de șoim. Sânt convins că a văzut în ea mai mult decât oricare muritor..." ― Ne e foarte frică, declară Melania Lupu încîrligîndu-și degetele fine. Chiar discutam cu Doru... ― Și domnul Matei e îngrijorat? ― Bineînțeles. ― Ținea mult la ea, am remarcat chiar din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aspre ale deșertului se pot ivi vrăjitori ce invocă demonii și amazoane. Cush, cel care revine, salvându-l de la moarte pe Koinski, duce cu sine și un enigmatic mesaj din partea unui dispărut Corto Maltese. Veștile despre marinar trimit și la șoimul pe care piratul-gentilom l-a dăruit lui Cush, într-una din întâlnirile lor. Prin Cush, saga lui Koinski se deschide către poarta unei religii a sângelui și a răzbunării. Între Cush și arma pe care o mânuiește, unitatea este dată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
instala în sânul tău, pentru a-ți paraliza mâna care stă pe trăgaci, pentru a-ți arăta, cu degetul ei înmănușat și parfumat, trupul tău care se topește sub atingerea șobolanilor. Ridicând ochii, lui Corto i se pare că un șoim dintre aceia pe care arabii îi folosesc la vânătorile lor zboară ca o săgeată, văzut doar de ochii săi, asemenea unui mesaj pe care un prieten de foarte departe îl trimite celui ce trebuie să iasă din mlaștinile uitării și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și ale visului. Să ridicăm ancora, să mergem până la capăt, ca Rimbaud, și zâmbetul lui Corto se umple de presimțirea viitorului care nu se va mai întâmpla niciodată. Dar aceasta este o altă poveste și lui Corto, cu ochii la șoimul ce nu părăsește văzduhul de deasupra câmpului de bătălie, i se face dor de deșertul în care Cush și Shamael viețuiesc în preajma spiritelor și ceva din mireasma Africii ajunge până la el. Da, poate că acesta este semnul pe care l-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dimineața minunată pentru a călători și pentru a muri, șoptește Corto, în vreme ce în urechi îi susură vocea de orhidee și de miresme a lui Bouche Dorée. Iar Corto își vede propriul său trup înălțându-se în aer, până ce ajunge alături de șoimul ce își ațintește privirea asupra lui, și știe că zborul este cel ce urmează, ore și zile de înălțare și de plutire, liniștite ca un somn în brațele fecioarelor despre care Cush îi povestea în nopțile lungi sub luna deșertului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
jos de greutatea medaliilor. În schimb, singurul semn al serviciului militar îndeplinit era șchiopătatul pronunțat al piciorului drept. Era în politică de aproape douăzeci de ani, dar gândea și acum ca un soldat. Presa îl descrisese mereu ca pe un șoim, întotdeauna sceptic la intrigile pacifiștilor. Dar lucrurile stăteau altfel acum, își spunea. Era o șansă. — Ne-am săturat, începu, întrerupând strigătele mulțimii. Ne-am săturat să luptăm în fiecare zi, ne-am săturat să purtăm uniforme de soldați, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fără trup așezat pe umărul lui Nour. Era posibil ca această fotografie să fi fost făcută chiar în fața bibliotecii pe care Maggie o văzuse luni seara chiar aici, la Ierusalim? Aparținea oare acest braț din jurul palestinianului nimănui altcuiva decât fiorosului șoim israelian, Shimon Guttman? Se întinse după telefonul mobil, fiind pe punctul de a-l suna pe Davis ca să-i relateze descoperirea ei. Sau să urce o treaptă ierarhică și să-l sune pe secretarul de stat adjunct, care o trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oară În echilibru pe valurile Înalte ce-o Înspăimântaseră odinioară. Înțelesese brusc plăcerea schiului și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru și dispăru În văpaia soarelui. Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru și dispăru În văpaia soarelui. Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E un oximoron. — Oamenii Îi dresau, pe vremuri, zise el. Apoi se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E un oximoron. — Oamenii Îi dresau, pe vremuri, zise el. Apoi se Întoarse spre ea și-i aminti că nu-i spusese de ce voia să plece. — Kitty, de ce ai plâns ieri, când ți-am arătat casa? — E o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe care o alesese hazardul: Atunci când oceanul vine la tine ca un amant căsătorește-te imediat pentru numele lui Dumnezeu nu amâna viața nu are un dar mai frumos de oferit și orice altă căutare nu-ți va dezvălui acest șoim perfect, care fără motiv ți s-a așezat pe umăr și a devenit al tău. Exact așa se simțea. Din impuls, apăsă tasta de trimitere și Închise laptopul. Apoi se ridică și se uită la conturul Înghețat al Manhattanului, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare de gălbenele, verbină și sacra datură, „trompeta Îngerilor“. Un miros de slavie și creozot plutește peste toate. Șoimi și vulturi se rotesc pe cer. Împușcătruile se aud la intervale regulate, dar nimeni nu trage În el. Nu mi-e dată, cugetă Wakefield aproape cu tristețe, onoarea de a muri În sînul naturii celei vechi. Vechea mea natură, gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi pufoși ce pluteau deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care avea o strălucire uluitoare. Îi apăsa același gând. Cele trei zile care au urmat descoperirii lui Endō au fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în toată candoarea ei. Țăranii înfrigurați colindau cu capcanele lor pentru prins păsări și iepuri. Și longobarzii au inaugurat vânătorile de iarnă, eu însumi omorând cu sulița doi dami și un cerb. Faroald și Rotari se întreceau în vânătoarea cu șoimul sau își spuneau cuvinte încifrate, stând pe niște pietre mari într-o poiană nu foarte îndepărtată de curte. Într-o dimineață, când zăpada troienise tot ținutul, împovărând crengile copacilor, Faroald nu s-a mai trezit. Murise în patul său, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca Lea, dar mai slabă și mai puțin împlinită la picioare și la piept. Cu părul negru și tenul măsliniu, Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Erau multe nume ciudate în cântecul ei, iar melodia era cea mai tristă pe care o auzisem vreodată. Ne-a ținut pe toate fără să clipim, ca sub o vrajă. Era o poveste despre nașterea lumii, despre Copac și despre Șoim, care dăduseră naștere Lupului Roșu, care umpluse lumea cu ajutorul unui pântec uriaș din care ieșiseră numai oameni cu părul roșu, femei și bărbați. Era o poveste lungă, misterioasă, plină de plante și animale necunoscute. Totul se desfășura într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care mi se citea pe față când am auzit invitația regelui trebuie să le fi pus pe gânduri, dar era deja prea târziu. Mi-au făcut și ele cu mâna, în timp ce coboram valea, și le simțeam întrebarea în spate. Un șoim s-a rotit de câteva ori deasupra noastră. Levi a zis că e semn bun, dar mesagerul scuipa ori de câte ori umbra păsării trecea peste poteca noastră. Fratele meu m-a lăsat la ușa lui Hamor, urându-mi cu o voce foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vadă ce vreau să spun și văzând doar aprobare, m-a luat de mână și m-a dus pe un coridor necunoscut înspre o cameră cu podeaua șlefuită și cu un pat care avea picioare în formă de gheare de șoim. Ne-am așezat pe pătura neagră de lână care mirosea dulce și ne-am găsit unul pe altul. N-am țipat când m-a pătruns pentru că, deși era foarte tânăr, iubitul meu nu se grăbea. După aceea, când Shalem stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
departe, era mai înalt decât Nakht-re, vorbea foarte frumos și era foarte sigur pe el. Au adus de asemenea dovezi ale bunei lui educații - bucăți de ceramică acoperite cu scris. - Uite, a zis Nakht-re, arătându-mi o imagine cu un șoim. Uită-te ce puternici îi face umerii lui Horus. Și mi-au dăruit și mie o bucată din comoara făcută de mâinile fiului meu. M-am minunat uitându-mă la ea și i-am arătat-o și lui Meryt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cînd l-ați alungat, interzicîndu-i să mai pună piciorul aici cît trăiți dumneavoastră, rectifică Marie. Toate astea pentru a ascunde amorul clandestin cu Yvonne Le Bihan, pe care ați lăsat-o Însărcinată. Bătrînul Își Întoarse spre ea profilul ascuțit de șoim. - Mama lui a murit de inimă rea din cauza lui. - Soția dumneavoastră s-a aruncat de pe faleză atunci cînd a descoperit Întreg adevărul, la puțin timp după așa-zisa moarte a lui Erwan În Algeria, replică ea sec. Privirea albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane până la ultimul ei domiciliu. Drumul era plin de pietre, arid, și totul avea probabil un sens. O pasăre de pradă - poate un șoim - plana alene, nu prea sus, În aer. „Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chema Arona. Când a văzut Tatăl a doua zi cu cine s-a Însoțit, ce să mai facă? A ținut de Arona până ce i-a adus pruncul pe lume. Pruncul, tot un scofâlcit și-un costeliv, căruia i-au spus Șoim, căci maică-sa era din neamul șoimilor din pădurile nesfârșite de la Miazănoapte. Pe vremea aceea, vestea că Tatăl făcuse și dresese Începuse să se ducă de la neam la neam. Nemernica aia de Arona știa să potrivească lucrurile Însă, așa că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]