814 matches
-
Apoi, când au auzit de activitatea grupului de la Princeton, și-au dat seama că detectaseră radiația cosmică de fond. Sunetul nu era cauzat de excrementele porumbeilor, ci reprezenta țipătul luminii din urma Big Bangului, prelungit și distorsionat într-un sâsâit șoptit. (Pentru această descoperire, inginerii Arno Penzias și Robert Wilson au primit Premiul Nobel. Fizicienii de la Princeton, dintre care merită menționați în special Bob Dicke și P.J.E. „Jim“ Peebles, nu au primit nimic - cam incorect, în opinia multor oameni de știință
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
faza în care actul curativ iese din dispersia anonimă și se concentrează în mâna practicienilor empirici. Cum factorul psihic își are rolul său în optimizarea asistenței medicale, vindecătorul ajuns în centrul grupului a dublat administrarea leacului propriu-zis, cu proceduri expresive șoptite, clamate, gesticulate, invocând forțe văzute și nevăzute, pentru sporirea rolului său și tonifierea spirituală a pacientului, care devine participant la propria vindecare. Ieșirea omului din preistorie a deschis perspectiva conștiinței de altul, a actului caritabil, altruismului, a dragostei de semeni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înainte puținele chipuri de femei cunoscute pentru a compara și, Ce faci, Daniel? din întuneric vocea lui, se ridică în capul oaselor la mine, palma lui pe umărul meu, Nu te duci să te culci? Ba da, vocea mea aproape șoptită, Ai crescut! și el îmi cunoaște frământarea, te țin minte un copil și palma sa aspră îmi mângâie obrajii, o mângâiere pe care, Ți-a crescut barba, nu te-ai mai bărbierit deloc?! Tulburat eu de atingerea curioasă a mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
afaceri, nu-i așa? — Nu! Betty era altfel! — Cum adică altfel? Aventurile extraconjugale sunt aventuri extraconjugale, nu-i așa? — Nu! N-o înșel pe nevastă-mea când plec la drum! Betty a fost doar... Vocea lui Millard era atât de șoptită, încât de-abia s-a auzit în difuzor: — Betty te-a pus pe jar, nu-i așa? — Așa-i. Te-a incitat să-ți dorești să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut niciodată, te-a scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui fleșcăite de bețivan răzbătea sila de sine. Făcu un gest de renunțare, apoi ieși din cămăruie. Russ Millard îl întâmpină în ușă și-l conduse prin mulțimea de polițiști în direcția mea. Am tras cu urechea la conversația lor șoptită și am prins esențialul: amândoi credeau că Manley este curat, dar voiau să-i facă o injecție cu scopolamină și să-l supună unui test cu detectorul de minciuni, ca să fie siguri. M-am uitat din nou prin fereastra-oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
neînțelegând salva de abuzuri pe care tocmai o trimisese asupra lui. Bine. Se ridică În picioare și se Întoarse cu spatele spre ea, aplecându-se peste valiza cea mare pe care o văzuse În bucătărie, și, cu o voce delicată, șoptită, Începu să cânte „Picnicul Ursuleților“. Mângâia pe cineva din valiză. Ochii lui Watson scrutară mica Încăpere, căutând o armă. Locul fusese la un moment dat un soi de birou. Un raft de metal pentru fișe de pontaj era Încă fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot mai rar. Multe săli deveniră prea mari, goale și lipsite de apărare, rămânând închise săptămâni în șir, fără ca familia să aibă curaj să intre în ele. Plimbările prin grădină se transformară într-o continuă observare a tufișurilor, în discuții șoptite. Dar nu exista nici un alt loc în care Tiberius i-ar fi îngăduit familiei lui Germanicus să-și găsească odihna. Într-o dimineață, impulsivul Nero așteptă zadarnic un alt vechi prieten, puternicul și fidelul Creticus, care îi stătuse alături lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ești? șopti Rhyme. Gâfâi de spaimă, căci o mână apăru în fața lui, cu două degete deformate și lipite între ele. În mână era o lamă, cu unul din tăișuri îndreptat spre ochii lui Rhyme. - Dacă strigi după ajutor, spuse Magicianul șoptit, dacă faci orice fel de zgomot, te orbesc. Ai înțeles? Lincoln Rhyme făcu semn din cap că a înțeles. Capitolul XXV Lama din mâna Magicianului dispăruse. Nu o pusese deoparte și nici nu o ascunsese; acum o secundă era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în seara trecută dispăruse; părul lui adevărat era lung, dens și de culoare șaten deschis. Acum, la lumina zilei, Rhyme putu distinge mai bine cicatricile de pe pieptul lui Weir; arătau destul de urât. - Cum m-ai găsit? întrebă omul cu voce șoptită. Eu v-am îndreptat spre... - Cirque Fantastique? Așa este. Odată ce reușea să captureze un răufăcător, dispoziția lui Rhyme se îmbunătățea considerabil și avea chef să pălăvrăgească. - Vrei să spui că ne-ai indus în eroare. Păi, mă tot uitam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la telefon. Mi-ași fi dorit să nu fie adevărat. Dar uite dovada. Ea și Balzac au fost de partea lui Loesser de la început. Ne-au păcălit ca pe niște spectatori de rând. Capitolul LI Polițista spuse cu o voce șoptită: - Pur și simplu... nu înțeleg cum a reușit. Rhyme spuse mai mult către Bell: - A manipulat dovezile, ne-a mințit, a plantat indicii false... Roland, hai să ne uităm la tablele cu indicii. Am să îți arăt. - Kara a plantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
multe multe îmbrățișări și săruturi, Crystal xxxxxxxxxxxxxxxxxx Ben C răciunul a fost oribil, dar nici nu a fost vreodată una din perioadele mele preferate sau cel puțin nu după zilele palide și îndepărtate cu șosete la capul patului și secrete șoptite și lucruri de genul ăsta. Înainte de ziua teribilă în care Sally mi-a zis că Moș Crăciun nu e adevărat, mă entuziasmam atât de tare în Ajunul Crăciunului, că mama trebuia să-mi facă o baie rece ca să-ncerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă minerală sfertul de vin cu dopul înșurubat. Se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
l sărut. M-am supus. Gestul era complet inocent, lipsit de amintiri, ca atâtea altele din viața mea. Ce-ți mai face vocea? mă întrebă ea. Se pare că ești mai bine. Rostisem doar „bună“ și asta pe un ton șoptit și răgușit, dar cumnata mea e o femeie bună. Asta a fost și ceea ce ne-a despărțit. —Madeleine mi-a povestit despre doctor, continuă ea. M-am întrebat dacă Madeleine le pomenise celor din familie despre doctorul Gabor. Bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici, nu le cunoscuse niciodată În viață. Ar putea să scoată de la ea hohote de râs, rugăminți, suspine, dorințe șoptite, ușoare gemete de surpriză, sunete care i-ar produce și lui cea mai dulce plăcere pe care o cunoștea: bucuria dăruirii. Și ce dacă nu era frumoasă? Femeile foarte frumoase trezeau În el un sentiment de umilință, amestecată cu Înjosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scenei. Publicul aștepta cu mai multă nerăbdare următoarea mișcare a pălăriei decât evoluția intrigii. Cum era legată? Avea să-i vină pe ochi? Sau să-i cadă? Elizabeth vedea persoane din staluri și din sală Întorcând capetele să comenteze pe șoptite, făcându-și vecinii să zâmbească, iar când un glas de la galerie intonă binecunoscutul refren: „De unde-ai pălăria?“, de peste tot se auziră hohote de râs. Câtă iluzie dramatică mai avusese scena era acum risipită În cele patru vânturi. Elizabeth trăia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
izact junile Cárdenas și doamna Mariana, da io sunt domn și nu umblu cu bârfologii. Am pus ochiometru la gaura dă la cheie: negru, negrini, negrotto. Nu-ți face vise, Ustáriz, că l-am Închis ca să nu văz nimic. Pă șoptite, am ușchit-o pă scări ca pă drumu drept, ca să n-auză liftu. Ușa dân stradă să putea dăschide pă dinăuntru și oricum ieram după mezu nopții. Am șters-o ca trenulețu cu ecartament Îngust. N-am să te minț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
meu o inspiră și-o simte biciuindu-i instinctele. Fratele meu vede ceva. Nimic din perfecțiunea aceea nu poate fi adunat laolaltă. De aceea zîna gîndită nu e nici o femeie întîlnită în drum. E pur și simplu, muzica. O muzică șoptită care, dacă ar răsuna, ar striga stelele. Iar el disecă femeile cu profesionalism. Don Juan, dacă vrei să îndepărtezi de tine ceva, fă teoria acelui lucru. Ai să constați că stăpînirea sa îți scapă și că obiectul s-a îndepărtat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
întrebat eu complet derutată. —Nebuna de Anna e în sufragerie și nu are habar de interfonul ăsta, așa că o să creadă că aude voci, mi-a explicat Helen nerăbdătoare. Acum taci din gură! După care a luat-o din nou cu șoptitul și cântatul. I-a spus Annei că e ghidul ei spiritual și că trebuie să fie amabilă în mod deosebit cu sora ei, Helen, și o mulțime de alte chestii. Și-a petrecut vreo jumătate de oră îngenuncheată pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încât propunerea asta a scos-o de tot de pe șine?“ — Deci e în regulă dacă îți împrumut mașina ca să mă duc până la supermarket să cumpăr câte ceva? am întrebat-o cam agitată. — Dacă trebuie, mi-a răspuns ea cu o voce șoptită și resemnată. Dacă trebuie. Și poți să-mi împrumuți și niște bani? N-am decât lire sterline, am mai rugat-o. — La supermarket acceptă și cărțile de credit, mi-a replicat ea rapid. Mențiunea referitoare la bani o readusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebui să plec, a zis el. —Bine, am spus. Bine. Întoarce-te la hotel (hotel! ce glumă!) și aranjează să ne fie trimise actele apartamentului, da? Apoi putem să ne întâlnim mai târziu. —Bine, mi-a răspuns el tot pe șoptite. Abia așteptam să-l văd plecat. Era deja prea mult. În sfârșit, se întâmpla. Se terminase într-adevăr. Rezolvasem problema ca niște persoane civilizate. Mult prea civilizate, după părerea mea. Toată întrevederea avusese un aer de irealitate. Era oribil. —Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În casele noastre amărîte de inflație, impozite, femei casnice. Prin același aer tare al culturii, luni, 3 iunie, am urmărit cu un supraomenesc efort spectacolul realizat de Teatrul Mihai Eminescu din Chișinău. Am căutat să nu mă enervez, urmînd sfatul șoptit al psihiatrului care-mi recomandă zoloft și patriotism, cu un pahar de apă Înainte de culcare. Mărturisesc că eram curios să aflu cum scrie Druță. Am aflat, spre deosebire de Fincher care și-a privat Sevenul de replici din piesa Casa mare, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jur: făcându-mă să mă gândesc - nu-mi imaginez de ce - la singuratice semne de punctuație pe o coală goală de hârtie. Ducându-ne spre ocean, pașii noștri scârțâiau pe pietricele; se auzea de asemenea, dacă ascultai cu atenție, o adiere șoptită, șuierătoare și neliniștită. Fiona desfăcu un covoraș și ne-am așezat la marginea apei, sprijinindu-ne unul de celălalt. Era extrem de frig. După un timp, spuse: Unde o să mâncăm? Eu am spus: — Trebuie să fie pe aici un hotel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care fuseseră puse acolo pentru a separa trotuarul de moloz, și simțeau sub tălpi pămîntul, arbuștii și piatra sfărîmată. Vorbeau pe șoptite. Îmi amintesc cum m-am plimbat pe-aici În ziua de An Nou a lui 1941, spuse Julia. Drumul era aproape de netrecut, chiar și la pas. Venisem să mă uit la bisericile avariate. Cred că au pierit mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ele deși nu se născuse prin aceste locuri. Acum îl lovise necazul. Nu se putea împăca cu gândul că fiica lui va rămâne nevăzătoare. Nenorocirea asta i se părea de nesuportat. Brusc, fu smuls din avalanșa gândurilor, de cuvintele abia șoptite: - Tăticule, eu când am sâ pot vide iar? Am atâtia cărț pi cari li-am primit aici di la voi șâ abe aștept sâ li răsfoiesc... Mi dor tari di citit, câ di trii luni di când m-ai internat
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Square Mile al sesiunilor de despăduchere Între gorile pe care le vedem la emisiunile despre animale sălbatice. În unele zile, privindu-i pe băieți cum acționează În căutarea poziției care le aparține În grup, aș putea jura că aud vocea șoptită și dulceagă a lui David Attenborough comentând gesturile masculilor de a se bate cu pumnii În piept și despăducherea: — Iar aici, În inima junglei urbane, Îl vedem pe Charlie Barnes, un exemplar tânăr de la biroul Relații cu Statele Unite, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]