18,529 matches
-
că rana provocată de prelată sângerează, iar un jurnalist i-a atenția cu privire la această problemă. O tânără blondă care îl însoțea pe Radu Mazăre a încercat să îl ajute și i-a dat mai multe șervețele cu care să își șteargă sângele de pe frunte. Ulterior, edilul Constanței s-a dus în hotel, unde și-a curățat rana, și a revenit. El le-a transmis jurnaliștilor că se simte bine.
Radu Mazăre, cu fața plină de sânge - FOTO by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/22174_a_23499]
-
-i culcușul unui iepure alb ninge ca-n codru/ ca-n pragul unui secol iluminat/ unu-nțelege/ alții se uită urît/ la jocul cu mărgele de sticlă/ soarele se turtește la orice eroare de limbă/ dar spre seară eu nu șterg nimic/ spun propoziții enorme/ mai complicate decît filigranul pardoselii spre paradis" (Vizionarea unui poem). În privirea meditativă a poetului nostru apar gesturi incredule, comparații sufocate parcă de propria lor cutezanță, retractări ale visului. Realul e redus la o stenogramă senzorială
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
lor cutezanță, retractări ale visului. Realul e redus la o stenogramă senzorială, dovadă a pudorii, dar și a unui scepticism congenital: Miroase a mere curățate cu un cuțit inox/ Liber să deschizi încet portița grădinii/ E toamnă plină de gesturi// Șters dintre noi/ Aerul povestește mai bine decît Șeherezada/ Cine acum se tulbură, acum se ascunde// Uimirea unui cîine/ Privind rîmele -/ Ajungă-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din adînc străbate năzuința increatului al cărei echivalent acustic e tăcerea. Pe fundalul tăcerii
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
pământului. Care de care mai injurioase. Cel mai des, englezește. Am notat câteva, ca: Asasinule!... nu vei scăpa de noi nici în iad!... Monstrule, fascistule, nazist împuțit, lasă că te aranjăm noi!... Credeai că-ți merge?... (O propoziție ilizibilă, aproape ștearsă cu un instrument de altă culoare). Din când în când, municipalitatea romană șterge cu detergenți inscripțiile... Altele, însă, săpate cu dalta în marmura ilustră, rămân acolo pe veci. Să nu se prescrie nimic, nici măcar în raport cu eternitatea... Citesc și recitesc, încremenit
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
ca: Asasinule!... nu vei scăpa de noi nici în iad!... Monstrule, fascistule, nazist împuțit, lasă că te aranjăm noi!... Credeai că-ți merge?... (O propoziție ilizibilă, aproape ștearsă cu un instrument de altă culoare). Din când în când, municipalitatea romană șterge cu detergenți inscripțiile... Altele, însă, săpate cu dalta în marmura ilustră, rămân acolo pe veci. Să nu se prescrie nimic, nici măcar în raport cu eternitatea... Citesc și recitesc, încremenit, ce s-a scris și se tot scrie pe Arcul, de altfel modest
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
Franceze de pe lîngă Ambasada Franței în România, ateliere inițiate în urmă cu șase ani la ideea d-nei prof. univ. dr. Irina Mavrodin, coordonatoare a lor în tot acest timp. în atmosfera efervescentă din sala Lectoratului Francez, unde lucrul în echipă șterge granițe de vîrstă sau generație, unde soluțiile se completează sau se concurează fericit, sau în luminozitatea și calmul mănăstirii Sucevița, unde ne-am îngăduit o clipă de răgaz, se iscă mereu întrebări privitoare la uimitoarea și răbdătoarea trudă a traducătorului
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
mai bine îmbrăcat decît prințul de Wales. Cu păreri ferme despre orice persoană sau situație din jurul lui, Ravelstein dezvoltă o antipatie față de Vela și prietenii acesteia, familia Grielescu, despre care presupune că s-ar folosi de Chick pentru a-și șterge cu buretele trecutul nazist. În final, Vela îl părăsește pe narator care, în ciuda noii perspective negative cu privire la relația lor, va purta în continuare cu el obsesia dezamăgirii și a eșecului. Imaginea femeii-vampă cu întreaga ei sexualitate și perversitate îl va
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
de ce n-aș cina cu Grielescu și soția sa? - N-am nici o obiecție atîta timp cît ești conștient de realitate. - Și care ar fi în cazul de față realitatea? - Grielescu te folosește. În vechea lui țară, era fascist. Trebuie să șteargă asta cu buretele. Omul a fost hitlerist. - Ei, haide... - A negat vreodată faptul că a făcut parte din Garda de Fier? - Nu am vorbit niciodată despre asta. - Pentru că tu nu ai adus-o niciodată în discuție. Îți aduci cumva aminte
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
timp acolo pentru progresele ce le-am fi făcut la cursul ei; pe urmă, ne invitase din nou în sala de curs, acum golită, cu tabla mare neagră, plină de cuvinte scrise citeț cu creta. Ea se duse la catedră, șterse cu buretele tabla, apoi ne ceru să fim foarte atenți și cu luare aminte, întrucît avea să ne verifice niște cunoștințe, se pare că nu de mult dobîndite... Astfel, ea îl chemă la tablă mai întîi pe mexican și îl
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
executai numaidecît. Profesoara îmi înșiră mai multe cuvinte, era - spusese - un test în legătură cu adjectivele curente ale vorbirii. Astfel ea, de la catedra pe care ședea, îmi dictă rar și limpede adjectivele, în timp ce mă căzneam să le scriu corect pe tablă, mai ștergînd cîte o literă, mai adăugînd cîte una, după cum îmi venea, și rupînd în două creta din pricina încordării și apăsării. Pe tablă sta scris, cu mîna mea, după un lung efort: NARROWMINDED... FULL... CAW... LIER... TALKTIFF... și altele de care nu
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
Transilvania păstrează o puternică amprentă ungurească, "asiatică". Sînt transilvănean, prin urmare... Cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi dau seama că aparțin, nu numai prin originile mele, dar și prin temperament, Europei Centrale. Treizeci de ani trăiți la Paris nu vor șterge faptul că m-am născut la periferia imperiului austro-ungar". Și tot cam pe atunci nota: "Ce-ar spune taică-meu, care în timpul primului război mondial a fost deportat la Sopron, dacă m-ar vedea ascultînd la Paris, ceasuri întregi, muzică
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
ei, despre loialitate și trădare, despre sensul profund al "regulilor" de viețuire și supraviețuire - și va sfîrși prin a-și accepta destinul... Am văzut filmul în premieră lui europeană, anul trecut, în competiția Festivalului de la Veneția. Imaginile lui nu se șterg cu ușurință din memorie: orfelinatul, copilul bolnav, închis într-un fel de culcuș transparent, ca într-o nacela a suferinței, figură lui Michael Caine și beția drogului, suferință topită în eter, livadă însorită, o pădure, o apă, o trusă medicală
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
o naivitate vecină cu prostia nu mă lecuiește de fatalitatea de a idealiza România imediat ce o părăsesc pentru câteva zile sau, cum a fost cazul acum, săptămâni. Printr-un straniu proces psihologic, tot răul acumulat într-un an mi se șterge din minte și nu păstrez decât imaginile plăcute. Or, ceea ce ți-e dat să trăiești la întoarcere seamănă nu cu un duș rece - cum spun comentatorii de sport - ci cu o durere năpraznică de dinți. Spre lauda lor, trebuie să
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
automobil demn de acest nume, ne ambiționăm să avem și noi faliții noștri pe patru roți! Miliardele făcute cadou unor manageri incapabili (dacă nu și escroci) și unor industrii necompetitive sunt - să fie clar - bani furați agriculturii, educației, culturii, sănătății. Ștergând de pe lista rușinii astfel de societăți care, în orice țară, ar fi fost demult închise, guvernul Isărescu ne condamnă să fim mai puțin sănătoși, mai prost hrăniți, mai needucați și mai idioți. Cărțile au ajuns la prețuri prohibitive iar revistele
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
de clasa muncitoare. (...) Operele lui Lenin și Stalin (...) sînt opere care îmboldesc mintea să gîndească și o deprind cu tezele înalte al O mențiune specială merită articolul privitor la Cartea albă a Securității, care țintește, în chip vădit tendențios, să șteargă diferențele dintre cozile de topor și opozanți, dintre profitori și victime, în mediul scriitoricesc. Din faptul că și unii și alții erau urmăriți de Securitate nu se poate detașa decît suspiciunea maladivă a regimului, care, neavînd încredere în nimeni, aplica
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Traian Iancu), postul de radio "Europa Liberă" (pentru că nu mai plătește 200-250 de dolari pe o colaborare, ca înainte de 1989), Mihai Ungheanu (pentru că apare la emisiunile TV ale armatei), Ștefan Bănulescu (pentru că datoriile mari de la Fondul Literar i-au fost "șterse dintr-un condei") etc., etc. Amestecarea problemelor reale cu problemele false și, mai ales, punerea la zid a unor oameni de valoare alături de tot felul de impostori sunt expresia unui negativism iresponsabil. Când îl persiflează pe Alexandru Mironov, "care a
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
la costiță/ fii o femeie cuviincioasă/ ce parcă beethoven i-am zis/ nu se gândea nu-i cânta și lui/ tot timpul pasărea în cap?/ bine dar beethoven a spus mama/ a luat cârpa de praf/ și a început să șteargă urechile geniului" (minodora îl visează pe sam) Poeta are, de altfel, experiență în construirea unor romane fulgurante - castele de nisip înălțate pe țărmul poeziei. Un asemenea roman este ciclul de poeme Scrisori neexpediate, subintitulat Roman de provincie 1920. Schimbul de
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
el. Din cînd în cînd îmi da o hîrtie ce purta un număr curent (era numărul său de control că nu e indus în eroare) și îmi cerea să scriu. Dar abia că-mi dicta cîteva cuvinte, și îmi striga: Șterge, măi prostule, și dicta din nou același lucru cu alte cuvinte, în altă formă mai concentrată. De la un scris la altul se tot gîndea, spre a găsi o formă mai concentrată. Aceasta mi s-a întipărit în minte și m-
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
criticilor - cei de la care maestrului i-ar plăcea să aibă cît mai des ocazia de a învăța cîte ceva!), Andrei Șerban a confirmat ceea ce afirmă mereu: că se consideră nu numai român, ci și cetățean al acestei planete, izbutind să șteargă cu o percutantă eleganță granițele dintre realitate și fabulație, spontan și elaborat, instinctual și cerebral. Relevînd fiecăruia misterul karma - locul geometric al convergenței divergente dintre teluric și celest. O nobilă modalitate de a atinge libertatea interioară, elevație spirituală ce permite
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
Bălănuță, Alexandru Zub, Mihai Șora, Petru Creția, subsemnatul. După cum era de așteptat, n-a luat cuvîntul dl. Răzvan Theodorescu. Oare d-sa consideră că acolo unde nu cuvîntează d-sa nu pot exista intelectuali "disidenți"? Oare așa se face istoria, ștergînd pur și simpl cu buretele faptele ce nu intră în tiparul unei preconcepții? Al doilea neadevăr, de ordin moral, nu e mai puțin grav: "Piața Universității n-a fost nici o școală a democrației, ba chiar a fost o școală a
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii, scuipa în sertar.) Cînd se deschide fereastra în birou, se ridică și fuge afară, pe coridor
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
pe lîngă guvernul de la Vichy, (numirea fusese emisă din dispoziția lui Horia Sima și contrasemnată, după rebeliune, de Mihai Antonescu), funcțiune abandonată, datorită unui șef obtuz, după vreo trei luni. Apoi, cel care declarase, imediat după rebeliune, că "legiunea se șterge la cur cu țara" (versiunea Sebastian) trece, repede, printr-o perioadă de disociere (e, prin 1943, bun prieten cu evreul Fundoianu) de vechile idealuri și, asumîndu-și calitatea de exilat, încetează să mai scrie în românește (cu excepția eseului Țara mea, prin
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
61 de pag, f.p. Timpul singurătății " Toate diminețile lumii se duc pe un drum fără întoarcere. Timpul trecuse. Cînd se trezea dimineața, Domnul de Sainte Colombe mîngîia cu mîna pînza pictată de Domnul Baugin și își trăgea cămașa. Mergea să șteargă praful în baracă. Era un om bătrîn. Apoi uda florile și arbuștii pe care-i sădise Madeleine înainte de a se spînzura. Apoi aprindea focul și încălzea laptele . Scotea o farfurie adîncă de faianță în care-și pregătea terciul", notează egal
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
materializat în transpirația protagoniștilor lasă urme pe covorul scenei. Urme palpabile, concrete, dar efemere ca și teatrul. Durează un moment, apoi se strîng și dispar. Ce urmează? Uitarea. În valuri. Ca cele ale mării care vin și pleacă regulat și șterg pașii sau desenele de pe nisip, lăsînd mereu locul curat pentru alte și alte treceri, mărturii, creații. Ca în teatru. Ca în viață. Cineva bate la ușă și, din spatele ei, se aude o voce de copil: - Ce faci? - Uit de mine
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
cherry-brandy) de culoarea rubinului, în timp ce eu îi privesc pe toți de jur împrejur și, pe deasupra acestui grup liniștit, îmi apar planuri și ținuturi nevăzute de această asistență. Catrina este singura complet inactivă, absentă; s-a ridicat chiar acum, slăbuță și ștearsă în rochia de lână făcută în casă, dar cu o lucire în privire pe care nu i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]