1,933 matches
-
tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-s Căci bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus! Și dacă marmura eternă, e albă și e rece Pe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice ... Citește mai mult O umbră-i viața, chiar dacă pare-a fi seninăCel mult un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
vinTrireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-sCăci bărtrânețile-s aproape și de om se ținSpus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus!Și dacă marmura eternă, e albă și e recePe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dusSau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece...Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice ... III. FORTĂREAȚA V, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > MUCHIE ȘI UMBRĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Este casa-n roșu fără finisaje lipsesc instalații chiar nimic nu doare palida și ștearsă România noastră după lumea lor pare a fi în viață marea abundare pâlpâie lumină oare vrem lumină jaf la drumul mare minciună trădare nu-i loc de-așteptare plânge doru-n cale ochi țintă la ușă ulcior revărsat în pocalul timp
MUCHIE ȘI UMBRĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381083_a_382412]
-
prelungiri subțiri, neuronale, În ochi, pe fața-mi pală adâncite. Potecile mi se-ntrerup pe hartă, Oriunde-aș vrea să merg, nu se mai poate, E ca și cum le-aș fi parcurs pe toate Din labirintul desenat de soartă. Un soare șters lucește-n depărtare, De nici nu știu, răsare sau apune... De-ar răsări!... Tristețile s-adune Și să le risipească el în zare. Sau să-mi deschidă-o cale spre acasă, Și să-mi arate-o regăsire-n mine, Să
TRISTEȚI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381138_a_382467]
-
rece desprinsă de pe-un ram Decorul unui curcubeu reflectat în geam , Mănunchi de stângăcii și puncte de vedere Fărâmă de nisip ce-n palma mării piere. Sunt lacrima ce cade pe rândul unui vers Ecoul unui strigăt depărtat și șters . Pentru unii... o străină, pentru alții cineva Ființă simplă ca oricare ce luptă cu viața. Referință Bibliografică: SUNT EU / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2146, Anul VI, 15 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica
SUNT EU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381346_a_382675]
-
Toate Articolele Autorului MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
apoi soție vreme de un deceniu și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, însă a trecut foarte repede. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Trecutul este palid și șters, ca un fum iluzoriu și urât mirositor de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
14 iulie 2016. MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Citește mai mult MOTTO:„Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.”( Alexandre Dumas)Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere,Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere,Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere,Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri -Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri.Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic,El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic -Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Toate Articolele Autorului Între mii de ani lumină Geniul veșniciei naște, Pe o stea solară plină, Ce pe cer se recunoaște. Tainele simțirii noastre, Nu pătrunde -n adânc, Printre stelele albastre, Oare cum e să fii prunc?. Din prezentul nostru șters, Noi suntem o mică parte, Care-l- ntrupăm- din vers, Dorim să scape de moarte. Suntem lumânări topite; Niște cronicari de neamuri, Ce-nșirăm pe foi dorite, Viețile noastre-n hamuri! Și atinși de lira verii, Ce ne-ncântă-n grai
GENIUL VEȘNICIEI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374318_a_375647]
-
cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat în noapte, Cum depănați povești în șoapte, De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o suflare, pe-o aripă de
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
fac, spuse omul. Trebuie să mă întorc imediat, să nu intre vreunul la bănuieli. Nu vreau să vă fac necazuri. Aș avea și eu probleme, dacă se află că v-am ajutat. Mulțumesc, mult de tot! exclamă Ema cu voce ștearsă, luând sticla de apă și bând cu nesaț din ea, ca dintr-o licoare fermecată, dătătoare de viață. Și în realitate chiar așa era. Tânăra femeie își reveni imediat. Ĩn zilele următoare, marinarul le aduse mereu apă. Reuși să strângă
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
cu un frate. Nu cred că se va descurca singur. A fost învățat să depindă de mine. Nu e un om rău, dar nu are acea scânteie care să te atragă spre el. E lipsit de orice farmec, un om șters, fără personalitate. Soare: Dacă ți-e așa de milă de el, nu trebuia să mă amețești pe mine cu iubirea ta. Sera: Dacă mi-e milă de el, nu înseamnă că doresc să mă sacrific. Soare: O să se descurce el
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
zecilor de mii de dosare. Atâtea hârțoge mi-au trecut prin fața ochilor. Eu mă ocupam de cele mai vechi,alea la care abia se mai zăreau literele bătute la mașină. Luam pagină cu pagină și care mi se păreau mai șterse le puneam la un aparat de împrospătare a tușului. Salariul era mic,monotonia mare,dar cartea de munca înainta încet, dar sigur, către pensie. Numai că viața m-a tras cu forță către dreapta. - Doar știi ce am vorbit odată
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
după fluturii albi și umblam desculț prin iarba exagerat de verde și moale. Eu: Ce vă oprește să nu mai faceți așa ceva, acum? Eu cealaltă: Poate geamul opac al ferestrei din lemn învechit, poate suspinele după alți fluturi, poate drumul șters al gărgărițelor roșii și bosumflate, poate adierea de vânt uitată în amintiri, poate eu abătută și copleșită de multe, poate nevrerea, neputința ori platitudinea, poate trecerea prin timp prea repede, poate... Eu: Nu vreți să mergem amândouă la izvor? Eu
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
se țin Și parcă-mi cer să le citesc. Încerc cu greu să deslușesc Vechi slove fără de-nțeles, Ce-acum din beznă toate ies Și sufletul îmi răvășesc Aleg la întâmplare una Și-n față scene se deschid, Cu chipuri șterse suferind, De amintiri dintotdeauna. Demult crezut-am că e moartă Dar tare greu m-am înșelat, Căci vălul timpului n-a luat, Nimic, din rana ce o poartă. Și mâna-mi-’tind să o ating C-aievea-mi pare toată, În inima ce
JURNALUL CU AMINTIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375433_a_376762]
-
din chiar cuvintele lui. Dacă acesta ar fi fost fiul lui Dumnezeu nimeni nu i-ar fi putut face nimic fiindcă nimeni nu se poate pune cu Dumnezeu, dar nefiind acesta ceea ce a spus că este, a pierit, uitată și ștearsă să-i fie amintirea lui din adunarea lui Israel! Iar acum te întreb pe tine Serah, chiar crezi că Mesia s-ar fi lăsat vândut de un nenorocit ca acest Iuda Iscarioteanul pentru treizeci de arginți? Pentru atât de puțin
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
frânge orice vis. Nu mă ocoli din teamă de a nu-mi spune da sau nu... Privește-mă drept în ochi, voi înțelege în ce colț m-ai aruncat: într-unul al dragostei sau al urii. - Indiferență, ești un zâmbet șters aruncat de cineva care nu a cunoscut iubirea! - Indiferență, știi ce mi-aș fi dorit? - Să fi fost pentru tine invizibilă, ca tu să nu mă fi ales pe mine... Oricum, acum că îți cunosc răceala apreciez mai mult iubirea
INDIFERENŢĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372336_a_373665]
-
diferite niveluri. Începând cu cel vizual, plastic. Privind un tablou, fiecare deslușește în el “ceva”, poate identic cu ce și-a dorit creatorul, poate diferit, comunicând, interactivând. Purcărete ne poartă pe o insulă misterioasă. Interiorul palatului pare doar o amintire ștearsă a gloriei de altădată ajunsă în decrepitudine, o “lume nouă” în care totul se clatină, podeaua se învârtește amețitor și pereții glisează (magie? beție?), o lume pe dos (candelabrul iese din podea), o lume a hârtiilor suflate de vântul furtunii
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]
-
te-mping cu silapeste-o planturoasăși-aș merge-n pădurecu un parpalac... XXII. SMOALĂ, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011. Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb ... Citește mai mult Plouăplouă peste casealterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oamenitristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăurigust de ebonită arsămohoreală pală, șantiere scurseprăpăstii murdare peste municipiuoase învelite, dichiseală stinsăcenușii sunt toatevise, descompuneri, frunze răvășiteculori fără numeurme de iubireîndoit e vântulzboară peste inimiasfalt, smoală, plumb... XXIII. ANII MEI APOCALIPTICI, de Aurel Avram Stănescu, publicat
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
și dorește să-i spună ceva foarte urgent! A închis ușa și a plecat. Oarecum îngândurată de această veste ce prevestea ceva neplăcut, contabila Măndița a luat cu grijă de pe birou tava cu ceștile de cafea și cu un zâmbet șters, cu gândul la „ce s-o fi întâmplat!” de este chemată așa urgent la poarta unității, a făcut încă odată invitația: „Domnule colonel să vă fie de bine și vă rugăm să mai poftim pe la noi!„ ...și a ieșit repede
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
acelui sărut ce-i ardea gura. Visa s-o ia în brațe, să-i șoptească cuvinte de amor la ureche, s-o facă să se simtă unica femeie în viața lui. Dar el, galant și seducător, își pâlpâia silueta din ce în ce mai șters, pierzându-și pașii în mister. Nu știa nimic despre el în afară de faptul că avea aproape încă o dată vârsta ei. Nu aflase mai nimic de la Henrich, deși încercase în nenumărate rânduri să-i afle intimitățile, să afle ceva despre viața lui
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
Publicat în: Ediția nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului MERGI ÎNAINTE Când te afli într-un mare impas, Gândește-te optimist la viitor, Trăiește intens ca ultimul ceas, Chiar dacă ești simplu muritor! Trecutul tău a fost destul de șters, Caută să-l uiți, lasă-l în trecut, Continuă-ți al tău nou mers, Uită greul pe care l-ai petrecut. Desigur nu îți e deloc ușor, Să-ți ștergi triste amintiri, Încearcă să zbori ca un cocor, Prin a
MERGI ÎNAINTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348760_a_350089]
-
Mă privesc. Cine-i această străină preamilostiva ce și-a dăruit până și zâmbetul? Bucurați-vă când vedeți orhideea durerii înflorindu-i pe obraz, bucurați-vă! Vi se cuvine, vi se datorează în totalitate. Am plătit-o amarnic cu zâmbetul șters definitiv de pe partea de miazăzi a sufletului. Am renunțat la atâtea lucruri! Altfel, cum aș fi putut să clădesc, din cioburi de luna, din talazuri de roua castele menite ruinei? Mă lepăd de umbre și-mi șterg praful de pe sandalele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346801_a_348130]