1,711 matches
-
într-un bistro la o masă și-o ținea cu mâna de după gât. Dacă era o întâlnire firească nu se țineau așa de tandru. - Dă-l dracului de prost! Așa-i când bagi în seamă toți handicapații! Să vezi ce șuturi în cur am să-i dau când l-oi întâlni! Auzi și nesimțita de Simona, să se cupleze cu el fără măcar să mă avertizeze! - Ce-ai fi vrut să-ți spună? “Vezi Ramona că mie îmi place de Sorin. Mi
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
tabloidele sau programele TV de știri? Așa poate ajungem și noi pe canapeaua lui Măruță. - Da, dar ți-ar scădea și nota la purtare și cum suntem în ultimul an de studiu liceal, n-ar fi indicat. - Să vezi ce șuturi am să-i dau lui Sorin! Miorlăitul dracului! “Ramona în sus, Ramona în jos”! “Nu ai niște bani să-mi iau o cola sau de țigări”? “Plătești tu intrarea la film, că nu am bani la mine” și tot așa
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
Mi-au curs lacrimi, șiroaie. Dar nu pe-obraz, Din piept mi-au curs, din sufletul meu mare Că nu știam dacă și az’ Voi mai găsi mâncare. Mă chinuiau Fără vreun rost, cu vorba sau piciorul Din mers când șuturi îmi izbeau Ca să-mi aline dorul De suflet bun Ce tot speram că-mi va ieși în cale Și căruia să mă supun. Nu poți să-mi fii matale Prieten drag? Atâta-ți cer, să pot să te iubesc S-
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar știți că-n urbea noastră sînt cel ce vinde fluturi și-mparte blînd norocul purtînd mănuși și frac, în timp ce răposații săraci sînt luați la șuturi, în timp ce mic-burghezii rod la covrigi cu mac. Mă spovedesc cînd popa nu mai visează dame, sparg ușa fericirii cu praf de pușcă vechi, parcă deprind născutul din preafrumoase mame, care se pierd prin lanuri de grîu perechi, perechi. Și toate-acestea
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
funcționez mai bine, șunt inspirat și chiar vesel. Așa că nu îmi rămîne decît să cer detractorilor mei să nu uite să mă înjure, să mă calomnieze. Să îmi tragă - cînd mă întorc cu spatele - un pumn peste ceafa sau un șut în fund. Să mă ponegrească prin tîrg în toate ocaziile. Îmi face bine. Stelian TĂNASE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93068_a_94360]
-
gologani. Cînd vor veni din vacanță cu mințile și mai „odihnite”, ce vor mai vrea oare să dărîme în capul poporului aflat la terapie intensivă? Mai în glumă, mai în serios, cum ar fi oare, dacă ar fi scoși în șuturi din fotoliile de pluș ale democrației originale? Pentru că după un sfert de veac de libertăți amăgitoare, ne-am ales cu dreptul de a face ce vor mușchii lor și cu dictatura privilegiului politic. Datoria de membru al celui mai înalt
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
fie dat afară, și fără preaviz și fără ultimul salariu,dar nu dorește acum să facă reclamație la OPC. - Îmi pare rău, nu am mâncat nimic de ieri. - Hai înăuntru ! Nu se-aștepta la asta ,se aștepta doar la un șut în locul în care pe turiștii de pe plajă ,nu pare să îi doară. Înăuntru este cu mult mai bine,acoperișul boltit,din păpuriș, face căldura uitată pe afară. - Ia și mănâncă ! E halloumi rămasă de ieri ,e rece acum ,dar poate
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
palmă violent. — Leneș blestemat, vreau ca ordinele mele să fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e cu putință. Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să se păruiască, Într-o devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta ruptă. Dante sări În față, alergând spre cei doi. Cu siguranță, nu avea intenția să potolească o ceartă Între doi zdrențăroși, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl smulse din gândurile lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e că ne-au luat un binoclu de noapte, ceea ce înseamnă că știu să-l folosească. — Probabil că asta căutau. — Tu crezi? — Eu nu mai cred nimic... - se grăbi să răspundă interlocutorul său. Dar nu încape îndoială că ne trag șuturi mereu în același loc și nu-mi place... Nu-mi place deloc! — Ai vreo idee? — Vreo idee? Vreo idee? mormăi cu dispreț numărul doisprezece, care părea că-și ieșise din fire. Eu n-am venit aici ca să am idei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
costumul zdrențuit de Moș Crăciun, pentru că Abdulah nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice în cur direct în stradă. Vestea că guvernul României infiltrează mai nou în moschei spioni care cunosc araba la perfecție făcu înconjurul orașului în numai câteva ore, generând o revoltă spontană pe întreg mapamondul în următoarele câteva zile. Nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oglinzi ceea ce mie mi se păreau a fi niște priviri deosebit de rele, iată că am observat un scaun liber. Singurul scaun liber. Oribila geantă neagră ce îmi provoca atât de multă teamă am îndesat-o sub el, dându-i un șut. - Vă rog să începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe cenaclul... John Euripideeee, cântă apoi, imitând cât se poate de serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-l bag direct în spinare. Ieșise de după movila de pământ și se apropia încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi îndepărtă picioarele lui Boris, astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia, îndepăr tându-l cât mai mult de el. Dom' comisar, strigă iarăși agentul, dacă mișcă măcar un milimetru, trageți fără somație! Tu, îl înghionti el cu piciorul pe basarabean, adu încet mâna dreaptă la spate! Așa, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării, Sophie era tot acolo, acoperită de sînge uscat și tremurînd de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce tunătoare, Înșfăcându-l de umăr pe unul din combatanții care i se rostogolise printre picioare și Îndepărtându-l din cale cu un șut În dos. Simți o mână ținându-l de cot. Se smuci din strânsoare, răsucindu-se ca o furie. Omul din spatele lui ridică mâinile În semn de pace, schițând un zâmbet. - Iartă-mă, messer Durante. Încercam doar să te ajut, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
l-a împiedicat să umple câteva pântece cu bastarzi foarte drăguți, cărora le-a dat o monedă de aur până la douăzeci de ani și o frumoasă scrisoare de recomandare în prima zi a celui de-al 21-lea, precum și un șut în fund simbolic pentru a merge să afle departe de tot dacă Pământul e într-adevăr rotund. La noi, asta se cheamă generozitate. Nu toată lumea procedează astfel. Procurorul era ultimul Destinat. Nu vor mai exista alții după el. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite pe nemți înapoi acasă în trei săptămâni cu un șut în fund și că va fi floare la ureche nu se mai umflau în pene acum. Prima aniversare a izbucnirii ostilităților nu a fost sărbătorită decât în bistroul lui Fermillin, un ins înalt și slab, cu un cap în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
marinari și câțiva pietoni răzleți, cred. E cea mai stranie senzație. Ar trebui să te lași bătut, numai de dragul experienței. După o vreme cazi și toată lumea lovește În gol, Încercând să te nimerească, iar când ești la pământ, Îți trag șuturi. Tom și-a aprins o țigară. — Mi-am petrecut o zi Întreagă urmărindu-te prin toată urbea, Amory. Dar ai fost mereu cu un pas Înainte. Aș zice că ai chefuit pe undeva. Amory s-a lăsat să cadă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bani înăuntru (sunt, dar suma e mai degrabă potrivită). Și Hans cară orbește la pumni cu brațele lui obișnuite cu munca fizică. Fiind bărbat, se mulțumește cu variantele masculine ale violenței: pumni și lovituri îndârjite cu capul (berbece); afurisiteke de șuturi în fluierul piciorului le lasă în seama Sophiei, care le aplică mereu. Ca două pistoane ale unei mașinării complicate, acționând alternativ. De parcă tot ce vroiai era să nu te murdărești pe mâini și de‑aia lăsai totul în sarcina picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se doar pentru a‑și lua din nou avânt. Au, geme victima ușor și aproape că nu mai are putere să facă nici atâta lucru. Sau: Poliția! Dar nimeni nu‑l ascultă. Anna se vede obligată să‑i tragă un șut în testicule, deoarece ea este din principiu împotriva poliției, ca toți anarhiștii, de altfel. Bărbatul tace speriat, se strânge covrig și se leagănă puțin până când se liniștește definitiv. Oricum i‑au luat banii. Anna îl smulge de lângă procurist pe Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totuși un asemenea loc de mai multă vreme. Locul se află la o uzină electrică și trebuie schimbat. Afară, la lumina strălucitoare și răcoroasă a soarelui - ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Pachhofen alunecă prin fața oglinzii încolo și‑ncoace. Se gătesc cu tot felul de artificii, ale căror detalii nu pot fi văzute de‑afară. Ți‑e rușine cu părinții tăi, mucos nerușinat, chirăie tatăl și vrea să‑i dea fiului un șut ca să se apropie de doamna von Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată, mama spune, hai să plecăm repede de‑aici, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
numai pentru ea? Sophie râde un pic și spune, dă‑mi drumul, Hans. Înainte ca acesta să apuce să execute ordinul, Rainer se apropie pe la spate, i‑o smulge pe Sophie din brațe și‑l amenință pe Hans cu un șut în testicule, la care acesta răspunde că ar vrea s‑o vadă și pe asta. Iar acum cară‑te, că vrem să fim singuri. Domnul director spune cu glas puternic că bacalaureatul, ce reprezintă sfârșitul unei perioade din viață, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răsputeri un pumn în cap, încât sună a gol. De aici nu iese nimic original, doar lucruri obișnuite, vorbele meșterului care‑l ceartă că a încurcat polii la o legătură electrică și‑i spune c‑o să‑i dea acuși un șut. Tatăl invalid se apropie și el, sprijinit în cârje, și i se adresează Sophiei; ea este, evident, micuța prietenă a fiului său, foarte bine, fiindcă‑i o copilă așa drăguță, cum a avut și el pe vremuri destule, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]