1,715 matches
-
Privesc cum firul ierbii unduiește În adieri sublime de iubire Pământul reavăn, mărul ce-nflorește Sub cer albastru muguri de-mplinire. Suntem plămadă vie din lumină Purtăm comori neprețuite-n noi Lut din iubire-avem la rădăcină Speranțele din suflet curg șuvoi. Ne înălțăm credința-n gând senin Sobor de floare-n dimineți de Paște Ne însoțește-n drumul vieții lin Tot ce-i frumos și bun în noi renaște. Titina Nica Țene DE PAȘTE De Paște soarele e altfel, are o
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
și vuiesc, și mă zbat,/ și urlu și sânger, cu fluxu-i turbat, -/ și cântă, pe urmă, roșul torent/ se trage din mine, îndărăt, în ciment,/ cu sângele temniței greu /mă trag din mine și eu,/ și plec cu el, grozavu-i șuvoi, /sub ciment, înapoi...( Sângele temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini de revoltă. Nici Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
cu vieți nevinovate de miri, devine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur a inimii căntă imnul celor ce s-au dus. Morminte dragi, lumină vie,/ sporite-ntruna an de an,/ noi v-auzim curgând sub glie/ ca un șuvoi subpământean./ Ați luminat cu jertfe sfinte pământul până-n temelii,/ că țara arde de morminte/ cum arde cerul de făclii./ Ascunse-n lut ca o comoară,/ morminte vechi, morminte noi,/ de vi se pierde urma-n țară,/ v-o regăsim mereu
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
împletit șoaptele cuvintelor fermacate, ca o legănare de salcâm roz. Drumeață i-a fost rugăciunea, care i-a smălțuit sufletul cu lumină la chemarea trăirii. Șoaptă de vioară, inima-i purcede ca jertfa să-și suie peste Carul Mare. Din șuvoiul regal al Danubiului și-a împletit lacrimile sale pentru Basarabia. O, de-ar mai trece Dumnezeu prin țară/ să ne citească sufletul afund,/ cel răstignit a nu știu câta oară/ pentru îndrăzneala de-a se vrea rotund,/ ar da de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
câteva secunde eram gol pușcă, făceam un duș cum nu-mi închipuiam să am parte. Apa era destul de caldă, dar în minutele următoare mi se părea că-l prinsesem pe Dumnezeu de picioare. Nu știu cam cât am stat deasupra șuvoiului de apă, dar am auzit primul semnal de goarnă care ne atenționa că peste o oră va trebui să ne sculăm. Am fugit în dormitor și m-am întins în pat. In secunda următoare somnul m-a învelit în vraja
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > PÂRÂUL(CICLIC) Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1320 din 12 august 2014 Toate Articolele Autorului Pârâu de munte limped,nelinișit prăvale-n Minuscule cascade,pe rocă de granit, Șuvoi de apă vie,grăbită-ntr-o chemare Maternă spre oceanul de picuri infinit. În drumul lui prin meandre,o moară întâlnește Ce vrea hrăni asemeni umane așezări Precum pe tot parcursul și vegetal perpetuu Indubitabil însă,darwine-evoluări ... În lacuri adunate
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
sensuri și modalități să-l schimbăm, ne programăm psihic subconștientul. Nu vedem simplitatea Genezei. Trăiește momentul! Viitorul va veni oricum. Nebănuit, neștiut. Trecutul ... clipa trăită, pasul perceput de viitor pe treapta evoluției. Prezentul, puntea de legătură între două etape, deasupra șuvoaielor învolburate ale sorții. Pășim pe vârfuri, să nu rupem firul subțire al drumului. Nu privi înapoi, păstrează istoria în manuscrisul evenimentelor petrecute.. Trecut ... prezent ... viitor ... chipul reflectat în trei oglinzi paralele. Camelia Constantin aprilie 2012 Referință Bibliografică: Gânduri / Camelia Constantin
GÂNDURI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359212_a_360541]
-
care se scuturase de mine ca de o ceapă degerată. M-a privit cu o indiferență totală, dacă ar fi fost în stare, cred că mi-ar fi dat și cu tifla să mă învăț minte, apoi m-a dus șuvoiul mai la vale unde apa nu mai era așa de adâncă și, iată-mă din nou salvat într-un moment de cumpănă a vieții. Dacă aș fi înghițit o singură gură de apă, eram pierdut. Încă o dată Îngerul Domnului mă
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
ca un taur zdravăn, te-ntoarce pe dos. s-a stârnit furtuna, ochii, fulgerând, mușcă din parfumul sânilor ce saltă înspre buze arse; dinții, ca o daltă, îi sculptează- n focul, ce arde flămând. un potop de patimi curge în șuvoi și m-aruncă valul mai adânc în tine; scârțâie catargul, ca niște suspine, și un geamăt scoate marea de sub noi. cârma se învârte ca un titirez; am pierdut busola în coapsele tale; între cele patru puncte cardinale, cu tine, în
CU TINE, ÎN BRAŢE, ALTFEL NAVIGHEZ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345219_a_346548]
-
sacralitate, prin care autoarea călătorește „pe Calea Durerii” în Țara Sfântă (poezia Golgota), se lasă sedusă de farmecul naturii, din care extrage metafore inspirate și fluorescențe artistice încântătoare. Poezia devine astfel o înșiruire de instantanee policrome: „amurg însângerat”, „culori în șuvoi”, „galben însuflețit” (Incantație); „discretul roz”, „verdele spart”, „albul spumei urmat de violet”, „geana albastrului” (Mistice jocuri), o contemplare diacronică ce dezvăluie un soare când la apus, când „în căușul palmei”, când „plin de nemurire”, o sumă igenuă de autoidentificări cu
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
numită stereotipie mă revoltau, îmi decalotau ordinea dinlăuntru. Mi-aș fi dorit să existe acolo, în acel cotlon vechi un carpe diem, dar articolele din rațiunea scriitorului damnat să moară onest, pufăiau din trabucurile relațiilor livrești deformate.... Se simțea că șuvoiul de litere stacojii se dezlănțuise, termitele verbale, cuvintele, luau locul pădurilor narative. Nouă ani hipnotizată de hazard și rutină. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani vasală cancerului benign, penitenciarului-Hades. Ce ironie! Ce sublim! (fragmente din Jurnalul: DE CE SĂ NU URÂM
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
tot mai greu, Dimineața mea începe cu tine, Precum lumina cu Dumnezeu! Obosiți unii mai dorm încă, Alții poate nici nu au pat, Sufletul mi-e plin de-o iubire adâncă, Pentru ură scrie mereu „ocupat!” Curge duminica-n mine șuvoi, E-atât de frumoasă și de bogată, Darul acesta e și pentru voi, Darul acesta primit nu se gată! M-ai trezit, respirăm și mi-e bine, Știu că pe lume e tot mai greu, Dimineața aceasta începe cu tine
DIMINEAȚA MEA ÎNCEPE CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340304_a_341633]
-
nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, 30 Noiembrie 2016 Mi-e dor de Alba de atunci Și-mi arde sufletul ca para, Când răsuna pe văi și lunci- „Noi vrem să ne unim cu țara!” Curgeau șuvoaiele de ape Spre-aceeași vrednică fântână Din care veșnic să se-adape Această nație română! Și nimeni nu le-a stat în cale În ceasul dat de Dumnezeu, Vreau clipa mântuirii tale Să bată iar, poporul meu! Te-a dezbinat și
MI-E DOR DE ALBA ȘI DE-ARAD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340311_a_341640]
-
Și cântă duios ciocârlia, pe glia străbunilor mei!. E dulce puțin și amarul, iar ,,jugu”-l suporți mai ușor, Închide durerii hotarul, o Doină și-un Cântec de dor!. . . E-n Mai și în trup îmi pătrunde al vieții năvalnic șuvoi, Se tulbură-a inimii unde, când știu ce departe-s de voi!. . . Trudesc și. . .privesc primăvara, mai sorb optimism și puteri, Ostenit, îmi privesc chipul seara: nu sunt cel ce-am fost până ieri! E-n Mai, primăvara-i acasă
N MAI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340456_a_341785]
-
spune-i copilei să - asculte Colinda cu florile dalbe, Când magii ne duc către iesle Cu stele aprinse în salbe. Și pune zăpada să cearnă În brazii crescuți chiar în noi..., Când riduri brăzdează obrazul Și-n râuri cad lacrimi șuvoi. Cu pașii duruți de femeie Trec pragul de ger și omăt, În mine mai simt o scânteie Trecută prin cercul de foc! Camelia Cristea Referință Bibliografică: Pașii / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie
PAȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340457_a_341786]
-
scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de vânt pe vers de lacrimi-ploi. Nici n-ai văzut cum arde în ochii mei un far, Cascadele durerii veghind la țărm de mare, Și nici cum simfonia din mine curge
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
copiii la școală în condițiile în care învățământul în România este gratuit. În sudul școlii, un copil este hiperactiv și are un defect de vorbire. Creierul lui e mai rapid decât capacitatea guriței de a produce sunetele, așa încât cuvintele ies șuvoi neînțeles. La grădiniță a mers, pentru că doamna educatoare e bună la suflet și i-a părut rău să nu îl lase să vină. Dar la înscrierea în clasa întâi, mamei copilului i s-a spus că ar fi mai bine
25 la sută dintre copii „abandonează” azi școala! Și nu, nu o fac de capul lor... () [Corola-blog/BlogPost/338351_a_339680]
-
să vizitezi Bucureștiul acum, în februarie, fie că ești german din Titting sau român din Amara, trebuie să înveți cuvântul fleșcăială. Vremea e călduță, zambilele cresc la metrou, 5 lei firul, drumurile și trotuarele dispar ca să poată fi înghițite de șuvoaie maronii cu atingeri de gheață, a touch of ice, dacă li s-ar face reclamă internațională. Șuvoiul învolburat nu apare numai în provincie, cum te-ai aștepta, ci se dezvoltă și se umflă ca un spirit drăgălaș japonez pe șoselele
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
să înveți cuvântul fleșcăială. Vremea e călduță, zambilele cresc la metrou, 5 lei firul, drumurile și trotuarele dispar ca să poată fi înghițite de șuvoaie maronii cu atingeri de gheață, a touch of ice, dacă li s-ar face reclamă internațională. Șuvoiul învolburat nu apare numai în provincie, cum te-ai aștepta, ci se dezvoltă și se umflă ca un spirit drăgălaș japonez pe șoselele late ale capitalei cu nume de București. Mersul devine un exercițiu constant de evitare a bălților, o
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
amintire, se organizează cimitire, troițe și alte însemne comemorative. Cam peste trei ani, buldozerele sovietice victorioase sfărâmă mormintele și tot ce ține de onoarea și demnitatea de erou militar, oasele și crucile românilor fiind smulse și măturate și cărate de șuvoaie și sortite uitării pe această Vale a Plângerii basarabene. Bădia Ion se află printre puținii care nu au fost ciuruiți de gloanțe, sfârtecați de schije, striviți de șenile...(mai târziu, după cum povestește, avea să regrete că nu și-a lăsat
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
cu pixul, în așteptarea altor idei: “Într-o zi, mama îl aștepta la poarta școlii. Era slăbită și palidă, dar zâmbea. I-a cerut bani de o pâine și atunci, cu brutalitate, i-au revenit toate simțămintele din ziua plecării, șuvoi de sentimente mult prea grele pentru pieptul fragil, de copil. A doua zi, după cele patru ore de școală, s-a dus la vechea lui casă și, fără să bată la ușă, a strecurat sub preș o monedă din aluminiu
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
Ah, viața cum mă doare!" "-I-așa cum zic, dar nu mai plânge, te voi privi de sus Iar inima ți-o las de-acuma în voia lui Iisus". Îmbrățișați au stat cu ceasuri și lacrimile-amare Se împleteau pe-obrajii rumeni, șuvoaie la picioare. -Te du, iubite, cată-ți treaba, o să te duc cu mine Că-n inimă ți-am pus iubirea, ce-i neagră de suspine". Plecă băiatul. Dar se-ntoarse și-l imploră pe medic: "-Vreau inimă artificiala! Și nu
INIMA NOASTRĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340113_a_341442]
-
Către seară s-a oprit. Aici, în singurătate, Din trăistuța veche scoate Un arcuș și o vioară Și, cum noaptea se strecoară, Greierul cel fermecat Se apucă de cântat. Doamne, ce frumos mai cântă! Însăși noaptea pare sfântă! Cântecele curg șuvoi, Și mai vechi, dar și mai noi; Stă suflarea toată trează Și-n taină se minunează. Chiar și vântul se oprește Uluit de cum doinește, Iar pe-un vârf de nuielușă, O superbă greierușă Cu rochiță înflorată Îl ascultă fascinată. Referință
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
ia forma și denumirea de Lacul Ontario - este construit un tunel, unde, când îl străbați, ai o senzație ciudată, ca și cum ai duce în spate tot ce ai văzut afară; senzația se optimizează când, printr-un fel de ferestre, privești printre șuvoaiele de apă ce se prăvălesc prin fața ta și întrezărești ciorchinii de oameni de pe mal privind apa în cădere și spectacolul oferit de întrepătrunderea curcubeelor. Continuând drumul în lungul fluviului Niagara, îți dai seama că acesta străbate un canion (vale cu
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
mai petrec la sat, trece o turmă veselă de capre, pe dinainte-mi străbate imaginea păstorului roman, trăitor în casă rudimentară, moțăind în destule nopți, sub stâncă, însă foarte fericit de a prinde, cu o privire încântată, iezii abia fătați, șuvoiul de lapte lăsat în urmă de ugere grase, iar cu urechea, melopeea porumbelului sălbatic aterizat în ulm. Dorința de a reveni la traiul simplu, la modernismul simplității, e din ce în ce mai puternică astăzi. Orășeanul caută refugiu în casă obișnuită, din lemn chiar
Despre muncă, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339355_a_340684]