975 matches
-
neștiind să regizeze o urmărire coerentă, regizorul o face țăndări țăndări vizuale și sonore care funcționează ca senzații tari, dar care nu se adună în acțiuni inteligibile), pe cînd în Bourne decupajul e în același timp rapid și coerent (fiecare țandără de acțiune e o senzație în sine, dar se și adună aproape instantaneu cu cea dinaintea ei și cu cea de după), iar coerența și viteza se potențează reciproc. Evident că dovezile cronicarului de film pot fi întotdeauna contestate. El nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ci ne alunecă prin fața ochilor ca într-un balet pe tema plăcerilor vieții și a fragilității unui mod de viață dedicat exclusiv plăcerilor. Concepția coregrafică ne alertează în permanență asupra acestei fragilități ; ne spune că lumea asta se poate face țăndări la fel de ușor ca oricare dintre platourile alea purtate printre mese într-un echilibru miraculos. E efectul pe care-l obține și Renoir în Regula jocului (1939 : un alt carusel al plăcerilor suspendat pe muchia războiului) și care lipsește, de exemplu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
I Chirurgicală a Spitalului Sf. Spiridon, condusă de prof. Al Cosăcescu (1941-1944ă. După absolvirea Facultății de Medicină se transferă, la cerere, ca medic secundar la Sanatoriul de chirurgie osteoarticulară din Mangalia (1945ă, după care trece medic de circumscripție rurală la Țăndărei - Ialomița. În 1946 se întoarce la Iași, unde parcurge toate treptele ierarhiei medicale și didactice. Astfel, devine medic specialist ORL (1948ă, medic primar (1949ă, medic primar grad I (1974ă. În paralel cu activitatea de la Clinica ORL, între anii 1949-1956, lucrează
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
aveam să fiu elev În clasele primare), Înainte să se fi declanșat alarma antiaeriană. Crengi din bătrânul stejar scos din rădăcină au aterizat sub impactul exploziei tocmai pe terasa noastră de la etajul șase. În timp ce ferestrele Întregului imobil s-au făcut țăndări, taică-meu a avut fulgerător instinctul bun de a mă lua În brațe și, cu mama de mână, ne-a condus În adăpostul antiaerian din subsol. Anica, dădaca mea, cea care m-a Îngrijit cu dragoste și devotament până la plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
frate, iar Lucian ca un copil. Bărbat nu am avut“. Intuiția mea adolescentină despre muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi, ne Împăcăm cu greu. Dar geloși pe succesul celuilalt nu am fost niciodată. Într-o conversație cu Marie-France Ionesco, observatoare sensibilă și prietenă fidelă, am Întrebat-o cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aparținea oamenilor, ci creatorului ei. Sacrificiul la care era pusă omenirea, și nu numai ea, ci întregul univers, era chiar sacrificiul lui Dumnezeu în strădania lui de a încorpora tot ce crease într-un suflet sau vas care se făcuse țăndări, și datoria fiecărei ființe era, poate, de a plonja în adâncul creației pentru a aduna scânteile acelei spire de lumină care se sfărâmase. Ecleziastul care primise tot, dând la rândul său mult, ca înțelept, simțea imposibilitatea de a realiza „ceva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu str. General Manu era o baltă mare de sânge chiar pe trotuar, iar gloanțele venite dinspre Piața Victoriei pocneau încă destul de des. Zidurile clădirii în care e instalată Camera de Comerț Româno italiană erau ciuruite de gloanțe și geamurile țăndări. Ici-colo mai rupeam câte unul din afișele lipite din ordinul generalului Antonescu, pline de insulte la adresa legionarilor. Unul dintre aceste afișe fusese lipit chiar peste drum de clădirea Muzeului meu, și cineva, văzândumă, a avut grijă să mă denunțe imediat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fără număr, Care nu scapă niciodată de zăgazul morții; Răul, din naștere în naștere se repetă. Posesor al casei, eu te văd. Niciodată tu nu-mi vei mai zidi o casă. Tot scheletul casei este sfărâmat, Acoperișul a zburat în țăndări; Îmbinările lemnelor sale nu mai există; Spiritul meu a ajuns la stingerea dorințelor”. Apoi el a rămas așezat timp de șase zile cu picioarele încrucișate la poalele copacului Iluminării, absorbit în starea sa de fericire. A meditat îndelung asupra noii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
am lovit de parcă l-o fulgerat”... Și zice: „Fii atent aci, eu ție Îți spun un lucru, da’ dacă n-aș avea Încredere În tine, nu ți-aș spune. Anul viitor, pe timpul ăsta, cu asta mașină eu te duc la Țăndărei, că pleci acasă”. „Domn’ major, să știți că eu o primesc sau e dulce, sau e acră.” „Dacă n-o fi cum spun io, vin la tine să mă scuipi În gură și să-mi spui că-s mincinos.” Hopa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o sută și nu știu câți o ieșit după ăla cu bota, că oamenii-s ca oile. Zice unu către mine: „Măi, ieși și tu, că și tu ai dat la Chilințan și la nu știu care 40 de saci de porumb boabe, În Țăndărei, unde Îs silozurile”. Băteam cu mașina de desfăcut mălai și 40 de saci le-am dat, și striga ăia de-acolo din solozuri, de la Înălțime, că ne-o văzut: „Măi, hoților, măi, nu vă e rușine, măi, să furați?”. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-te, da’ ține cont de-un singur lucru, eu anul viitor pe timpul ăsta mă duc acasă”... Și În primăvara aia, În ziua de 8 martie, având problema cu pleurita la plămânul stâng, ne-o căutat doctorul civil la colonie la Țăndărei, la raze. Și mă trece pentru trimitere la Gherla, În spital, la TBC-iști, cu boală de plămâni. Pretinul ăsta, ierte-l Dumnezeu, vine la mine. „Ce faci, mă?” „Mă duc În Gherla, În spital.” „Și acasă când te duci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a primit doi ani, și pă urmă a fost achitat și acum e În Israel. A venit p-aici acu’ vreo doi-trei ani... Acolo la Pitești n-am stat foarte mult, pentru că, după aproximativ o săptămână, am fost trimiși la Țăndărei, unde era un lagăr cu circa o mie cinci sute de deținuți politici... Acolo erau niște Încăperi părăsite, unde locuiam pe niște paturi improvizate... După aceea am fost cazați pe șlepul „Gironde”, pe malu’ Dunării. Era un fel de șlep
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mal. Ne dădeau apoi o cafea surogat, o nimica toată, și-o bucată de pâine... Și era o muscărie infernală... După aceea, eram duși În coloană pă malu’ Dunării și transferați dincolo, În Balta Brăilei, În niște bacuri, vizavi de Țăndărei, și puși să plivim orezu’... Acolo erau niște lacuri artificiale, adânci de 40-50 de centimetri, În care noi trebuia să intrăm să plivim orezu’ de costrei 3 și de alte buruieni. Ni s-a arătat la Început cum arăta costreiu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte greu de suportat... Și trebuia să stai numai aplecat și făcusem bășici pe mâini și pe picioare din cauza soarelui... Mai erau și lipitorile, care stăteau permanent pe picioarele noastre... Era greu de suportat și au căzut mulți acolo la Țăndărei... Au fost și alții luați care au căzut și n-au mai putut munci, și duși, și nu știu ce s-a mai Întâmplat cu ei. Aveați normă de lucru acolo? Da. Și după terminarea programului de muncă eram aduși Înapoi În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai scotea și Îi bătea iarăși pă adventiști, care nu voiau să lucreze sâmbăta, pentru că așa era religia lor... Aceștia erau foarte Încăpățânați, motiv pentru care acțiunea lor era socotită sabotaj... Umilințele acestea se Întâmplau mai ales datorită comandantului de la Țăndărei, care era un om foarte rău. Nu-i mai rețin numele... Acesta Îi bătea mereu pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi și era foarte greu de realizat... Oricum, gardienii erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și știa, tu de Vrancea, tu de Vrancea, na, dacă era de-acolo... Și ne-a făcut percheziție, ne-a făcut toate cele și ne-a dat drumu’... ne-a dus la centru, la Luciu-Georgeni (sic!), și de acolo până la Țăndărei! Cum au reacționat cei de acasă când v-au văzut? Acasă s-a svonit că vin... O căruță mă aștepta la gară. M-am culcat În căruță... Da. Și când am venit, mama era la fântână aicea și plângea, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
106, 108-109 Timișoara 10, 27, 4042, 44, 47, 50-53, 57-59, 141-142, 153, 171, 180, 230-231, 248-250, 324 Topești 353 Treznea 166 Trieste 145 Tudor Vladimirescu 363 Tulcea 121 Tulnici 354 Turda 44 Turnu Severin 341 Tusei 71 Tuzla 106-107 Ț Țăndărei 283-284, 305-306, 367 Țibleș 181 Țifești 347 U Umbar 169 Uranus 59, 65, 129, 139, 247, 252-253, 310, 312-313 Urechești 360 V Vad 168, 179-180, 182, 184-185 Vadu Roșca 348, 361 Valea Drăganului 16 Valea Izei 159 Valea Jiului 131 Valea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
redactor la foaia con servatoare Epoca, și ea de înaltă ținută jurnalistică, apărută curând (noiembrie 1885), unde combativul om politic Nicolae Filipescu i-a încredințat o rubrică trisăptămânală, „Cronica glumeață“, pe care junele gazetar o va semna cu pseudonimul Radu Țandără. Un an mai târziu însă, la recoman darea amicului său Constantin Mille, Bacalbașa împreună cu Em. A. Frun zescu va trece ca redactor la gazeta liberal-radicală Lupta, mutată de fondatorul ei, omul politic democrat de formație rosettistă George Panu, de la Iași
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în frontispiciu, va apărea „în toate zilele, afară de duminică, luni, marți, miercuri, joi și vineri“, adică, mai pe scurt, sâmbăta, între 8/20 noiembrie 1887 și 19 februarie/3 martie 1889. Aici a semnat cu pseudonimele deja cunoscute, Bacon, Radu Țandără (de altfel, pe prima pagină a revistei erau înregistrați ca „directori caraghiozi“, Bacon și Radu Țandără) și, probabil, Ghiță Berbecu, semnatarul articolului-program: „Fiind pentru familie, Ghiță Berbecu este contra drepturilor femeii, căci femeia, precum foarte bine a spus Maiorescu într-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai pe scurt, sâmbăta, între 8/20 noiembrie 1887 și 19 februarie/3 martie 1889. Aici a semnat cu pseudonimele deja cunoscute, Bacon, Radu Țandără (de altfel, pe prima pagină a revistei erau înregistrați ca „directori caraghiozi“, Bacon și Radu Țandără) și, probabil, Ghiță Berbecu, semnatarul articolului-program: „Fiind pentru familie, Ghiță Berbecu este contra drepturilor femeii, căci femeia, precum foarte bine a spus Maiorescu într-o conferință de la Ateneu, are creierul mai ușure decât bărbatul; deci bărbatul e mai deștept, fiindcă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tehnică), la mare concurență cu Universul, cu care s-a confruntat o jumătate de secol. El scrie articole de fond (alături de C. Mille, Al.V. Beldiman, I. Teodorescu), susține rubrica intitulată „Cronica“, semnează sute de articole cu pseudo nimele Radu Țandără, Bac, Memphis, Dragoș, Stop și conduce pentru foarte puțină vreme (din ianuarie până în mai 1897) suplimentul literar al jurnalului politic, Adevărul ilustrat. Toate acestea însă, până în aprilie 1900 când, în pragul noului secol, își ia rămas-bun de la colegii din redacția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plăpândă, cu versuri boante și rare sclipiri de vervă umoristică, se dovedește a fi „marele succes al zilei“, revista Cum se scrie o revistă, reprezentată în timpul neutralității, în aprilie 1916 și semnată, din justificată prudență, cu mai vechiul pseudonim Radu Țandără. Dintre cupletele revistei mai aduc către noi un vag parfum de epocă acelea privitoare la ravagiile modei în mahalalele bucureștene („Pe la noi în Popa Soare / Moda bate din picioare / Și cât ține Delea Veche / Moda ne-a băgat în streche
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fiecă rui om se acumulează și trăiește un material de amintiri. Mai bogat ori mai sărăcăcios, mai interesant ori mai puțin, mai viu ori mai șters, 22 studiu introductiv 40. Cupletele revistei Cum se scrie o revistă de Radu Țandără, București, 1916, pp. 22, 31 și 32. 41. Constantin Bacalbașa, „După 48 de ani“, Conservatorul, an. XIV, nr. 217, 1 octombrie 1914, p. 1. acest material ar constitui un foarte prețios avut documentar.“42 În a doua jumătate a anu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
colonii se adună în seara de 11 mar tie în sala Slătineanu, actuala Casa Capșa. Pe când petrecerea era în toi, șampania curgea și toasturile slăveau gloria armelor germane, o ploaie de pietre se abate, din stradă, asupra geamurilor. Geamuri făcute țăndări, germani loviți înăuntru, consulul Germaniei, domnul de Radowitz, lovit și el, cheamă prefectul de poliție, Simeon Mihălescu, și-i ordonă, bătând din picior, ca să restabilească ordinea.2 1. Lista este exactă pentru primele luni ale guvernării conservatoare, cu mențiunea că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și stinghere. Radu a atins, fără să vrea, chiar obiectul celest. Surprins de brutala dezordine, paharul s-a clătinat, o fracțiune, șocat, vulnerat, s-a desprins de podiumul tăbliei telurice, apoi s-a aruncat În gol și s-a prăbușit, țăndări, pe parchet. Palid, Radu n-a mai putut fi readus Între noi. Abia dacă mai avea putere să se scuze, deși o făcea, din nou și din nou, cu aceeași febrilă stânjeneală. Momentul de frângere a serii n-a mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]