1,021 matches
-
numai durere și Întristare. Ce-ați făcut din popor, jeguri nemernice? Ați făcut o turmă de animale de povară pe care ați Înfometat-o și ați măcelărit-o necontenit. Ce-ați făcut din acest loc de verdeață dacă nu un țarc și un abator de vorbe În care ați băgat oamenii pe rând și la grămadă și-ați scos cenușă și cadavre? N-a mai rămas nimic viu. Omoară și iarăși omoară, tot ce e viu să piară. Asta ați făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Andrei, cel puțin, trebuia să se Întoarcă aici. El n-are alt loc prin oraș unde să tragă, dacă nu l-or fi omorât și pe el... Eh, aia e, c-am rămas un popor de doi inși aicea-n țarcul ăsta, Îmi spuneam răsfoind tot mai descurajat Omagiile Uniunii Scriitorilor din România. Nu găseam nici un fel de Gheorghe Restoiu printre cele vreo sută de nume. Pepino Îmi spunea că ne vom Întoarce, acum, va trebui neapărat să mergem după ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În Întunericul de afară. N-or fi ei atât de proști ca să pândească doar la ieșirea din bloc, să nu păzească și ferestrele, dar nici până Într-atât de deștepți... Atunci i-am auzit pe trepte, Împiedicându-se la ușa țarcului și Înjurând teroriștii. La dracu’, ușa asta de la bucătărie am mai vrut s-o blochez și altădată. N-ar fi fost mare lucru dacă ar fi dat Pepino peste mine călărind-o pe Steluța... Am sărit În Întuneric și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se mai linișteaască, poate când s-o termina Revoluția, acum Îi e frică să iasă... Era Îmbrăcată În raiații lui Laur. Veneau bine pe ea și avea și-un pulovăr nou din mohair fumuriu. Se simțea În largul ei În țarcul cu pisici al Motănicăi. A râs când am Întrebat-o dacă Laur i-a lăsat bani. Ea i-a dat bani lui Laur, pentru că a plimbat-o până la București... Ăia douăj’ de mii, da, bineînțeles că știa pentru ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
niște țigani nenorociți. Păi cât ar fi zis ei c-o să le meargă? Se cam terminase de-acum. Venise desigur vremea să ne ducem fiecare să ne vedem de treburile noastre. Eu unul, chiar nu mai aveam ce face În țarcul cu pisici al Motănicăi. Deși nici În altă parte nu mă aștepta mare lucru, simțeam că trebuie să-mi schimb iarăși locul. Motănica parcă stătea să plângă, presimțind că și Steluței i s-o face să se ducă și o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
alimente și medicamente. Câțiva soldați Înhămați cu pistoale mitralieră Își trăgeau și ei sufletul pe acolo, printre revoluționarii lungiți pe saltele și așezați pe lângă ziduri cu pături În cap. Se odihneau cu schimbul ca să apere Revoluția de teroriști, acolo-n țarcul ăla bântuit de curent și de vaietul garniturilor de metrou, vegheați de dimineața până noaptea de șuvoiul poporului care curgea neîncetat prin fața lor. Carol scosese din buzunarul șubei o șurubelniță de două ori mai mare decât cea Înfiptă de Pepino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fii-sa și pe soră-sa și tot neamul ei femeiesc, dar mai mult și mai mult am iubit o femeie care mugea și răgea și se zvârcolea din tot trupul ca o bestie. Amândoi eram niște bestii Într-un țarc cu pământ pe jos, bătătorit de tălpile și de trupurile noastre perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat din tinerețea noastră și din țarcul de verdeață și răcoare și astfel am ajuns aici. Patul de o singură persoană al Ortansei era atât de jos, Încât lesne ți-l puteai Închipui o saltea Întinsă pe mocheta verde-ruginie, de culoarea unei pajiști Întomnate, și mai avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În șale ca să-i dea drumul. O strângea În somn Între picioarele Încleștate, ca și cum l-ar fi urmărit și-n vis frica să n-o piardă. După ce o eliberă, veni Împleticindu-se și cu ochii cârpiți să-mi deschidă ușa țarcului ăla cu două paturi și o noptieră Între ele. Și pe acolo trecusem de multe ori. Să fi fost vreo zece ani de când găsisem În noptiera dintre paturi două livrete militare și două buletine pe numele Cafanu Dimitrie și Bajnorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
L-ai băut și p-ăla? - Oaaagggg... Mi-ați mâncat toate murăturile și mi-ați băut oțetu’, futu-vă-n gură de ciori! Moooor! Vino mai repede, Neloooo! În pofida acestor mici necazuri, chiar zbârnâia. În fiecare după-masă ne Întorceam În țarcul nostru cu șaptezeci-optzeci de mii de lei, din care ne propuneam mereu să punem câte ceva deoparte. Probabil c-am fi reușit dacă n-am fi fost toată ziua pe drumuri, Încât n-am fi avut cum să rezistăm fără acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acest ținut de verdeață și răcoare. Nici n-aveam timp, iar pe de altă parte, În ruptul capului nu mi-aș fi oferit răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc. Oricum, ne mișcam toți trei destul de bine acolo-n țarcul nostru și prin Împrejurimile lui. După o lună fără nici o zi ploioasă, care să ne sperie clienții, tindeam deja să cheltuim mai mult decât câștigam. Pe Neli deja n-o mai trăgea inima să gătească, dacă nu-i dădeam banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ale acelei istorii interminabile. Când am ieșit În curte să-mi mai trag sufletul, am văzut ninsoarea zbuciumându-se În aerul rece al Înserării. La dracu’! Asta-mi mai lipsea! Am intrat repede În casă. E la fel de frig și-n țarcul ăsta cu două paturi și o noptieră Între ele, iar fiertura de cartofi din castronul de pe masă prinsese pojghiță. Am dat cu lingura În ea. Se pietrificase. Iarăși trebuia să fug. Am să rămân pe loc de data asta. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Și totuși, lupul ăsta nu și-a pierdut deloc trăsăturile native: tot mai provoacă teamă. Numai Aia se poate apropia de el să-l mângâie; celorlalți le arată colții cu o uitătură cruntă de fiară. După ce a adus oile în țarcul lor, poate să se depărteze și să se întoarcă în pădure - atunci când un semn al Aiei i-o îngăduie. În dimineața următoare însă, se arată în fața porții ca să-și ia din nou munca de la capăt. Pe aici lupii sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
impuse unui ins care trăiește în societate, de comoditățile și de minciunile ei. Trebuie un eveniment violent, o ruptură care să te smulgă salvatoare din inerție. În ce mă privește, aceste evenimente benigne au sosit totdeauna la timp. Hăcuire Azi-noapte țarcul Aiei a fost atacat de lupi. Nu am simțit nimic. Au hăcuit oaia și i-au luat cu ei carcasa. Această oaie era extrem de importantă pentru mine, fiindcă botul ei fusese atins de mâna Aiei. Mă duceam să o mângâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Articolul 1 Se aprobă transmiterea imobilului, proprietate publică a statului, situat în municipiul București, str. Țarcul Baciului nr. 5A, sectorul 5, format din construcție și terenul aferent, identificat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, aflată în subordinea Ministerului Sănătății, în administrarea Secretariatului de Stat
HOTĂRÂRE nr. 827 din 11 octombrie 1999 privind transmiterea în administrarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap a unui imobil, proprietate publică a statului, situat în municipiul Bucureşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125606_a_126935]
-
gândaci ce fojgăiau prin fânul de sub saltele. Atunci a fost în curățenie generală și blocul alimentar și se gătea la bucătăriile de campanie, care erau pe undeva pe lângă remiza de la Bateria a VII-a. M. M.: Da. Aranjate frumos, cu țarc. S. B.: Noi eram rămași puțini în Divizion. Țin minte că ne-ajungea rândul la planton aproape zilnic, că trebuia să acoperim toată schema. M. M.: Da, erau serviciul de luptă permanent și celelalte sarcini administrative. S. B.: Absolut tot
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
domeniu al Parcului Zoo. În finalul Întâlnirii noastre cu fantastica și originala faună australiană, participăm la Sheep Dog Show, marea demonstrație privind abilitatea câinilor de a dirija o turmă de oi merinos la păscut, apoi aducerea și introducerea lor În țarc. Pentru reușita lor categorică publicul Îi ovaționează la scenă deschisă, asemenea unor actori. O nouă demonstrație se referă, de data aceasta, la fermier care efectuează cu rapiditate și măiestrie tunsul câtorva oi. Mostrele din lâna obținută ne conving de finețea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
propriu-zisă de locuit. În partea de sud a gospodăriei se află bucătăria și magazia, realizate din Împletituri de bambus. Ne uimesc sculpturile ingenioase de la porți, uși și ferestre, stâlpi. Dependințele pentru animale se află În dosul casei, cotețele de porci, țarcurile pentru vite. Cocoșii, atât pentru sacrificiile religioase, dar și pentru tradiționalele lupte, atât de incitante și pariate de balinezi, sunt ținuți În coșuri de rafie. Efectele unei anumite bunăstări și modernizări se resimte și aici (aparate de radio și televizoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
citire, s-ar putea da o bursă celui mai bun student de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, ca să se vadă că lumină este și aici, în țară. Cum nu putem reveni la economia pastorală, adică să vezi toată țara ca un țarc de oi, bine ar fi să gândim și cu fața spre viitor. 3 iulie 2009 Onoare și demisie Motto : „Leana: Da’ domn’ judecător onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum rămâne? Prevenitul (malițios): Las’ că ți-o reperează domn’ Mitică!” (I.L.
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
erau mormintele celorlalți membri ai familiei: bunici, străbunici, decedați de-a lungul anilor, străjuiți de cruci și stâlpi, mai vechi sau mai noi, mai mari sau mai mici, morminte îngrădite cu gard de curpeni ca să nu fie călcate de vite. Țarcul vitelor era lângă morminte. Dimineața pleca în munte ciurda de vaci și viței cu turma de oi și capre, conduse de un țap fălos. La glasul de chemare al bătrânei, care răsuna ca un bucium pe culmi, țapul răspundea cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cerea să ne descoperim pieptul, spatele și gambele. Mulți aveau răni nevindecate sau ciuperci și pecingini, care le provocau mâncărimi usturătoare și stări nervoase. De dimineața până seara coridoarele huiau de zdrăngănitul zăvoarelor pentru a fi scoși la plimbare în țarcuri închise cu garduri de lemn și sârmă ghimpată; într-un colț era turela de pază a ostașului cu pistol mitralieră. La început am fost scoși câte 10-15 minute, iar după o vreme o jumătate de oră. În timpul plimbărilor aveam voie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un resort nevăzut. Sprijinindu-i pe Rozin și pe Fetecău, am ieșit sub expresia de admirație a milițianului: Mă, auzeam că în închisori sunt doctori mari, da’ nu credeam, mă! Ăștia de ce sunt bolnavi, mă doctore?, m-a întrebat în țarc. Nu știu de unde mi-a venit în cap și pe limbă asemenea tâmpenie, dar i-am răspuns fără ezitare: Cel mai înalt, brunet, are apoteoza glandelor suprarenale. Și-i boală grea? Da, grea, domnule șef . Da’ ălalalt? Are circumferința abstract
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și ziua când am fost chemat la anchetă. Aveam în astfel de cazuri unele presimțiri, niște vibrații interioare care nu mă tulburau, dar îmi creau o stare de ușoară îngrijorare. Am fost dus într-o baracă, montată de curând lângă țarcul de plimbare și compartimentată în birouri de anchetă, de o parte și de alta a unui coridor central. Un ofițer tânăr, dezinvolt, m-a poftit să iau loc. La anchete luam loc doar când nu mă mai țineau picioarele. Îmi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
patul meu, da’ nu știu a cui o fost, cred că a colegului de deasupra mea... Și ne-a scos la plimbare, că ne scotea la plimbare din când în când prin curte, mă rog, să facem un rond de jur-împrejurul țarcului. Bineînțeles că n-aveam voie nici să vorbim, nici să facem vreun gest, nimic. Și în timpul cât am fost la plimbare, el s-a dus în celulă și-o găsit sticla aceea, că nefericitul care-o scris-o o pus
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am plecat la Peninsula. S-a’ făcut două brigăzi de studenți, brigăzile 13 și 14, care erau izolate de restul deținuților. Cum era colonia de muncă cu barăci, înconjurată de sârmă ghimpată, cu turnuri de control, înăuntru era un alt țarc, în care eram aceste două brigăzi de studenți... Deci noi nu aveam voie să luăm legătura cu ceilalți. Dumneavoastră în care brigadă erați? În Brigada 13 am fost. Și am stat la Peninsula patru ani... din vara lu’ ’50 până în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]