1,282 matches
-
Avrinti și Văsian și Gheorghe și Dumitru Neagul și Lazăr și Sava Bratiță și Nenița și Buculeiu și Gherman și Constantin Dălbănel și Ion și Nechita Roșca și Necula și Arion vătamanul și Bălan și Irimia cel bătrân, Dănăilă și Țarină”. Primul dintre ei poate fi identificat cu acel Dumitru care, în 1655, primea carte de împuternicire de la domnitorul Gheorghe Ștefan, pentru a stăpâni un eleșteu în Brudurești, și, în mod cert, unul din urmașii celui care s-a numit bătrânul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
după cum se poate constata pe baza unor investigații de natură arheologică, căci vestigii, precum monede, sigilii inelare, aici au fost identificate, dar și după anumiți termeni lingvistici păstrați pentru această vatră de către locuitori de-a lungul timpului, cum sunt țarnă (țarină), hindichi, hudiță și altele, nume pe care nu le-au conservat locuitorii pentru partea de sus a Bozieștilor. Când anume s-a produs separația sud-nord, căci aceasta trebuie să fi fost prima diviziune, nu știm precis, neexistând documente cu date
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe actuala șosea națională, rămânând pentru cel vechi doar amintirea și numele. În hotarnica pomenită mai sus întâlnim drumul acesta prin termenii „drumul Galaților ce merge la Tecuci”, iar mai la est, către Herătău și Cudalbi, „drumul lui Maldăr, prin țarină”, deci unul local. O hotarnică a Bârlădenilor (Podoleni) din l724, dar care surprinde și realități mai vechi, cum ar fi faptul că locul aparținea cândva „Arhondei, nepoata Iorgăi postelnicului” de pe vremea lui Vasile Lupu, dar și lui Dumitrașco Cârnul, stolnic
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
închiderea vechilor trasee. Iată, suntem deja în anul 1866 și devălmășia, în colaps, vrea să supraviețuiască prin păstrarea vechilor structuri ce constau în șanțurile (hindichiuri) împrejmuitoare și îngrăditurile, cu ajutorul cărora se controla accesul la diferitele structuri, cum erau fânețele, imașul, țarina, pădurea, sursa de apă curgătoare etc. Multă vreme locuitorii au păstrat în uz expresiile gardul țărnii și poarta țărnii, fără să mai existe așa ceva în realitate, ci doar locul unde acestea existaseră cândva. Nu avem știință despre existența vreunui act
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sine pe lângă încadrarea lor în condiția socială a vecinului și epitetul respectiv”. Cu alte cuvinte, locuitorii ce-și pierd statutul de răzeși, adică dreptul de a fi părtași egali sub aspect juridic la veniturile dobândite din structurile productive ale comunității (țarină, fânaț, imaș, pădure, crâșmă, vad de moară sau de pod peste apă etc.) devin vecini, cu obligațiile ce decurg din această stare de fapt, cea mai restrictivă dintre ele fiind aceea de a nu putea părăsi moșia pe care au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vreme că numai cât calcă și lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace (nesiliți, I. S.) și precum se cade, nici dijma semănăturilor o dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină ceea ce ei voia/u/ pentru dijmă, care și aceea mai de multe ori acolo se prăpădește, neavând știre stăpânul moșiei [...] socotința noastră într-aceat chip este: de vreme că acum ne-am învrednicit a câștiga statornicia acea dorită a stării și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
greu ca să lucreze la stăpânii moșiilor, pe care se hrănesc și se chivernisesc, din zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face întăi știre stăpânului moșiei, ca să trimită să-și ia dijma” (subl. n.). Am văzut cum în actul din 1749 se menționa ca obligație slujba, obișnuită, ceea ce ar fi trebuit să însemne respectarea vechilor reglementări cutumiare. De
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită să-și ia dijma” este transformată în datoria sătenilor de „a o strânge și a o căra la arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
găsesc vite de pripas, paza pătulelor și a depozitelor de rezervă, obținerea de terenuri pentru cultură și imaș de la isprăvnicie, când nu ajungeau pentru săteni ș.a. Tot vornicul avea grijă ca vitele sătenilor să nu strice recoltele, prin ridicarea gardurilor țarinei și ancheta stricăciunile făcute de animale. În Oncești, dintre vornicii care au condus comuna mulți ani, menționăm pe Balaban, Dobraniș, Lupu, Obreja și Piseru. Jitarul era cel care păzea țarina în timpul verii și închidea poarta țarinei, fapt pentru care primea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ca vitele sătenilor să nu strice recoltele, prin ridicarea gardurilor țarinei și ancheta stricăciunile făcute de animale. În Oncești, dintre vornicii care au condus comuna mulți ani, menționăm pe Balaban, Dobraniș, Lupu, Obreja și Piseru. Jitarul era cel care păzea țarina în timpul verii și închidea poarta țarinei, fapt pentru care primea de la fiecare sătean o mică parte din recoltă (o baniță de porumb și una de grâu). La mijlocul secolului trecut, jitari ai comunei au fost Calancea, Bătrânu, Benescu, Carp, Samson, Drug
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
recoltele, prin ridicarea gardurilor țarinei și ancheta stricăciunile făcute de animale. În Oncești, dintre vornicii care au condus comuna mulți ani, menționăm pe Balaban, Dobraniș, Lupu, Obreja și Piseru. Jitarul era cel care păzea țarina în timpul verii și închidea poarta țarinei, fapt pentru care primea de la fiecare sătean o mică parte din recoltă (o baniță de porumb și una de grâu). La mijlocul secolului trecut, jitari ai comunei au fost Calancea, Bătrânu, Benescu, Carp, Samson, Drug ș.a. Prin aplicarea Regulamentului Organic, satele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rotund de nuiele sau copaci, stâlpi de lemn, drumuri, cursuri de apă sau alte semne. Între proprietari, hotarele erau marcate cu mușuroaie, copaci sau cu o creastă de pământ. Încălcarea acestora de către megieși constituia prilej de gâlceavă sau de procese. Țarina câmpului era închisă cu o poartă numită „poarta țărnii”. În Tarnița, aceasta era situată lângă locuința lui N. Apostu. Recoltele erau păzite de către un jitar, care primea, drept răsplată pentru activitatea depusă, o cotă parte din recoltă, de la fiecare sătean
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
obștii sătești este evidentă în zonificarea moșiei fiecărui sat, proprietatea colectivă și individuală” (- Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova feudală, București, 1964). Proprietatea individuală viza tot ce fusese obținut de om prin eforturile sale: casa construită de fiecare familie, țarina creată prin desțelenire, prisăcile, viile plantate, culturile de pomi roditori ș.a. Proprietatea colectivă reprezenta natura sălbatică și un fond teritorial scos din starea de sălbăticie, prin munca generațiilor trecute și moștenit de obștea sătească. În satul „devălmaș 1 de tip
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atât cât îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurând însă «mâna din țarină», dar eu nu-mi dădeam seama de aceasta, confundând realitatea cu speranța... îl vizitase peste vară poetul 263 suprarealist Ștefan Roll, dintr-un impuls pe care încă nu-l pot desluși în determinările lui. L-a rugat să iasă în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
far' să vreau, Te-nvrednicesc lor. Vifor asupra-ți, cețuri! Rănile vii din părintesc blestem Străpungă-ți orice simt. Bătrîni, proști ochi, De plîngeți iar de-aceasta, am să vă smulg Și zvîrl cu apă care-o revărsați Să înmuiați țarina. Ce-am ajuns! Așa să fie. Am o altă față, Ce-i, sigur, blîndă, mîngîioasa. Cînd Va ști de tine-acestea,-n unghii-ți va Sfîșia lupeasca față. Vei vedea Că-mi reiau chipul pe care-ai crezut C-am lepădat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dintr- odată toată mămăliga ceea. S-a aciuat în podul cu fân al dascălului bisericii de la marginea satului. Era tânăr, puternic, nu- și prea făcea probleme, spărgea lemne, aducea apă, mătura prin curte ajuta la cosit și la prășit în țarină... Cu asta își agonisea blidul zilnic de mâncare și invariabil băutura. Bea vinul ca pe apă. Avea dinainte ca un fel de listă cu sătenii care au nevoie de ajutor în gospodărie și spre seară trecea pe la ei. Muncea din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din viață în anul 1975, soțul ei trăind în singurătate până în 1999 când a trecut în neființă. ,,Cu mirare întreabă oricine privește <<Oglinda trecutului>>. Mări... poi... plugul și sapa... cazmaua... hârlețul... plinindu-și menirea prin vatră de sat și prin țarina dusă, de jur împrejur, până-n colo, departe, pe văi și pe dealuri, au scos, fără știre, din sipet ascuns, ba unealtă, ba armă, ba oală, ba chip de om, ba... și ce nici prin minte nu-ți tună. Iar noi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
între alți Sfinți Părinți, și Sfântul Grigorie Sinaitul, care spune: „Slujește lucrul sfânt al Evangheliei, după Pavel (Romani 15, 16), cel ce primește și dă prin lucrare și altora lumina lui Hristos, sădind ca pe o sămânță dumnezeiască cuvântul în țarinele sufletești ale ascultătorilor. Cuvântul vostru să fie așa ca prin har (Coloseni 4, 6), cu bunătate dumnezeiască, spre a da har celor ce ascultă cu credință. Numind apoi pe învățători plugari, iar pe cei învățați de ei, ogor, îi arată
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul CXIV, V, în PSB, vol. 17, p. 343-344) 117 „— Dar pentru ce a primit (Iov - n.n.) de două ori mai mult decât înainte (de suferințele lui - n.n.): caii, catârii, cămilele, oile, țarinele și toată cealaltă bogăție, iar numărul copiilor, pe care i-a născut, a fost egal cu numărul celor morți? — Pentru că dobitoacele necuvântătoare și întreaga bogăție stricăcioasă le pierduse desăvârșit, dar copiii, care-i muriseră, trăiau prin partea cea bună a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ecaterina a II-a, "politica rusească în Orient s-au copt cu desăvârșire"117. În 1769, în războiul cu Turcia, Galițin ocupă Hotinul, iar în februarie 1770 boierii moldoveni și munteni se văd nevoiți să jure credință Ecaterinei. De altfel, țarina voia o Românie unită de la Nistru la Carpați, dar sub protectoratul ei. Din corespondența baronului Francisc Maria Thugut cu prințul Wenzel Anton Kaunitz, reiese și candidatura lui Stanislaus August ca primul rege al Principatelor Unite, pe atunci Rusia fiind dispusă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
-n ea-și găsește..." Al. Vlahuță În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară că numai prin muncă se poate asigura rodnicia pământului, că viața nu dă muritorilor nimic fără muncă (Horațiu) și că omul e făcut pentru muncă după cum pasărea e pentru zbor (proverb
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Acești oameni liniștiți au preferat să devină supuși ai unor populații belicoase (Hg R1b, R1a, Q și N), care s-au aciuat pe lângă dânșii. Au stat deoparte și au privit cum hoardele duceau lupte crâncene pentru putere. Se uitau din țarinele pe care le trudeau din greu la cum se perindau pe jilț stăpânitorii cruzi. Coroana și sceptrul erau trecute de la o căpetenie îmbățoșată la alta. S-au supus poruncilor, plecându-și capul, dar au fost cruțați de tăișul sabiei. Instinctul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și oftaturi din rărunchi, despre bucurii și tristeți. Făceau, așijderea, haz de necaz, fără, însă, a uita să dea binețe celor pe care îi întâlneau pe drum. Treceau pe lângă oameni cu sapa și bocceluța pe umăr, care se îndreptau spre țarina satului pentru a plivi. Ajunși la tarla, cei trei se despărțiră, fiecare văzându-și de treaba lui. În fața ogorului sfânt, Ion se închină cu evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
referă la cumpărarea unui teren de către profetul Ieremia pe vremea când era închis din ordinul regelui. Relevanța pasajului biblic justifică citarea cuvintelor lui Ieremia: „Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, țarina cea din Anatot și i-am cântărit șapte sicli de argint și zece arginți;apoi am scris zapisul și l-am întărit cu pecetea, am chemat la aceasta martori și am cântărit argintul cu cântarul. Am luat atât zapisul de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Ia zapisele acestea, - zapisul de cumpărare care este pecetluit și zapisul acesta deschis - și le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo zile multe. Că așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Casele, țarinile și viile vor fi din nou cumpărate în țara aceasta»” (Ier. 32,9-15). Deși cumpărarea făcută de Ieremia era una simbolică, după cum reiese din ultimul verset, Biblia ne prezintă o descriere fidelă a procedurii legale de vânzare a pământurilor în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]