2,335 matches
-
sub un regim de supraveghere sporită. Ca și gulagul sovietic, sistemul penitenciar țarist a cunoscut perioade de cruzime și perioade de relativă blândețe, după 1900 trecându-se printr-o astfel de perioadă de laxitate. În afară de a fi continuatorul sistemului carceral țarist, gulagul este de asemenea și un fenomen integral al istoriei europene, Uniunea Sovietică nefiind unica țară care a înființat un sistem social totalitar, sau care să construiască în aceeași perioadă și pe același continent un sistem de lagăre de concentrare
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
nu trebuie tratat mai bine decât un criminal. Din 1918, au fost construite locuri de detenție de tipul lagărelor, ca o extensie reformată a mai vechilor lagăre de muncă (katorga), dezvoltate în Siberia ca parte a sistemului penal în Imperiul Țarist. Cele două tipuri principale au fost: "Lagărele cu scopuri speciale VCK " (особые лагеря ВЧК) și lagărele de muncă forțată (лагеря принудительных работ). Ele erau concepute pentru diferite tipuri de oameni considerați periculoși pentru stat: criminalii de drept comun, prizonierii din
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
plus, pentru persoanele care-si ispășiseră pedeapsele dar cărora li se impunea domiciliu obligatoriu, era recomandat să fie îndrumați către "coloniile voluntare" și să li se dea pământ în imediata apropiere. Această soluție a fost de asemenea, moștenită de la sistemul țarist katorga. Persoanelor eliberate din lagăr dupa ce-si terminaseră condamnarea le era interzisă practicarea unei game largi de meserii și acesul la numeroase slujbe. Ascunderea unui fost pușcăriaș era o infracțiune ce se pedepsea aspru. Persoanele care făcuseră pușcărie ca
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Tatarburnu făcea parte din Ocolul Achermanului a Ținutului Bender . Ca urmare a anexării Bugeacului de către ruși, musulmanii turco-tătari au părăsit acest teritoriu și s-au stabilit în Dobrogea și în Bulgaria. Pentru a-și consolida stăpânirea
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
sătul Tatarburnu făcea parte din Ocolul Achermanului a Ținutului Bender . Ca urmare a anexării Bugeacului de către ruși, musulmanii turco-tătari au părăsit acest teritoriu și s-au stabilit în Dobrogea și în Bulgaria. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, rascolnici ruși și țărani ucraineni, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1810 a fost construită în sat o biserică cu hramul "Adormirea
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Caragacii-Vechi (Cara-Gaciu) făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei
Caragacii-Vechi, Reni () [Corola-website/Science/317926_a_319255]
-
accesul în comunitățile rurale din zona de așezare (mulți au fost scoși cu forța) și restricționa numărul de studenți evrei din universități și licee la 10% în zona de așezare, 5% în afara zonei și 3% în marile orașe. În Rusia Țaristă exista diferite motive, statul și biserica voiau să beneficieze din transformarea evreilor în dușmani ai lor. La începutul lui 1880, guvernul a încurajat și organizat pogromuri, acuzând evreii pentru problemele existente și direcționând resentimentele față de regimul țarist. Evreii aveau de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
orașe. În Rusia Țaristă exista diferite motive, statul și biserica voiau să beneficieze din transformarea evreilor în dușmani ai lor. La începutul lui 1880, guvernul a încurajat și organizat pogromuri, acuzând evreii pentru problemele existente și direcționând resentimentele față de regimul țarist. Evreii aveau de asemenea interdicția de a practica medicina sau avocatura. Antisemitismul nu era limitat la estul Europei, Congresul Internațional Anti-evrei a fost ținut în Germania, la Dresda în 1882 și în Chemnitz în 1883. În Franța, Afacerea Dreyfus (1894-1906
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Rașcov făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Rașcov a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Rașcov, Hotin () [Corola-website/Science/315800_a_317129]
-
Petersburg dovedind un mare talent de portretist. După absolvire, a profesat la Soroca și Chișinău, în Basarabia. Revoluția bolșevică din 7 noiembrie 1917 a avut un impact trist asupta familiei sale. Tatăl său, Lorentius Löwendal, ofițer de marină în armata țaristă, aflat la comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența, ca actor și balerin. În 1918, când Basarabia s-a unit cu România, Lövendal a continuat să profeseze în noua sa patrie
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
care s-a reîntors sub protecția Moscovei, cei mai mulți au rămas sub controlul liderului anti-srus Korst Hordiinko. Doar după moartea acestuia în 1733 a fost posibilă reînceperea procesului de preluare a controlului ținuturilor căzăcești de către ruși. Fricțiunile dintre cazaci și conducerea țaristă s-au mai redus, iar cazacii au negociat o scădere a autonomiei lor pentru a-și păstra privilegiile. Cazacii ucraineni care nu trecut de partea lui Mazepa l-au ales ataman pe Ivan Skoropadski, unul dintre „polcovnicii’ (coloneii) anti-mazepiști. Skoropadski
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
romanii în timpul războaielor daco-romane. Multe incursiuni otomane spre Transilvania s-au derulat pe aceeași rută. Lânga Tălmaciu s-au regrupat trupele lui Mihai Viteazul, în 1599, înaintea Bătăliei de la Șelimbăr. În 1848, lângă Tălmaciu, au avut loc lupte între trupele țariste și armata generalului Bem, pentru controlul defileului, iar în 1916 teritoriul localității a fost teatrul operațiunilor militare ale Armatei Române în Bătălia Sibiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Tălmaciu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Tălmaciu () [Corola-website/Science/297088_a_298417]
-
Au izbucnit răscoale, iar armata a trecut de partea răsculaților. Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a abdicat, iar bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin, au preluat puterea. După războiul civil dintre bolșevici și menșevici și după execuția familiei țariste, Rusia și-a schimbat numele în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - URSS. Totodată, sosirea trupelor americane în Europa de partea Antantei a înclinat balanța în favoarea acestora. După lupte crâncene la frontiera germană, pe 11 noiembrie 1918, Germania a semnat armistițiul, iar
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
conflicte interetnice, în special în timpul Marii Crize din 1929. Polonia a primit și anumite compensații bănești (30 de milioane de ruble) pentru contribuția economică pe care a avut-o la bunăstarea Imperiului Rus, pe vremea când făcea parte din statul țarist. Rușii a trebuit să restituie comorile de artă poloneze răpite tezaurului național după 1772. Amândouă părțile au renunțat la cerea unor compensații de război.
Tratatul de la Riga (1921) () [Corola-website/Science/299292_a_300621]
-
anatolieni, selgiucizi) și, începând cu secolul XVIII, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare ("Lipoveni"). După 1840, în Dobrogea au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile țariste - în special din zona Cherson și care au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, s-au stabilit în Al Treilea Reich. Printre localitățile înființate de coloniștii germani se numără: Malcoci, Ciucorova, Atmagea, dar s-au stabilit
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Căldărușani), drept director al școlilor românești din Dobrogea. Nifon Bălășescu înființează 21 de noi școli românești în nordul Dobrogei (Tulcea, Hârșova, Măcin). Dobrogea de Nord devine parte a Regatului României după recunoașterea independenței și cedarea Basarabiei de Sud către Imperiul Țarist, prin decizia Congresului de la Berlin (1878). Anterior Congresului de la Berlin, Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878) prevedea cedarea Dobrogei la sud de o linie Rasova-Agigea de către Imperiul Otoman către Bulgaria, cu toate că populația acestei părți a Dobrogei
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
la Școala primară nr. 2 din localitatea natală. Evenimentele dramatice din 1940, cedarea Basarabiei Uniunii Sovietice, i-a adus elevului Belousov prejudicii irecuperabile. Tatăl său este arestat de autoritățile sovietice și deportat (pe motiv că a fost ofițer în armata țaristă, deși nu a luptat împotriva bolșevicilor) într-un lagăr de exterminare din regiunea Kirov. După deportarea tatălui, decedează mama sa, copiii rămânând orfani. Într-o atare situație, se încumetă să-și facă studiile la Liceul de băieți Ion Creangă din
Vitalie Belousov () [Corola-website/Science/323138_a_324467]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dumitrești a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari și
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
Elțin a declarat că va îniția un proces de reformă economică radicală, orientată către economia de piață după modelul "terapiei de șoc poloneze" În zilele noastre, Federația Rusă continuă o mare parte a tradițiilor culturale, economice și sociale din perioadele țaristă și sovietică. Conversia cele mai mari economii controlate de stat într-o economie de piață era din capul locului o sarcină extrem de dificilă, indiferent de soluțiile politico-economice alese. Soluțiile alese pentru realizarea acestei schimbări au fost: Aceste politici erau bazate
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
și prin acordul asupra construirii unui oleoduct transsiberian care să asigure aprovizionarea economiei chineze în continuă dezvoltare. Cultura contemporană rusă îșî are rădăcinile în istoria multiseculară ruso-țaristă și în cea a regimului sovietic. Uniunea Sovietică, ea înseși moștenitoare a statului țarist, care deținuse controlul asupra unei mai mari părți a teritoriul eurasiatic timp de mai multe sute de ani, prin intermediul unei birocrații vaste, unei economii centralizate și a celei mai numeroase armate din lume, era foarte puțin dispusă să se schimbe
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
intelectualilor, artiștilor și profesorilor sovietici s-au păstrat peste o sută de moșteniri culturale și limbi naționale diferite. Chiar și în anii celei mai dure represiunii staliniste, tradițiile vieții de familie și legăturile prietenești tradiționale au supraviețuit. La fel, moștenirea țaristă a supraviețuit prin operele artiștilor clasici din perioada prerevoluționară, opere pe care copii de școală și studenții universităților sovietice au învățat să le iubească și să le respecte. Nevoia imperativă de a asigura regimului sovietic o capacitate tenologico-științifică ridicată a
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
istorice însăși. Țarul Nicolae al II-lea a devenit Sfântul Martir Nicolae, aproape jumate din populația Rusiei crede că trupul lui Lenin ar trebui îngropat, iar toponimia a început să se schimbe pentru a se ajunge la situația din timpurile țariste. Prezentul are cea mai mare influență asupra societății ruse. Schimbările rapide economice și politice au transformat unele dintre cele mai respectate sau stabile profesiuni în unele dintre cele mai puțin dorite din punct de vedere material. Profesorii au lucrat câteodată
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
loialitate a fost o măsură de protecție în fața unei potențiale invazii a Germaniei Naziste. Partidul comunist a vrut de asemenea să elimine "elementele social periculoase", precum chiaburii, foștii chiaburi, foștii membri ai partidelor de opoziție precum socialist-revoluționarii și foștii oficiali țariști. Represiunea împotriva inamicilor reali sau numai închipuiți ai bolșevicilor a fost neîntreruptă de la Revoluția din Octombrie, dar au existat perioade de creștere în intensitate precum cea a Terorii Roșii sau a deportării chiaburilor care s-au opus colectivizării. O trăsătură
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
Cernîșevski, Leon Troțki și Iosip Broz Tito. În timpul Revoluției din Februarie 1917, fortăreața a fost atacată pe 27 februarie (sv) de soldații rebeli din Regimentul Pavlovski, iar prizonierii au fost eliberați. Sub Guvernul Provizoriu, sute de funcționari superiori ai regimului țarist au fost deținuți aici. Țarul a fost amenințat că va fi încarcerat în fortăreață când s-a întors de la Moghilev la Țarskoe Selo în 8 martie (sv), dar a fost plasat sub arest la domiciliu. Pe 4 iulie (sv) atunci când
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
exagerate care au consolidat părerea publicului cu privire la condițiile oribile de viață de acolo și i-au împins pe oameni să se revolte împotriva țarului. Scriitorii au exagerat, de multe ori intenționat, propriile experiențe pentru a atrage ura poporului față de guvernul țarist; scriitorul și fostul deținut Maxim Gorki a afirmat ulterior: „Fiecare rus care a stat vreodată în închisoare...ca prizonier politic...a considerat că-i datoria sa sfântă să prezinte Rusiei memoriile sale despre cât de mult a suferit”. Fortăreața conține
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]