1,198 matches
-
totuși, poate că, În timp ce o purta pe Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de aprilie istoria a trecut pe lângă tine, ducând Într-o mașină decapotabilă un animal bolnav de urale și sânge, lasă, uită! Uită că ai Întâlnit pe Hauptstrasse mașina blindată, escortată de Înalți gradați SS, În care El saluta, cu brațul țeapăn Întins, și ochii ți s-au umplut de lacrimi, o mică umilință a ta, a noastră, o rușine pe care o vor purta urmașii urmașilor noștri, câte generații fără să ne Înțeleagă? Tu mai bine uită și nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă sufoc, Împreună cu voi, În această cutie etanșă? Cu o mână nesigură Îți așezi În buzunarul de sus al hainei cutia de pastile, nu, mulțumesc, nu mai am nevoie de nimic, dragă domnișoară, te uiți suspicios la ea, așa cum stă, țeapăn îndatoritoare, nu-i cumva tot cea care apărea mereu la ușa camerei de hotel, seara, să-ți ceară o brichetă, un chibrit, un foc? N-are cum să fie tot aia, e alta și toate la fel, e o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt, țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e bine așa. Și vesta o vreau cât mai scurtă, croită pătrat, în felul acesta, ca să se vadă bine că am burta suptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi, un piept puternic, neted, fără urmă de păr, iar pielea incredibil de albă. Dante Negro îl privea mut și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
e mare Înghesuială, trebuie să mă descalț, să mă sui pe prichiciul cuptorului, ca să nu Încurc lumea. Mama are treabă la plită, cu mâncarea; Mătușa Domnica tot la plită, cu fiertul vinului; tata, la masă, cu rachiul. Șade pe scaun, țeapăn, are ochii spălăciți, ieșiți-la-spălat, Își joacă mereu mușchii fălcilor, semn că e foarte supărat; ori foarte beat. Deschide ușa bucătăriei șeful de post. Are șuba pe umeri, căciula pe cap - dar eu știu: din salon vine, porcul. Face cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
negru, și în curând străluciră lămpile de carbid în barăci. Numai locuința căpitanului avea obloane care nu lăsau să se vadă ce se petrecea în interior, înainte de a se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la mai puțin de douăzeci de metri de ușă. După o jumătate de oră, ușa se deschise și în cadrul ei se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Asta e doar o părere, nu un fapt recunoscut în mod oficial... Aveți o lună la dispoziție pentru a vă rezolva toate problemele și a organiza mutarea. Locotenentul Razman vru să mai spună ceva, dar înțelese că era inutil, salută țeapăn și se îndreptă spre ușă, rugându-se Cerului să nu-i mai tremure picioarele, ca să nu-i dea acelui ticălos satisfacția de a-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pe ce să pui mâna. Te-ai tot duce de nebună... Ce mare lucru dacă ar fi ieșit în stradă, la produs? Nu te gândi că n-ar fi avut cu ce. Păi, cum dracu’, e bazată-draci. Zveltă și țeapănă și-nțepată, cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
disc de undeva de sub coapsă, pe lângă care ce-i dăduse blondul fusese o mângâiere. Mărgărit se cutremură ca electrocutat, se îndoi și se ghemui cu capul între brațe. Îi curgea sânge din nas, dar în pofida durerii și a umilinței, rămăsese țeapăn în loc. Încăpățânat ca un catâr ca să-și apere dreptatea, poate și unde-l simțea pe Rafael în coastă, gata să-l susțină, și uite-l deja cum protestează plin de năduf: ce-aveți, bă, cu el?! ’Ți-ai dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acestui portret, Jeff era una dintre puținele persoane care erau imune la farmecul lui Derek. Puteai deduce asta fie și numai din limbajul gestual: În clipa de față, ședea la masă cu spatele drept și cu brațele Încrucișate pe piept, țeapăn ca o scândură, În timp ce Derek, Întruchiparea fără cusur a sănătății și a siguranței de sine, se sprijinea confortabil de dulap, Îmbrăcat Într-un tricou alb și cu pantaloni de trening. Nu era vina lui că, prin comparație, Jeff arăta palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde anume nu le simți, am întrebat eu atingându-l, degetele mele tremură deasupra coapselor sale, ciupind carnea țeapănă, simți când fac asta? Iar Noga, întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l frece cu peria de sus până jos, lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace, izbucnește el, mă înnebuniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de trening, pentru a fi ușor de îmbrăcat, îi trag tricoul peste cap, gâtul lui pare mai relaxat acum, ca și când îi face bine să știe că va părăsi această casă, chiar și mâinile sale cooperau, doar picioarele îi erau încă țepene, incapabile de mișcare, îi trag pantalonii peste gambe, peste fese și iată-l îmbrăcat, arată de parcă ar urma să iasă în câteva secunde să alerge puțin. Așa venea la mine seara, în urmă cu mulți ani, le spunea părinților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o țigară, privind pe fereastră la ploaia neîntrerupt\ de aprilie. Ploaia s-a oprit spre dimineață. Naoko dormea cu spatele la mine... sau poate nu dormise deloc. Fie că dormea, fie că era trează, cuvintele dispăruseră de pe buzele ei și trupul era țeapăn de parcă înghețase. Am încercat de câteva ori să-i vorbesc, dar n-am primit nici un răspuns. Am rămas multă vreme cu privirile ațintite pe umerii ei goi, dar până la urmă mi-am pierdut orice speranță și m-am decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și gros cît un buștean. — S-a dus, zice Johnson. Firul atîrna moale. — Mulinează, i-am spus. E prins bine. Pornește toate motoarele și du-te spre el! i-am strigat negrului. Și-apoi a sărit o dată, de două ori, țeapăn ca o prăjină, ieșind din apă cît era de lung, sărind direct către noi și aruncînd trîmbe Înalte de apă de cîte ori se prăbușea. Firul s-a Întins și am văzut că se-ndrepta din nou spre țărm, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prima zi de școală și așteptăm indicațiile lui Daisy. —Gata! Așa e bine! Acum așezați-vă în cerc în jurul meu! Executăm comanda într-o clipă. —Rebecca, fii atentă! Eu am să stau dreaptă și am să mă încordez până ajung țeapănă ca o scândură, iar tu mă apuci de umeri și mă pasezi altcuiva din cerc. —Bine, zic, nu fără oarecare neîncredere, în timp ce mă aplec și o apuc de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-abia apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare și depărtându-i mâinile ca să vadă rana. —Jim, zice Charlotte țeapănă. Cine era femeia aceea îngrozitoare? — Soția mea, mormăie Jim. Nu e un om rău... doar că se enervează uneori... Se enervează! exclamă Ben, îndreptându-și spinarea. Putea să mă omoare! Putea s-o omoare pe Jennifer! —A ieșit la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Trap-trap-trap! Pârtieee! Offf, Doamne...! Vierme bombăne, dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar două pahare țepene, de dinamită. Altă viață...! Băiat iute, Adrianus, fraților! Ager ca spirtu' și descurcăreț! Meseriaș! Să n-am parte de tine, Boss, dac-oi minți! Să n-am parte, odată. Să n-am parte, de două ori... Adjudecat! Păi, nu? Receptiv
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
greoi de la masa de pe prispă, împingând-o neglijent cât colo, ca pe-o imitație facilă, din carton! Înălțându-și victorios ciotul degetului mare, scrâncioiat, al mâinii drepte, brandul lui (ultima falangă fiind pierdută, în mod violent, după primirea unui toc țeapăn de bătaie, de la prietenoșii grănicerii sârbi, cândva, odată cu confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din Dacia rablagită, cu care încercase să le treacă pe fâșie...), Mariusache se îmboldea să-și întâmpine oaspeții, cu veselia frustă și gregară a orășeanului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împrăștie deodată orice teamă. Auzi acuma și pe Titu, care nu-și pierduse cumpătul, zicînd: ― Doamnă, doamnă, nu e nimic, fiți liniștită! Încercă să zâmbească, parcă i-ar fi fost rușine de spaima trecută. Petre, cu spinarea îndoită ușor înapoi, țeapăn ca o stâncă, strângea hățurile, repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parcă vedea cum i se încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu ești primarul? întrebă prefectul văzîndu-l. Da, te cunosc!... Ei, liniște pe aici, ai?... Ordine? ― Toate bune, domnule prefect! declară primarul dulce, subliniindu-și convingerea cu o înflorire de zâmbet nehotărât pe față. ― Așa-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]