994 matches
-
vreunui Moțoc și statul închide dosarul. Iar cînd „Moțoc” este țigan, organele statului dau liber la linșaj. După acest circ fără pîine, dosarul se închide, în așteptarea următorului „eveniment”. în concluzie : problema nu este deci că sîntem conduși de clanuri (țigănești), ci că sîntem apărați de instituții (românești) care sînt parte integrantă a rețelelor de „corupție organizată” și care ele conduc, de fapt, țara ! Rasism electoral în urmă cu peste cincisprezece ani, Marek Kohn ilustra revenirea „științei rasiale” în Europa cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
autorități locale susținute de partidele lor, riscă să devină și politică de stat - fie ea și una doar „implicită” ! Este și cazul recent al primarului de Baia Mare, Cătălin Cherecheș. Faptele sînt cunoscute. După episodul deja mai vechi cu „marele zid țigănesc”, în recenta campanie electorală domnul Cherecheș a luat pe sus cîteva zeci de familii de romi și le-a mutat peste noapte în faimoasa „uzină a morții” (laboratorul chimic al fostei uzine Phoenix), care nu fusese nici măcar decontaminată. Cînd mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
politic conștient și con secvent care, pe termen mediu și lung, poate aduce atingere securității statului prin radicali zarea și politizarea unor conflicte sociale încă latente. Căci, în cei mai cinici termeni de Realpolitik, nu este vorba (doar) despre „problema țigănească” (pe care oricum o tratăm de douăzeci de ani cu politica struțului : dacă nu-i mai vedem, nu mai avem o problemă), ci (și) despre însăși securitatea statului. Nu trebuie să fii un subtil analist politic ca să vezi, pur și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Roșie din cap până-n picioare, dar așa a fost să fie. Galbenul era singura culoare pe care n-o putea suferi. Totul părea să fie împotriva bietei mele prietene. Și ăsta a fost doar începutul. Garoafa a tras oranjul, culoare țigănească, fie vorba-ntre noi, ceea ce ne-a făcut să pufnim în râs. Dar mica sălbatică era încîntată: i se părea culoarea cea mai vie și mai strălucitoare. Cu o voce de parcă și-ar fi clătit gâtul cu gaz (lucru verosimil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de stângace și împleticite, deveniseră agile și suple, tari ca fildeșul la vârfuri. Totuși melodiile păreau cam fără ritm, curgând, doar note întregi sau chiar note duble, în litanii tărăgănate. Lăutarul, adept al pieselor îndrăcite, al glissandourilor și tremolo-urilor țigănești de cabaret, nu prea putea înghiți ceea ce producea Emil Popescu. Reținu însă un fragment care părea mai închegat și mai melodios și i-l cântă, ca o curiozitate, Profesorului, după închiderea localului. De data asta saxofonistul ciuli urechile, pentru că melodia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dispăreau, se evaporau de pe această lume sau poate că alunecau într-o alta. Era de-a dreptul absurd felul în care se volatilizau lucrurile. Și totuși Ruby le găsea de fiecare dată. Începuseră să creadă că Ruby, cu sângele ei țigănesc, avea un al șaselea simț. Dar se prea poate ca Ruby să le fi descoperit pentru că tot ea, în mod inconștient, fusese aceea care le ascunsese. „Totul se datorește faptului că suntem singure, împreună; își spunea Alex; ne călcăm una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o curbă terminată într-un șpiț de fiecare parte a obrajilor. Ochii căprui închis nu erau mari, dar ardeau, plini de neastâmpăr, oarecum ca ochii lui Zet, cățelul lui Adam McCaffrey. Îi plăcea să facă aluzii la sângele ei țigănesc. Nimeni nu dădea crezare acestor romantice aluzii, dar de fapt era un adevăr; Diane era verișoară sau poate că soră vitregă cu Ruby Doyle. (Fusese botezată la biserica St. Olaf, maică-sa fiind anglicană, și primise numele „Diamond“, însă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl. — Da. — Ce mult a crescut! — Era mai drăguț înainte, spuse Diane, care nutrea sentimente ciudate față de Tom. — Cum merg lucrurile la Belmont? o întrebă Pearl pe Ruby. — Prost. — De ce? — Din cauza vulpii. Vulpea poartă vina. Asta era o superstiție veche, țigănească. Nu fi proastă, spuse Diane. — E de rău, ai să vezi. Presupun că ai să-l vizitezi pe profesorul Rozanov? o întrebă Diane pe Pearl. O să-ți plătească banii de concediere? — După câte știu eu, nu. — În ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ar dracii s-o ia! Spuse Alex. S-a dus să se zgâiască la Maryville. Uneori cred că nu-i în toate mințile. — Ruby o să-l găească, o asigură Tom. Ea are un al șaselea simț. Probabil că datorită sângelui țigănesc. Caută acolo! În direcția asta n-am căutat, îl sfătui Brian. Eu trebuie să mă duc după Gabriel. Pe Adam l-ai văzut? — Nu. Bine, bine! Tom se îndreptă spre stâncă și începu să caute fără tragere de inimă, scormonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple nenorociri. Nu fi proastă. Asta-i o superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat unde. Alex, cu buzele albite de spuma turbării, răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost... și câte altele. Să mă tot îmbolnăvesc de frumuseți perverse! Și de cruda, sadica nebunie a realității care face ca occidentala „lume bună“ să fie interesată de România numai când etalează (estetic) orori, grotesc de circ, deriziune macabră, cerșetorie țigănească, vampirism suicidar. Domnule, am „strigat“ la Corina, dar de ce nu vine nimeni, in this very moment, cu o carte, fie de exegeze, fie de interviuri cu toți corifeii Momentului?!? Dar mai ales cu ambele, așa cum ar fi ideal și cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
refacerea unor opere de patrimoniu, instruirea unor meșteșugari artizani, specializați în meserii uitate; pietruirea sau asfaltarea drumu rilor, niscai împăduriri, câteva canale de irigație... și altele asemenea. Adevărat: să-i lăsăm de-o parte, acum, pe bogătașii tunurilor și turnurilor țigănești, oamenii acumulărilor sălbatice, pleziriștii fără proiect și fără strategie de dezvoltare, cei pentru care averea nu înseamnă vechime, noblețe și obligație aristocratică, mândrie și răspundere, rădăcini moș tenite, temeinicie, chibzuință, reinvestire pentru refacerea țesutului social. Precum kitsch-ul, care azi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
reședința, tocmai în capătul comunei, sat sărac de țigani cu 79 contrib., proprietatea d-nei Șubin, reședință prin influința privată a proprietăresei; Brodocul, sat considerabil și cuprins, de 100 contrib., proprietatea d-lui I. Palade, din Iași; Pușcașii, deasupra Brodocului, sat țigănesc de 115 contribuabili; Băltenii, cotună mare, proprietatea statului, fost sat răzășăsc, cumpărat de Mihai Racoviță V. V. și dăruit măn[ăstirii] Fâstâcii, o sută treizeci contribuabili, trei cotune margene. Arendaș: Leantris (grec); Mărășenii, 71 contrib., în dreptul Băltenilor, spre răsărit, sat depărtat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Nici n-avea cum să le înțeleagă, deoarece se învățau în cărți tot nesuferite. De la unguroaicele, nemțoaicele cu care uneori avusese legături, nu deprinsese nimic; mai lesne prindeau ele vorbe de la dânsul. Ca limbi străine, Lică știa numai câteva cuvinte țigănești, pe care le spunea femeilor, dar care pe buzele lui subțiri și flecare își pierdeau grosimea și deveneau glumețe. Le mestecă acum între dinți, fără glumă. - Prends donc garde! se oțeri a doua oară cuconița, de rândul ăsta către domnul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație stereofonică și fără țigani, În aerul acela proaspăt și În lumina soarelui la asfințit. Juan Lucas se văzu cu perucă, i-ar fi fost silă, dar triumfă gluma făcută de Susan și ei aproape că i se uscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce-și făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevăr țigancă, avea fața aspră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ai umblat cu capu-n nori. Negândind decât la tine ai alunecat pe pante; la sfârșit de toamnă vine coasa brumei peste plante. N-ai prieteni, n-ai copii, n-ai avut, nu ai un crez ai o casă titirez țigănesc cu-odăi pustii. Viața, care este-o trântă te-a rostogolit în vale, și-acum bufnițele cântă pe obsesiile tale. 2011 Cântând, cum cântă-n cer zefirii Există, orice-am spune, -un dor să facem peste goluri saltul, și soarele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pentru nutrețuri combinate cum rătăceau ele când se lăsa Sara pe deal pe la gospodăriile satelor bănățene, cum erau azvârliți cu meșteșug purcelușii de prăsilă peste gardurile întreprinderii, cum erau curtați salariații pentru a "scoate" ceva mușchiuleț, ceva ceafă, cutare mușchi țigănesc pentru a deschide ușile pe la te miri care ministere, universități, clinici și secții spitalicești, mi-au năvălit în minte cum s-au dedat țărișoara noastră cu soliile timișorene care în felul capichehăilor celor de demult băteau mătănii pe la Înaltele Porți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
drăguțul. 272 Mă luai în sus la cucă Să văd pe nana cum lucră. Zău! ea nu a lucrat bine C-un pruncaș strein ca mine! 273 Du-mă, Doamne, de aicea Cu cară, cu cocia, Măcar de-a fi țigănească Numai cât să zuruiască; Du-mă, Doamne, la Abrud Unde îmblă moara-n vânt, Unde macină argint Și fetele gura-și vând, Nevestele nu-și dau rând. 274 Mândrele m-or cumpătat De mi-s negru și uscat, Mândrele m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nou puful. La blestemele femeilor el le recomanda să le țină la cald și să nu le scape la apă să nu moară, astfel a făcut destule neplăceri și în această nouă meserie a lui. El era conșiderat județcătorul litigiilor țigănești, și ori de câte ori era o neînțelegere în comunitatea țiganilor el o rezolva. Nimic nu se făcea fără știrea lui, chiar dacă era închis în penitenciar, părțile în cauză se prezentau la vorbitor relatând cazul și le dădea verdictul în raport de gravitatea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fiind vizitat de toți infractorii ,,grei’’ din țară , cei din comunitatea lui, pentru a trece în ,,pelerinaj’’ și a-și lua rămas bun, preluând conducerea un alt frate de-al lui poreclit ,, ministrul’’, să nu se piardă obiceiul și datina țigănească. Activitatea lor nu-mi mai este cunoscută prin ieșirea mea la penșie dar sunt șigur că încă mai dau bătaie de cap și astăzi organelor de stat. CRIMA DIN PĂUȘEȘTI, COMUNA LIEȘTI În ziua de 4 august 1966 la ora
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
credea că era de prost gust să apară prea prosper sau bine hrănit în fața clienților, aștepta cu capul plecat sfârșitul recitalului, cu un zâmbet forțat înghețat pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft de cărți și, sprijintă lângă el, o chitară țigănească cu șapte corzi. Masa de scris cerea mai multă atenție și, chiar de la distanță, Salitov recunoscu mai multe fotografii de genul celor pe care le confiscase de la proprietarul tavernei. De fapt, acolo se aflau mai multe copii ale unei fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
departe. Știți și voi. — Mai bine scrii ceva care să prindă la toată lumea, spuse Desert Rose, evident fericită că se afla În aceeași cameră cu Charlie. O carte despre relații sau una de rețete culinare; poți să o numești „Secrete țigănești străvechi despre frumusețe: De ce sunt toate româncele atât de frumoase și slabe?“. Toată lumea râse. Apoi cei trei Își luară rămas-bun de la Huan Lee Pong și de la soțul ei, se Întoarseră la dubița argintie Închiriată și plecară să-i Întâlnească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe șervețele, chestionîndu-l pe Wakefield despre preferințele lui pe măsură ce desenează. — Doar două camere, dormitor și bibliotecă, și o baie și bucătărie, desigur, răspunde Wakefield cînd apare problema Împărțirii. Curînd se ițesc planurile unei case, care arată cam ca o căruță țigănească de șatră. Cybelle adaugă niște panouri solare, Franțoise desenează un pat și niște rafturi ajustabile. — E minunată, spune Wakefield, dar dacă ar fi o femeie... Dar ce-ar fi să fie două femei? sugerează Cybelle. — Oh, Franțoise Își dă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]