2,211 matches
-
mele, care se jucau indiferente, am plecat spre biserică. Era departe, dar în ziua aceea am ajuns mai repede decît vîntul.. Mergeam cu pumnii strînși ca să nu-mi pierd banii și ca să nu plîng. La colțul străzii am cumparat de la țigănci două buchetele, unul de ghiocei și altul de violete.. Nu aveam decît doi lei, îmi trebuiau bani și pentru lumînare. Aveam un palton albastru și o căciulă din aceiași culoare, pe care mi-am scos-o din cap și mi-
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului nu vreau să mă dau pământului eu nu cred că sunt pământ și nici în pământ nu voi merge mai degrabă să ard în foc „arză-te-ar focu'!” așa mi-a zis o țigancă când nu am vrut să-mi ghicească oricum trecutul îl știam îl trăisem îl și uitasem prezentul abia își făcea loc printre atâtea automobile care nu mai aveau loc de mine viitorul îl aștept ca un bolnav resemnat la ușa
ARZĂ-TE-AR FOCU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356510_a_357839]
-
o pată de rugină printre zorele Mențiune - Victoria Chitoveanu O fulguială acoperind poteca - croncănit de ciori Etapa 68 - 9 III 2009 Locul I - Virginia Popescu amiază pe câmp - în depărtare un cal păscându-și umbra Locul II - Corina Ion fusta țigăncii - dintr-o dată grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină - salcâmii își leagănă puii din cuiburi Mențiune - Henriette Berge Fântâna seacă - găleata ruginită plină cu flori Etapa 69 - 16 III 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Sunt duși cocorii
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
fetele zvelte luau cu asalt scenele improvizate de prin Cafés Cantantes, legănându-și brațele fragile, înălțându-le rugător spre cer, pentru a se prăbuși apoi ca leșinate pe podea, scuturându-se frenetic în secunda următoare, ca niște lebede în delir. Țigăncile recrutate pe la începuturile școlilor de flamenco nu veneau întotdeauna din pasiune, ci pentru că li se asigura hrană și adăpost. Disciplina și spiritul cazon cu care se confruntau acolo le răpeau rapid iluziile unei vieți facile. Cu cât reușeau să fie
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
al unei adolescențe trăite teatral, între dramatic și tragic. Poate că aici nehotărîrea e doar aparent a morii (fără (a)vînt) și e vorba mai curînd de șovăiala celui ce nu îndrăznește să se lupte cu ea. Condurul Doamnei - o țigancă desculță negociază Florentin Frățilă-Genovel Cred că puțini au în fața ochilor floarea despre care e vorba. E suficientă aluzia că tocmai țiganca desculță vinde florile atît de sugestiv numite, dar mai ales faptul că vremurile împing tăvălugul terminologic al economiei de
CONCURS SĂPTĂMÂNAL 232, COMENTARII CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356846_a_358175]
-
și e vorba mai curînd de șovăiala celui ce nu îndrăznește să se lupte cu ea. Condurul Doamnei - o țigancă desculță negociază Florentin Frățilă-Genovel Cred că puțini au în fața ochilor floarea despre care e vorba. E suficientă aluzia că tocmai țiganca desculță vinde florile atît de sugestiv numite, dar mai ales faptul că vremurile împing tăvălugul terminologic al economiei de piață peste realități mult mai trainice și e păcat că nimeni nu se mai tocmește asupra prețului. Globalizarea uniformizează nepermis. Trist
CONCURS SĂPTĂMÂNAL 232, COMENTARII CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356846_a_358175]
-
stranie, la fel ca veșmintele orientale. În timp ce în țara mea hiperboreală se zvonise bine de iarnă, în grădina Sfintei Sofia doi mandarini pădureți își ofereau pe gratis fructele apetisente, așa, ca pe niște mahmudele de aur atârnate peste sânii unei țigănci ce-și hrănește, în chiar buricul pieței, copilul, cu lapte. Stoluri de pescăruși se roteau după ac de ceasornic peste Cornul de Aur; erau urmașii urmașilor pescărușilor care au țipat sigur, văzând caii, harnașementele cailor, armele ienicerilor spintecând, năvălind, cucerind
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
DIN CÂTE-UN CATALOG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îți mai amintești acu-ntr-o doară Cum schimbam bilete pe sub bănci? Răzbăteau din geamuri de afară Strigăte-n ghiocuri la țigănci Toți cădeam din câte-un catalog Ca niște recruți în banca-ntâi Afară m-aștepta un timp olog Tu mă rugai cu lacrimi: mai rămâi! O trăsură, singura din sat, A trecut prin viața mea fugară Cui îi pasă c-
TOŢI CĂDEAM DIN CÂTE-UN CATALOG de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356647_a_357976]
-
râsete isterice, scrâșnet de roți, de mașini și zornăit de tramvaie. El-Coyote porni în susul străzii; mergea cu pași ușori, elastici, de dansator profesionist. În colț, pe treptele de beton ale unei case vechi, în paragină, ședea ca de obicei o țigancă bătrână, fără vârstă. Ținea în poală tradiționala pungă de semințe prăjite. Alături de ea se afla o fetiță de vreo cinci ani. Cele două persoane păreau să existe dintotdeauna pe acele trepte. Făceau parte din peisajul diurn. Aproape că ar fi
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
acolo. El-Coyote se opri...” El-Coyote este un justițiar, un suflet chinuit de neșansa de a se fi trezit într-un orfelinat părăsit de Dumnezeu. “Ritualul” semințelor și al banilor se repeta identic în zilele când El-Coyote venea la sală. Bătrâna țigancă și nepoata umpleau, poate, un gol în destinul lui. Iată explicația: Din viața singuratică a fiecărui orfan lipsește o bunică sau o nepoată. Și acum încep să intre în scenă eroii din umbra sîngelui întunecat, vărsat fără de milă de acești
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
moment, încurcată, apoi aprobă din cap. El-Coyote se ridică și-i întinse o mână. Maruca îl luă de mână. Sub celălalt braț, îl strânse mai bine pe Mișu, apoi porniră. Pe trepte rămase punga de semințe, unica urmă a bătrânei țigănci și a nepoatei sale în micul lor univers... În fine, cîteva amănunte despre acest personaj cu suflet: “El-Coyote”, avea 21 ani. “Pensionar” al orfelinatelor publice până la vârsta de 18 ani, fusese “vomitat” pe străzile orașului imediat după ce devenise major. Avea
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ORAȘ CU STRĂZILE ÎNGUSTE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oraș cu străzile înguste Și țigănci cu înflorate fuste Cu birturi unde dorm lângă pahar Hoți de găini și hoți de buzunar Cu bunici care se țin de șale Și cu perdele vechi pe la ferestre Cu fetele bătrâne, fără zestre Citind anunțuri matrimoniale Primarul ce mai
ORAŞ CU STRĂZILE ÎNGUSTE de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355772_a_357101]
-
era frică? Așa arată o clipă de fericire la 43 de ani? Am uitat cum e să te bucuri? “Hello, doamna! Și alții face pipi pe ei! Nu ești numa' dumneata în trenu' ăsta!” se răstea la ușa toaletei o țigancă frumoasă și grăsuță, cu un copil blond, cârlionțat, care amenința să facă pe el. „Ță-e rău?” “Puțin!” “Lasă că-ți descânt după ce face ăsta mic!” Am fugit în capătul celălalt al vagonului, unde aerul condiționat, prea tare, îi gonise pe
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
un incendiu devastator, iar copilul a devenit celebru. Odată ajunși în Piața Grote Markt nu știam unde să mă uit mai întâi. Totul în jur era de o frumusețe și o măreție fără de seamăn. M-am gândit să filmez, inclusive țigăncile românce existente acolo la “produs”. Erau cred că de prin zona Ardealului, deoarece rochiile lor aveau culori închise, spre negru. Unele își căutau “clienții”, alte trei stăteau în mijlocul pieții de vorbă cu un bărbat bine făcut, trecut de cincizeci de
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
s-au strâns în fața conacului din Pometești, veniți și din Adâncata, conduși fiind de țiganul Drăgușin, urechist la vioară. Alexandru privea mulțimea prin fereastra din sufragerie și nu înțelegea de ce s-a strâns atâta țigănie. Privea la copiii aduși de țigăncile cu fustele largi, înflorate, în zdrențe, agățați de gât, la picioarele desculțe și nespălate ale oamenilor, dar și la cele încălțate cu niște papuci cu talpă groasă din lemn. Oamenii strigau ceva, dar vorbele lor nu le auzea copilul de
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
o biată femeie. De la locul ei, cu obrazul ascuns în spatele celor cinci degete frumoase și fără inele, cea mai vestită dansatoare a Secolului XX se trezi chicotind ca o adolescentă atotștiutoare: ,, Iaca, vorbi și Proasta-noastră! Ce poate ști ea, o țigancă ignorantă, despre ,,concepție” și ,,concept”!? - Fie cum zisei; îs proastă și albă doar în podu' de palmă, da' nici tu nu ești mai brează. Te văz pe dedesubt de colbul acela de pudră și ... jur că ești Eu în persoană
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
schimbi năravu' și gustu' subțire. Acolo, unde văz că te-o trimes Soarta, nu-s-există prăvălii cu chiloți-șnur și cu pijamale de mătasă. - Nici nu-i nevoie. Eu dorm goală pușcă ... Se împăună copilărește Dacia, dar, când văzu sticlirea din ochii țigăncii, icni, zicându-și: M-am țicnit! Eu, Diva, celebra Dacia Diugan, îmi pun mintea cu una care, sigur nu are habar nici ce-i aia ,,globalizare”?! - Mă vezi așa, zdreanță și cu riduri pe față, da' am fost și eu
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
unei bluze stacojii și croită în pliuri foarte ample. 7 * * * Scrâjnete de roți blocate brusc în boghiuri, apoi de osii anchilozate la un semnal letal i se răsuciră Daciei în timpane, astupând de tot sunetul aurului vechi și toate vorbele țigăncii. Nu realiza încă și nu se temea că tot ceea ce mai rămăsese din amintirea ultimului tren de lux din secolul trecut era un biet vagonet împotmolit în nămeții care creșteau, îl năpădeau de sus și de jos. Dincolo, în lumea
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
nu fusese chiar o fantasmă. Dacia nu rezistă tentației, întinse dreapta, atinse metalul ca o mătase, apoi prinse, între sfârcurile a două degete, piesa rară și care și-ar fi avut sigur locul într-o colecție muzeală, nu în salba țigăncii. O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
fusese, cel care își ,,băga” toți banii într-o monedă care, ei, Divei i se păruse mereu fără valoare din moment ce nu putea fi pusă în circulație bancară. Acum, avea, deținea un fragment din comoara regală și despre care îi vorbise țiganca, ori ... doar citise undeva, prin ziare. - N-am să mă întreb cum de a ajuns un koson în salba pirandei, nici dacă ea, năroada, realizează ce valoare are. Dacă ... mă pune la încercare? Nu, nu cred!, - zise ceva mai sigură
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
mal unde-mi plăcea mie să stau tot timpul și ce să vezi, numai ce mă oprește un țigan, de era bulibașa sau nu pentru că nu aveam de unde să știu, și-mi spune că dacă vreau să-mi ghicească o țigancă bătrână-n palmă. Începe ea să încerce să-mi ghicească numele și spune la nume dar pe al meu nu-l nimerește, numai ce văd că țiganul se enervează de scoate fum pe nas și pe urechi apoi o trimite
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
-n palmă. Începe ea să încerce să-mi ghicească numele și spune la nume dar pe al meu nu-l nimerește, numai ce văd că țiganul se enervează de scoate fum pe nas și pe urechi apoi o trimite pe țigancă de acolo iar eu îmi văd de drum. Pe când mă îndepărtam numai ce aud țipete de femeie bătrână, ce îți este și cu țiganii, încurcate sunt căile domnului. Aveam și un secretar de partid care mai târziu am aflat că
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
liniștit că o să mă-ntorc acasă. Am ajuns cu greu la autogara aia la care venisem și caut banii ca să îmi cumpăr biletul salvator. Dar banii ...nicăieri ! Nici banii și nici telefonul ! Mi-am amintit în fracțiune de secundă de țigăncile alea din metrou, cu fuste lungi care se împingeau în toată lumea. Cu siguranță erau din România ! Cu siguranță,m-au „lucrat„ ! Eram cu mult mai rău ca la-nceput. Fără bani și fără telefon ! Primul gând ce mi-a venit
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
venit prea târziu ! În mintea ei încă mai stăruie imaginile bordeielor și ale căsuțelor de cărămidă. Ba se simte rușinată, atunci când românii îi calcă pragul și-i vorbesc așa de frumos, ei , celei căreia, până nu de mult, îi ziceau țigancă borâtă, aruncându-i peste gard, în țărâna drumului, resturi de mâncare. * Luna, felinarul nopții, cu care Dumnezeu ne-a înzestrat să ne lumineze nopțile, era singura lumină ce reușea, în nopțile senine și cu lună plină, să se strecoare printr-
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
atenți și pofticioși ai flăcăilor satului. Mai toți își căutau de treabă prin preajma bordeielor, doar, doar or zări-o pe Molearca. Dar Molearca își vedea de treabă, făcându-se că nu-i bagă în seamă. Dar în inima ei de țigancă se aprinsese o scânteie. O scânteie ce-i da călduri în trup și o stare de fericire atunci când un anume flăcău trecea prin fața bordeielor. Dar ăsta era marele secret al inimii ei, doar al ei. Niciodată nu l-a lăsat
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]