2,210 matches
-
cu scandal, mi-am dat demisia. Și m-am angajat la un restaurant, La Rândunele, la Roșu, unde am lucrat un an de zile. În anul ăsta, până la urmă l-am cunoscut pe Sarău, care când a văzut că sunt țigancă și că mai știu și limba, mi-a zis: „De joi te duci și predai”. La două zile deja predam la o școală în Apărătorii Patriei. Apoi m-am înscris la Credis, la facultate și mergeam în paralel cu toate
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
(în ; ) este o actriță din Republica Moldova, cunoscută pentru interpretarea rolului frumoasei țigănci Rada din filmul "Șatra" (1975). A făcut și carieră de fotomodel pentru o agenție italiană, prezentând colecții de lenjerie intimă. A fost distinsă cu titlul de „cea mai bună actriță a cinematografiei moldovenești din secolul XX”. Ea este prima actriță
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
de omor uman al lupilor.vechimea spune că aici pe așezarea actuala a satului) la curtea unui domn a trait o tiganca.dupa ce aceasta a născut a fost alungata și copilul i-a fost omorat.in semn de răzbunare țiganca a blestemat satul "Blestem că aici în satul asta să iși înțarce dracul copii"!!!tot legenda spune că balauri diavolești au ieșit din pietre și doar la ruga unei văduve către Dumnezeu acesta a fost omorât de o ceață de
Dienci, Olt () [Corola-website/Science/301972_a_303301]
-
am ajuns în Olanda am aflat că el era dealer de marijuana. Acolo mi se spunea Romanian gipsy girl. Toți erau curioși să afle lucruri despre mine, despre familia mea <i>gipsy </i>de parcă eram exponat de muzeu”. „Da, sunt țigancă dar nu privi tu partea rea, uită‑te la mine cum sunt și judecă‑mă după persoana mea.” sâmbătă 4 și duminică 5 octombrie, ora 20.30 Teatrul Educațional: metode exploratorii Dramaturgul Mihaela Michailov și regizorul Radu Apostol prezintă metodologia
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
mănânce și să se culce, (adică să se liniștească după ziua aceea de sfârșit de decembrie, doborâți: unul de tracasarea și mai drăcească de la serviciu - fiindcă șefii și cei de la partid intraseră în dârdură - alta ea - de certurile trase cu țigăncile pe la cozi). Așteptarea se prelungea și nerăbdarea le dădea niște furnicături prin mâini deoarece se vedeau obligați să vadă și să asculte aceleași și aceleași imagini și cuvinte de ani și ani. La bâzâit și fâsâit se adăuga lălăiala Cristinei
Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
de leagăn”. Povestirile, poeziile epice și dramele sale istorice erau consacrate unor episoade din istoria Ucrainei („Prizonierii turci” 1865, poemul „Neceai” 1868, drama "Petro Konașevici-Sahaidacinîi" 1884, "Kociubei și Mazeppa" 1891, "Fiul rătăcitor") sau unor scene locale din viața rurală ("O țigancă", " Cine e de vină"). A scris și o serie de scurte povestiri istorice, romane și eseuri intitulată "Peru", incluzând "Nero", "Sablya Skanderbeg", "Cleopatra" și "Ivan cel groaznic". Piesele sale de teatru "Hnat Prybluda" și "Noul viit" (Noul staroste) au fost
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
bălțile și mlaștinile de le-a format de-a lungul timpului apa Prutului. Dovezile se află în incunabile, cît și în cocumentele mai noi. Într-o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la gura văii Camenca, pe șoseaua care duce de la Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă) și dovadă avem chiar în denumirile altor localități din preajmă: Glodeni, Bălți care se
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii pe o stradă din București ce fusese bombardată cu mai mult
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că Mircea Eliade s-a folosit de mijloacele lui I.L. Caragiale pentru a crea la începutul nuvelei „o atmosferă de firesc al vieții, de realitate
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
subiect receptor al revelației spirituale. Eugen Simion îl considera un cal răpciugos în care „se ascunde sufletul nobil al sacrului”. Mai mulți critici literari (printre care Sorin Alexandrescu) îl compară pe Iancu Gore cu profesorul Gavrilescu din nuvela fantastică „La țigănci”, ambii neînțelegând nimic din ceea ce li se întâmplă. El nu observă discontinuitatea existenței, crezând că totul trebuie să aibă un sens și o logică. Gore trece fără să-și dea seama din prezent în trecut și revine apoi în prezent
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Ea a făcut parte în același an din antologia "Vîrsta de aur a anticipației românești" (Editura Tineretului, București, 1969), editată sub îngrijirea lui Ion Hobana și care
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
„Podul” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade în decembrie 1963 și publicată în anul 1966 în revista "Ființa românească" din Paris (Franța), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Podul” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești, adică relevarea fantasticului camuflat în cotidian. Camuflarea sacrului în cotidian este evocată în mai multe paragrafe
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
nou subiect atât de intrigant pentru comunitatea intelectualilor. Incitante sunt relatările lui Alain Păruit, traducătorul în franceză a operei literare a lui Eliade. Acesta ne destăinuiește cum observa tineri citind “Istoria Religiilor” în metroul Parisului. Cartea lui favorită era “La Țigănci” în care el subliniază perfecțiunea stilului lui Eliade, unde fiecare cuvânt este important, semnificativ și fără substitut cu alte cuvinte un stil perfect, contrariu criticilor altora, care susțineau că stilul lui Eliade era cam neglijent. Extrem de interesante sunt comentariile făcute
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
a uraniului de către sovietici din localitatea Băița de lângă orașul Ștei, jud. Bihor, în perioada 1945-1955. Colecția de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă unei fatalități orientale. A fost recompensat cu Ordinul “Cavaliers Cross of Sovereign Order of Saint Stanislav”, cu Ordinul Meritul
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă unei fatalități orientale. A fost recompensat cu Ordinul “Cavaliers Cross of Sovereign Order of Saint Stanislav”, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și a fost membru deplin în Academia româno-americană. Dinu Balan
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
o dată cu producerea unor accidente care atrag atenția autorităților. Lumea magiei începe să revină la viață în Brașovul prezentului, amenințând realitatea obișnuită. O pălărie magică transferă conștiințe dintr-un corp în altul, vampirii și moroii își fac apariția, iar vrăjile unei țigănci atrag atenția tuturor. Scriitorul Dan Doboș consideră că povestirile oferă „ritm, idee, suspans, finaluri neașteptate, accident științific, acțiune, teme de meditație, personaje solid construite, universuri cunoscute”, iar cartea, în ansamblul ei, „trebuie citită mai ales de aceia care au rămas
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
Hotin, Cetatea Soroca, Cetatea Orhei, Cetatea Tighina, Cetatea Albă și Cetatea Chilia. În centrul hărții, este reprezentat mareșalul Ion Antonescu ordonând trecerea Prutului în 1941 și soldații care au eliberat Basarabia și care au fost măcelăriți dincolo de Prut în localitatea Țiganca, față în față cu localitatea Murgeni, dincoace de Prut.
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în martie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat în concediu la mare și imposibilitatea sa de a putea valorifica adevărul aflat. Ea pune accent
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „” și „O fotografie veche de 14 ani”. Prima nuvelă a fost scrisă în martie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Autorul a distribuit câteva exemplare ale nuvelei unor prieteni, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, care au formulat unele obiecții cu privire la sfârșitul prea banal al nuvelei. Eliade a făcut unele retușuri
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Ghicitor în pietre” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin Alexandrescu, „revelația destinului în întâmplări aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
de un dispreț neprocesat, care nu exclude conlocuirea pașnică și chiar, de multe ori, grija benigna față de vecinul de o viață, ai cărui copii îi știi, pe fiecare, după nume. Însă atunci când vin din partea reprezentaților noștri aleși, vorbe aruncate că „țiganca împuțita”, idei năstrușnice că deportarea romilor în Egipt, sau ignoranța tragică a negarii Holocaustului încetează să fie simple oglindiri ale atitudinilor gregare, inarticulate ale populației majoritare și, fiecare în parte și toate împreună, au efectul de a întări, legitimă și
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
al ploilor influențează semnificativ debitul râului Râșca, afluent de gradul I al râului Moldova; râul Râșca are o pantă medie de 12‰, un debit mediu anual de 1,34 m³/sec., și șapte afluenți constitutivi: Râșca Mare, Râșcuța, Moișa, Slatina, Țiganca, Bogdănești și Jărna. Temperatura aerului este în medie de 7,5 °C/an. Vânturile sunt cele specifice întregului județ Suceava și se datorează în principal celor doi curenți barici - cel din Atlantic și cel din NE Europei, dar în depresiune
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]