16,458 matches
-
barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele care primiseră demult culoarea morbidă a tutunului, el scruta permanent, fără ostentație, dar și fără odihnă, mișcările din arena mare a momentului și pe acelea din perimetrul mai restrîns al fenomenului artistic. Ziarist pînă în ultima
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
Un revoluționar dezamăgit. Revoluția arde repede, pe urmă iluzia dreptății și libertății dispare și ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnică a existenței, la cinism și nu mai rămâne altceva decât o coloană de fum; ceva în genul unei țigări ce arde într-o scrumieră uitată, de la un moment dat consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este nerăbdarea. Din cauza ei am fost izgoniți din paradis; din cauza ei nu ne putem întoarce în paradis... * * * Doctorul Brega privind picioarele
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
rog să Încetați. Vom mai vedea... - A, nu-ți convine? Și a ieșit afară trântind ușa ca un om bolnav, de-a dreptul furios. Teicanul a Învârtit cheia și s-a așezat pe pat. A dorit să-și aprindă o țigară, dar nu a găsit bricheta. Părea uluit. Nu putea să creadă ce auzise, În dimineața aceea nefastă pentru el. A găsit-o, În cele din urmă, aprinzându-și țigara Într-o speranță de liniște. Zadarnic Însă! Iorgu Bleahu părea că
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
s-a așezat pe pat. A dorit să-și aprindă o țigară, dar nu a găsit bricheta. Părea uluit. Nu putea să creadă ce auzise, În dimineața aceea nefastă pentru el. A găsit-o, În cele din urmă, aprinzându-și țigara Într-o speranță de liniște. Zadarnic Însă! Iorgu Bleahu părea că se afla acolo, În cameră, că nu plecase și Îi striga cât Îl ținea gura: „Te voi distruge!“ Nu Înțelegea care ar fi putut să fie vina lui, simțind
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
negustori și casele care le adăposteau negoțul. Cizmari și cizmării, remaieuze și "Remaiem ciorapi", croitori și croitorii. Undeva pe stînga, în capul străzii Temișana care coboară spre Radio, pe Popa Tatu stă scris pe o firmă nemodernizată CROITORIE. Eu căutam țigări, cu o agitație îngrijorătoare, de drogoman. Mă fîțîi prin zonă. În cele din urmă întreb, pe cineva din cartier, unde pot găsi. Îmi arată croitoria. "De ce nu spune, mai bine, că nu știe?" mi-am șoptit, iritată, în barbă. Și
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
din cartier, unde pot găsi. Îmi arată croitoria. "De ce nu spune, mai bine, că nu știe?" mi-am șoptit, iritată, în barbă. Și totuși, mă apropii. Și intru. Înăuntru zăresc, cu stupoare, că locul stofelor este luat de rafturi cu țigări, bomboane, băuturi răcoritoare. Și alte mizilicuri. Centimetrul croitorului, întotdeauna agățat pe după gît, a dispărut și el. Acum are un mic calculator cu care socotește valoarea cumpărăturilor. Se întrerupe, uneori, ca să-l informeze pe un obișnuit al casei cu rezultatele ultimei
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
de după război, cu titluri-șoc (cum ar fi Madona cu pulpele goale) și poezii de război. O poezie a tranzitivității și a răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază în volumele următoare: "aprind o țigară/ caldă ca un surîs/ simplă ca o despărțire care a devenit definitivă/ necesară ca o anexă a singurătății/ și prin fumul violaceu/ care se destramă care dispare/ ca o fluturare de batistă/ ochii ziarelor mă privesc fix". O primă schimbare
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
doi, de pe rogojina fină de pai de orez, o amintire a celui dintîi, a economistului, care călătorise de mai multe ori în China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr din cei trei noctambuli protestară la aprinderea țigării. Cu toate că fumau și ei, amândoi, dar numai după masa de la prînzi, pînă cel mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
unduit după împrejurări și a fost ce i s-a cerut să fie: dimineața, era mic-dejun pentru elevii-cu-cheia-la-gât-de-la-școala-dintre-blocuri; la amiază, aceeași eugenie a fost substitut de prânz pentru muncitoarele cu șolduri tot mai late sau pentru muncitorii cu pachetul de țigări îndesat în salopetă, la piept; cu același gramaj, eugenia devenea seara cină în gura știrbă a vreunui pensionar." După cum se vede, "poveștile" lui Adrian Cioroianu nu sunt "de adormit copiii", ci dimpotrivă, au fost concepute astfel încât să-i trezească. Volumul
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
suntem integrabili? Ce să reproșăm Bruxelles-ului, când la noi acasă perpetuăm haosul, delăsarea, nesimțirea și minciuna? N-am făcut nimic pentru a securiza granițele, pentru că s-ar fi golit pușculița contrabandismelor de tot felul: de la droguri și arme, la țigări și curve. Păi, dacă se "securizează" granițele, din ce va mai prospera... Securitatea? Ce se va întâmpla cu "impex"-urile toa'șilor colonei de sub pulpana lui Pleșiță, Vlad și Postelnicu? Să intre ei în concurență cinstită cu legile de fier
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
volumul Inima ca un pumn de boxer, reeditat recent la aceeași editură Vinea și reprodus pe coperta a patra a cărții, autoarea adaugă jurnalului berlinez o foarte scurtă și expresivă artă poetică: "Îmi torn cafeaua în ceașcă, îmi aprind o țigară. Mi-e dor de un vin. De fapt nu de vin, de ora aceea albastră care vine tiptil ca un prestidigitator și-mi scotea eșarfe din mîneci și porumbei din sîn. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
conserve de carne, 163 vagoane de grăsimi, 88 vagoane de pește, 124 vagoane de lactate, 27 vagoane de delicatese, 155 de vagoane de băuturi spirtoase, 1023 vagoane de sare, 4902 vagoane de furaje, 279 vagoane de tutun, 528.647.000 țigări. Iar chibrituri: 35.134.000 cutii... Din septembrie 1944 până la 1 iulie 1945 se livrează Armatei Roșii 385.000 tone de alimente - numai rația zilnică de făină se ridica la 851.482 de porții! Încât "România devensie o veritabilă colonie
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
plecare însă, ieșind din pavilion, convinsă că n-o voi mai vedea niciodată pe Monique de la Bruchollerie șprietenă a autoarei, bolnavă de cancer și internată în același spitalț, m-am așezat pe o bancă în grădina spitalului și, aprinzând o țigară, am respirat până în fundul plămânilor și am tras primul fum cu acea vitalitate extravagant de rușinoasă a omului viu care a trecut furiș pe lângă moartea unui semen. Eram, pentru o clipă, fericită că trăiesc și, în același timp, mă disprețuiam
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
apărute simultan, Poezii. Dar să nu uit faptul că și poetul, în 1944, își încălca testamentul său literar din 1943 care stabilea că lirica sa întreagă să-i fie adunată într-un singur tom, imprimat pe hîrtie biblia (foiță de țigară). E, poate, mai adecvat, acum, la reluarea ediției, să poarte numele de Opere, sub acest titlu generic urmînd să fie publicate și celelalte compartimente ale creației sale (teatrul, eseistica, tălmăcirile și corespondența). Și să nu uit încă un fapt. Prima
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
în cuvinte, - naivitatea mea. Și că, în viitor, naivitatea asta va fi forța mea de care nici eu nu-mi dau seama. Cuvinte profetice. Avînd mulți bani, iar eu nimic, mă împrumuta des, fără să-i cer. Mai ales pentru țigări. Amîndoi aveam o silă seniorială față de mîrlani. Altădată, la Arad, unde se turna un film de-al lui, Titus nefiind de față în camera dublă a hotelului unde trăseserăm și nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
des, fără să-i cer. Mai ales pentru țigări. Amîndoi aveam o silă seniorială față de mîrlani. Altădată, la Arad, unde se turna un film de-al lui, Titus nefiind de față în camera dublă a hotelului unde trăseserăm și nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei pusă pe un scaun o hîrtiuță de cinci lei, să cumpăr țigări. El fuma Kent, eu Carpați cu filtru ori fără. De obicei, refuzam țigările lui Kent - cu un moft proletar, zicea
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
se turna un film de-al lui, Titus nefiind de față în camera dublă a hotelului unde trăseserăm și nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei pusă pe un scaun o hîrtiuță de cinci lei, să cumpăr țigări. El fuma Kent, eu Carpați cu filtru ori fără. De obicei, refuzam țigările lui Kent - cu un moft proletar, zicea el. Uitasem să-i restitui cei 5 lei, sau de jenă. Și, 20 de ani mai tîrziu, cînd roata istoriei
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
dublă a hotelului unde trăseserăm și nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei pusă pe un scaun o hîrtiuță de cinci lei, să cumpăr țigări. El fuma Kent, eu Carpați cu filtru ori fără. De obicei, refuzam țigările lui Kent - cu un moft proletar, zicea el. Uitasem să-i restitui cei 5 lei, sau de jenă. Și, 20 de ani mai tîrziu, cînd roata istoriei se învîrtise, iar eu devenisem vicepreședintele, ales, al Uniunii, el Titus, nemaiducînd-o ca
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
nemaiducînd-o ca înainte, cîțiva confrați ne strînseserăm la elegantul restaurant Triumf de pe Kisselef, la o masă colegială. La un moment dat, mă ridicasem și chemasem discret un chelner pe care îl cunoșteam și îi șoptisem să cumpere trei pachete de țigări Kent de la shop, și o sticlă de șampanie italiană pe care să le pună frumos într-o pungă și să se ducă la Titus Popovici și să i le pună sub masă, la picioare; să nu observe ceilalți, și să
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
aceluiași gen de comedie Nikos Zervos cu Vicii de femeie ilustrate prin metode de emancipare ori coerciție și Nikos Perakis, În companie feminină etalînd frustrări și defulări de tot felul. Tînărul Renos Haralambidis a dorit să-și ia revanșa așa că Țigări ieftine se vrea "o scuză" adresată sexului slab pentru tratamentul prea dur! În plin avînt al digitalizării, era firesc să se ivească și un SF pe măsura evoluției tehnologice. Thomas e îndrăgostit reprezintă debutul belgianului Pierre-Paul Renders care a avut
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Încă doi austrieci uciși de soldații sovietici". În România așa ceva era imposibil. Deci, acestui austriac i-am cerut să ne lase să dormim chiar în paie și să ne dea de mîncare, niște cartofi copți. În schimb noi îi dădeam țigări. Bodolea venea cu multe țigări care peste tot erau foarte prețuite. Și neamțul, corect: Ein man, ein wort. Ne-a lăsat să ne culcăm în grajd, în paie, și ne-a dat cartofi. A fost gentil pînă la capăt. Ne-
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
soldații sovietici". În România așa ceva era imposibil. Deci, acestui austriac i-am cerut să ne lase să dormim chiar în paie și să ne dea de mîncare, niște cartofi copți. În schimb noi îi dădeam țigări. Bodolea venea cu multe țigări care peste tot erau foarte prețuite. Și neamțul, corect: Ein man, ein wort. Ne-a lăsat să ne culcăm în grajd, în paie, și ne-a dat cartofi. A fost gentil pînă la capăt. Ne-a dus de la el de
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
torționarii secolului XX, sunt niște epistole violente ale puterii, înrudite cu semnele lăsate, odinioară, cu fierul roșu, pe umărul sau spatele condamnaților. Cicatricile trebuie să rămână pentru totdeauna o urmă a "vinei" și a "păcatului" de a fi fost supliciat. Țigările stinse în pielea victimelor reactualizează, și ele, înfierările de odinioară. Scrijelituri, arsuri, cicatrici, acestea sunt "cuvintele" torționarilor, stăpâni care instaurează un nou alfabet. Nu în ultimul rând, esențial în supliciu este limbajul sângelui a cărui curgere concretizează "spargerea trupului". Limbajul
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
care ne vor relaxa prin cunoașterea frumuseților României și nu a Ucrainei, Marii Britanii, SUA, Moldovei (sovietice ?), Italiei, Germaniei, Rusiei, ca în cazul domnului președinte... În contextul de mai sus, vom avea în vedere și reducerea fumatului sau chiar renunțarea la țigări ținând seama că scumpirea acestora ne va ajuta nu numai la trăitul bine în decurs de 4 ani, ci și la însănătoșirea pe termen lung a populației - ura!... l Este un adevăr greu sau imposibil de contestat: televiziunea ne aduce
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
totul alte mize, sensibil mai mici: "Îi iubesc pe acești poeți fără loc în istoriile literare/ toată viața au fost chinuiți de soții cu pretenții absurde/ .../ toată viața și-au dorit o dragoste unică/ toată viața și-au dorit o țigară de foi puțină lavandă/ și-au dorit o călătorie măcar una singură/ dincolo de orizontul satului în care slujeau la primărie la poștă la școală//...// îi iubesc pe acești pensionari nu mai așteaptă gloria/ așteaptă numai vizitele fiilor azi cu toții/ ingineri
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]