1,267 matches
-
din șanțul care împresura conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se luă după el, Într-un semiatac și apoi se opri În loc. Iar intrase În defensivă. Manuel se-ndreptă spre el, cu sabia și cu muleta. Îi agită muleta-n față. Taurul refuza să atace. Manuel se poziționă lângă animal, țintuindu-l cu spada. Taurul nu se mișca, părea mort pe picioare, incapabil să mai atace. Manuel se ridică pe vârfuri, ținti și atacă. Din nou, același șoc, și simți cum este purtat În spate prin aer și căzu tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure, mîna meșterului îl lucrează cu securea; 4. îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5. Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți, și nu vorbesc, sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă." " Nu vă temeți de ei, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
că eu nu sunt cu adevărat o victimă. De aceea, nu mă consider o victimă a atacului cu gaz sarin, ci un supraviețuitor. Sincer să fiu, am avut ceva simptome post traumatice, dar nu așa de grave încât să mă țintuiască la pat. Aș prefera să nu mi le-amintesc, numai gândul mă deprimă. Dacă mă concentrez pe lucruri pozitive, mă refac. Sunt fericit că am scăpat cu viață. Frica și durerea îmi rămân în suflet, n-am cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
date, poate atacul nu ar fi avut loc, iar eu aș fi avut afecțiuni mai ușoare. La spital am zărit mai multe din persoanele care m-au ajutat să-i salvăm pe ceilalți din stația Kodemmachō. Unele dintre ele erau țintuite la pat. Toate au inhalat gazul în timp ce au ajutat victimele și li s-a făcut și lor rău. Nu vreau să-mi țin gura. Nu pot. Probabil că lumea a început să uite de acest atac. Eu nu o să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
problemă, dar mai mult, nu se poate. De aceea, din a patra zi de spitalizare au venit la spital să-mi spună ce probleme aveau, iar eu le dădeam indicații prin telefonul din hol. Îmi era rău, dar nu eram țintuit la pat. Probabil că și asta m-a ajutat să-mi revin. Apoi nu mai puteam dormi ca lumea. Eram extenuat. Dacă nu mă chinuiam un pic, nu era bine. Mă urcam în același metrou, stăteam pe același loc, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dorința de a avea puteri supranaturale, dar eu, sincer să fiu, nu pot înțelege această năzuință a lor. Mi se pare că e o pierdere de vreme. Deci, deși nu mă mai ținea nimic legat de sectă, totuși am rămas țintuit locului fără să mă pot elibera de îndoieli. Deja renunțasem la toate celelalte lucruri. Când am intrat în sectă, am ars toate albumele mele cu poze. Am ars și jurnalele. M-am despărțit de iubită. Am abandonat totul. - Aveți douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apropie și vin. 6. Se ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: "Fii cu inimă!" 7. Lemnarul îmbărbătează pe argintar, cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: Este bună!" și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine." 8. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove pe care te-am ales, sămînța lui Avraam, prietenul Meu, 9. tu, pe care te-am luat de la marginile pămîntului, și pe care te-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la o casă destul de apropiată și asta mă bucura evident, pentru că nu aveam de bătut un drum prea lung până la școală. Am făcut cunoștință cu Moș Buliga, un bătrânel simpatic, care te făcea să uiți repede de faptul că era țintuit într-un scaun cu rotile. Ne-a arătat căsuța din dreapta, pe lângă care tocmai trecuserăm: - O să stați acolo. Mai aveți încă un coleg, dar cred că o să vă înțelegeți, că doar suntem oameni cumsecade. Apoi cu glas poruncitor strigă: Marandă! De
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe mal, Căci iluzia-i mioapă Și toiagul ireal. 26 decembrie 2004 Dacă treci de ce e „filtru” De la Adamachi fermă, Bei un strop, mai vrei un litru, Aroma-i în epidermă. * Dar nu treci, căci reguli drepte Peste tot sunt țintuite. Și, de urci încet pe trepte, Cresc doar cele jinduite. 27 decembrie 2004 TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit această frază, Astăzi am și mari nepoți. N-am un
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
timp, încoace și încolo pe acolo, ocupați să îngrijească răniții și să dezbrace morții. Prin urmare, nimeni nu-i dădea vreo atenție. însă, când încercă să dea un pas înapoi și să se facă nevăzut, Khaba se răsuci și îl țintui pe loc cu o privire amenințătoare, cu mâna deja pe mânerul săbiei. — Așează-te acolo și stai liniștit! îi porunci, arătându-i un pietroi de la marginea drumului. Ascultător, Audbert se îndreptă într-acolo, simțind cum încep să-i tremure picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rugător: — Ajută-mă să-l pun din nou în șa și lasă-ne să plecăm; o să facem noi cumva. Balamber își dădu seama că așa doar pierdea vremea; subjugat de privirea vie și sfredelitoare a fetei, ce părea să îl țintuiască pe loc, nu făcea altceva decât să tragă de timp pentru a amâna inevitabilul. îi aruncă rănitului din nou o privire și se hotărî. Mâna i se duse repede la sabia scurtă ce-i atârna la șold. Cu arma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmă. Pentru câteva clipe, acea amintire oribilă puse stăpânire pe el: ca și în seara precedentă, revăzu lumina ce îl orbise, îi veni în minte căldura insuportabilă, pe urmă bubuitul și izbitura înspăimântătoare care mai întâi îl ridicase, apoi îl țintuise la pământ. Scutură din cap pentru a izgoni acele senzații și, înjurând, se ridică în genunchi. Cu o privire atentă, cercetă luminișul și își aminti pe loc de fuga celor doi tineri captivi. Cu siguranță, un zeu puternic veghea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am cerut să-mi spui dacă ăsta e adevărul. în vreme ce Chilperic încrucișa brațele și se rezema de perete, cercetându-l atent, Sebastianus se simți prins în laț. Privirea rece și atentă a lui Gundovek îl măsura din cap până în picioare țintuindu-l pe linia - subțire ca o lamă de brici - ce desparte minciuna de adevăr. înțelese că ar fi fost inutil să se arate jignit. — Eu... Nu pot, firește, să știu mai multe decât comandantul meu, dar pot să-ți garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți de urs, în vreme ce burgunzii, mulți dintre ei apărați de platoșe groase, izbeau cu înfricoșătoarele lor securi cu două tăișuri. Constrânși să lupte pedestru, hunii țineau cu greu piept atacului dușmanilor, însă numărul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzu un hun care tocmai se apropiase de un alan și lovea de sus, oblic, cu sabia; capul retezat zbură în aer într-o ploaie de sânge, în timp ce trupul soldatului se prăbușea în mărăcini. Ceva mai departe, un arcaș helvet, țintuit de un copac cu o suliță ce i se înfipsese în stomac, se agăța cu mâinile însângerate de arma care îl străpungea și, alb la față, îl fixa cu ochi întrebători parcă, larg deschiși de uimire, mișcându-și abia perceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mișcară abia simțit. Cu un gest instinctiv, cei ce se găseau cu fața spre ușă căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copile frumoase care... Izbindu-l cu piciorul în față, Balamber îl trimise încă o dată în praful drumului. Nemaiputând să-l suporte, îi spuse aspru lui Khaba: — Ce mai aștepți? Omoară-l pe câinele ăsta! Hunul nu se lăsă rugat; îl țintui cu un picior pe Inisius, ca să-l țină în genunchi, și trase sabia din teacă. — Nu! strigă abatele, întinzând din nou brațul. Tânărul său confrate fu străbătut de un tremur. Vorbind către Balamber, Canzianus îl imploră: — Cruță-l, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lucru cu barbarii care îl atacau. Cât despre Maliban, îi stătea alături și cu sabia îl ajuta să-și deschidă drum prin ambuscadă. Cei din neamul Hiung-nu făceau cu greu față asaltului furibund al dușmanilor lor și se găsiră curând țintuiți cu spatele de îngrăditură, în care caii alergau acum și se izbeau cu violență, sub o ploaie de săgeți și de sulițe, tăciuni arzând și proiectile felurite. — Așa! Așa! Omorâți-i! Omorâți caii! striga neîncetat tânărul condotier. Sebastianus, prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el pe războinicul care la vad îl prinsese în laț. Celălalt îl recunoscu și el și, pentru o clipă, ochii săi scânteiară, iar pe chip îi apăru un rânjet feroce; apoi, cu toată puterea, bărbatul repezi asupra sa un buzdugan țintuit cu cuie. Sebastianus pară, ridicând cu două mâini sulița, însă lovitura fu atât de teribilă încât aceasta se sfărâmă, iar el fu nevoit să îngenuncheze. Hunul îi smulse cu repeziciune o bucată din suliță cu mâna liberă și, smucindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceilalți, Sebastianus se trezi înaintea unei miriști și a unei mici grădini de legume, unde descoperi alte trupuri. însă soldatul privea spre casă. Romanul urmări acea privire și rămase împietrit de groază: trupul gol și chinuit al unei copile fusese țintuit, răstignit de mâini, pe lemnul ușii. La picioarele sale schelălăia un mic câine ciobănesc, care nu se mișcă de-acolo la venirea soldaților. Din mâinile tinerei fete sângele cursese în dâre lungi pe lemnul vechi și ros în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și eficienți, burgunzii umblau în căutare de crengi uscate, pe care le adunau într-o stivă la rădăcina copacului celui mai apropiat, un stejar bătrân și rămuros. în timp ce unul dintre ei trebăluia ca să aprindă focul, hunul fu dezbrăcat complet și țintuit la pământ de patru războinici solizi. în acel moment, cu un cuțit, Hariman îi făcu o crestătură de jur împrejur în pielea capului și, sprijinindu-se de spinarea lui cu un genunchi, îl scalpă cu o mișcare bruscă, smulgându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbind, părea mai mult descurajat decât înspăimântat. Privind prizonierul, un bărbat pe la patruzeci de ani, slab ca și el, dar cu o barbă lungă, izbucni: — Eucherius, de ce ați făcut asta? Voiai deci să mă omori? Celălalt nu-i răspunse. îi țintuia, în schimb, cu o privire îngrijorată în ochii ce păreau imenși pe chipul slab, pe cei care îl capturaseră. Vârându-și sabia în teacă, Metronius îl împinse brutal spre un arin tânăr: — Ticălosule! Voiați să ne prăjiți de vii, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]