7,946 matches
-
plus. Altă întâmplare interesantă a fost într-o zi, tot de iarnă, când Bușcu l-a scos la plimbare în curte pe Coposu, care era sortit să fie în permanență izolat și mereu singur în celulă. Îl auzim pe Bușcu țipând cât îl ținea gura: - Un' te uiți bă, Coposule? Un' te uiți? Am sărit la postul de observație, adică pe pat, la ferestruică, ca și ceilalți. Coposu se uita într-adevăr în sus la una dintre ferestruici. Probabil că cineva
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
Bușcu și ținea tineta cu mâna, de toarta de sfoară. Bușcu ar fi putut să ceară ajutorul altor gardieni. Era suficient să fluiere. Coposu putea să fie bine chelfănit pentru o asemenea obrăznicie. Dar Bușcu s-a mulțumit iar să țipe: - Aha, crezi că tu, Coposu, ești deștept și eu Bușcu sunt prost, ăă? Și atâta a repetat țipând întrebarea lui, încât Coposu a putut să se plimbe, calm, mai mult decât i s-ar fi cuvenit. Am crezut că-i
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
gardieni. Era suficient să fluiere. Coposu putea să fie bine chelfănit pentru o asemenea obrăznicie. Dar Bușcu s-a mulțumit iar să țipe: - Aha, crezi că tu, Coposu, ești deștept și eu Bușcu sunt prost, ăă? Și atâta a repetat țipând întrebarea lui, încât Coposu a putut să se plimbe, calm, mai mult decât i s-ar fi cuvenit. Am crezut că-i va rezerva ghețăria, căci sezonul era propice. Ar fi fost mai grav decât bătaia. N-a făcut-o
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
vroia să i se dea ceva să-și potolească foamea și politicii nu putea să răspundă cerințelui lui. Dar Gogu era favoritul lui Bușcu, pe care-l făcea fericit. Cel care-l primise pe Gogu bătea tare în ușă. Bușcu țipa imediat: - Care bați, bă, acolo? - Dom-șef, răspundea cel cu pricina, a venit Gogu. Bușcu sărea imediat în picioare, mai să iasă din cizme, și începea iar să țipe: - Ce zici, bă? A venit Gogu? Dă-l, bă, încoace! Spune
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
Cel care-l primise pe Gogu bătea tare în ușă. Bușcu țipa imediat: - Care bați, bă, acolo? - Dom-șef, răspundea cel cu pricina, a venit Gogu. Bușcu sărea imediat în picioare, mai să iasă din cizme, și începea iar să țipe: - Ce zici, bă? A venit Gogu? Dă-l, bă, încoace! Spune la ce celulă ești! Și Gogu trecea de pe umărul pușcăriașului pe cel al gardianului. Bușcu îl îndopa bine cu firimiturile rămase de la tăiatul pâinii, până când Gogu se declara sătul
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
leșină cu capul pe spate și gura deschisă. Tortura fu oprită. Omul care o ținea de șolduri o lovi de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde își reveni și începu din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. O lăsară să lunece jos încet și cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele începu să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe de parcă erau mimate. Când
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
în jurul hamacului liniștit. Erorile inevitabile pe care trebuia să le comitem se aflau deja departe. Ne eram unul altuia buni, cu membrele desprinse, inima netezită și ușoară, mai întunecată, ospitalieră, masa de piatră. Rîndunelele tremură istovite în crucea ferestrei. Puii țipă. Adu odată ceva ca lumea! Libelule, păianjeni! întindem aluatul prăjiturii cu smochine, din casa de unt, ne gîndim melancolic la tinerețe. Pe atunci prindeam muște, acum, nu mai reușim. Și nu doar atît! Vorbim despre vremea rămasă-n urmă s-
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
încurajează confuzia de valori și promovarea subliteraturii. Deranjat de modul în care a fost comentat romanul său Cum se face, Mircea Horia Simionescu scrie: Dacă un specialist programându-se să desfacă și să evalueze, prin lecturi repetate, un roman care țipă la fiecare pagină noutatea unei propuneri de reverificare a interesului pentru narațiune chiulește de la lectura confratelui lăudat și-i ironizează și simplifică demersul și modelul (spune-i macheta), de ce ne-am mai plânge de criza speciei, de biruința iminentă a
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
e Marius Ianuș? Hainele mele/ Înaintează spre mine. Eu înaintez către ele./ Am un copil minunat./ O soție uluitoare.O mamă/care plânge, plânge întruna. Nu știu/cine sunt." Sau "O s-o dai gata ca Ezra Pound într-o cușcă/ țipând inepții ultraintelectuale/ sau ca Haricleea Darclee într-o cameră de hotel/ imundă, invadată de șoareci// Ești Hariceea Darclee sau ești o umbră groasă - / un cocalar care-și rățoiește vecinii?// o producție a argoului/sau un prieten?" sau "nu te mai
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
cu poantă a dimineții ridicate peste mahala care, cu tot derizoriu-i, scutește un final frumos: "Monopedul cerșetor/ Stă, cu nasul ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
penetrabile semne. Nimic altceva. Cititorului îi revine menirea să scoată el însuși formele, culorile și sentimentele ce corespund acestor semne. Numai de el depinde ca o carte să fie ștearsă sau strălucitoare, aprinsă sau glacială. Și totuși există cărți care țipă, îmbrîncesc, te trag de mînecă. Ele, vorba lui Victor Hugo, "se combină, se compun, intră una în alta, pivotează una pe alta, se împart, se înnoadă, se cuplează, lucrează. Cutare rînd mușcă, un altul atrage și presează, cutare rînd răpește
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
absolut este reacția activistelor de partid la moartea lui Stalin. Stilul este sarcastic, minimal, tăietura amintește de tehnica cinematografică. Se simte din plin mâna experimentatului prozator: "Moartea lui Stalin. Bocetele activistelor bătrâne, ca la țară. Una își plesnea disperată palmele țipând în culmea deznădejdii, tot ca la țară, la un parastas: și-acu ce ne facem?... Ce ne facem noooii?!..." (p. 224) Dincolo de aceste picante observații sociale, cartea lui Constantin }oiu readuce în atenție, prin mici anecdote pline de tâlc, personalități
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
înfometați îndură cu seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
putea să nu fie prea departe, am preferat să fac eu corecturile" (idem). Pascal Bentoiu reorganizează în spiritul libertății ceea ce destinul a organizat odată sub constrângerea împrejurărilor. Capitolele cărții sunt mărturisiri (în care) - mai presus de preocupări artistice sau documentare - țipă dorința compozitorului de a lăsa un semn pe care pasul morții să nu-l poată șterge. E ca o poliță de asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație esterioară ce se odihnește pe o mare valoare intimă. Cu
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
privește apa cu ochiul sticlos./ ca un pescar m-aplec spre unda visătoare/ văd chipul nopții sau al morții oare/ al muzei lui françois d'antan/ sau masca de ceară a lui paul celan/ sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor/ nu-i corbul nici lăstunul orb/ e umbra fiului din nor". Poezia, una cu cântecul mierlelor negre și "râsetele puternice ale brancardierilor" din spitalul Avicenne, e medicamentul cel mai puternic. "suntem ca măgarii care pasc liniștiți la poalele/ unui
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
Și acum intervine reforma. "Dar iată că s-a produs o schimbare în spiritul albinelor, care au avut ideea bizară de a nu mai dori decît cinste și virtute. Au cerut o reformă radicală; cele mai leneșe, cele mai necinstite țipau cel mai tare. Jupiter a jurat că ceata aceasta gălăgioasă va fi scăpată de viciile de care se plîngea; și în clipa în care a jurat, inimile au fost cuprinse de o dragoste exclusivă pentru bine. De aici s-a
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
și vecinul din stînga-dreapta, chiar dacă, englez fiind, vorbește pe limba lui. Ce, noi nu? Uite-așa am învățat, ascultînd de nevoie, cu tot zgomotul elicei - se găsește o soluție să treci peste inconvenient, cînd vrei cu tot dinadinsul să-i țipi în ureche a coté-ului ultimele aventuri ale fostului prieten al fostei prietene, că între timp v-ați certat - că a trăi pentru a-ți povesti viața (în cu totul alt sens decît la Garcia Marquez, înțelegeți...) este, pentru mulți români
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
vedem două exemple, decupate din cele mai haioase proze ale volumului. Primul e definitoriu pentru preocupările și sintaxa imaginară a copiilor. O fetiță de grădiniță rămasă singură acasă vorbește, vorbeșe - și ne cucerește: "Doamna e serveră. Face ochii mici și țipă. Vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite. Noi ne prefacem că dormim și ea iese pe vârfuri la o țigară. Cât ne prefacem, eu știu că nu sunt singură, așa că nu mă plicticsesc. Îmi imaginez ce-o să ne
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
și-ncoace ca o cloșcă pe ouă, atingându-i cu pulpa piciorului stâng, pulpa lui dreaptă - ea se scuzase, dar nu mai avea rost, fiindcă, țopăind ușor, avioneta începu să decoleze. Puțin câte puțin, ea luă înălțime, - și Vol îi țipă la ureche... s-a făcut!!! - ea râse de plăcere, dar și de satisfacție, și Vol lua treptat înălțime, fredona ceva, dar nu se auzea ce, acum, dacă trebuiau să se înțeleagă, trebuia să-și vorbească la ureche, ca niște secrete
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
gros. Observ, cu stupoare, când ei se reașează pe jețuri, că mă găsesc într-o cămașă de forță vișinie, iar capul, desprinzându-mi-se de pe umeri, se ridică, precum un balon, la tavan, printre capetele rotunde ale celorlalți. Vreau să țip după ajutor, dar glasul mi-a pierit. îmi va reveni, mi se comunică, atunci când Curtea va face publice motivațiile. Apoi larma se liniștește, facem cu toții gimnastică aerobică, flotări. Un vis infernal! Desigur, am îndoieli în privința modului în care au conceput
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare, număr cocorii din zare, fiecare-i un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
acolo aglomerat... * Constatarea următoare, băiatul de la volan avea să o facă între Palatul regal și Telefoane, vă dați seama... Anume, că deși mergeau ca melcii coarne-n coarne, bară-n bară, abia mai târându-se, nimeni nu claxona, nimeni nu țipa, nu înjura, sau... boule, tâmpitule, așa și pă dincolo, ba pe măta și pe tactu', nu, nici pomeneală!, liniște și ordine de cazarmă în inspecție, priviri între șoferi aproape politicoase, cel mult... ceva cu guvernul, despre guvern, știți dvs., cu
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
priviri între șoferi aproape politicoase, cel mult... ceva cu guvernul, despre guvern, știți dvs., cu acord general!, aici solidaritate... Băiatul imita situațiile. Dar, nu știu cum, cu respect parcă... Și el altădată, înainte de aplicarea noului cod rutier, avea obiceiul să-njure, să țipe, dar acum ședea ca toți, calmi, răbdători - cică asta era situația, ce vreți... Ce vreau eu, adică; eu, care mă gândeam, în sinea mea, pe la Capșa, cu puțin înainte de a coborî, în sfârșit..., dar pe latinește, musai! cum exclamau strămoșii
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]