198,372 matches
-
avea nimic să-și spună, ca și în alte rînduri, ajungindu-le prietenia dintre ei, laolaltă cu o tăcere plină de rumoarea conversațiilor de altădată. Iată o prietenie împlinită. Cel viu asista la muțenia celuilalt. Mortul este doar un prieten supărat. Așa i-am vazut întotdeauna pe cei morți". Calitatea de biograf - a pune în lumina pe altul - presupune o condiție subalterna pe care autorul cărții o asumă numai în parte. Ceea ce pare să fi fost, la început, doar o mască aleasă
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
un titlu care condamnă din start relația dintre cele două femei, care demască o viziune sexistă asupra poveștii...) nu desemnează deocamdată un autor important, ci un simplu fenomen literar. Ați vrut proză scrisă de tineri, poftiți de vă înfruptați! Deocamdată așa arată. Droguri Alexandru Vaculovski, în romanul "Pizdeț", este infinit mai puțin grijuliu decît autoarea "Legăturilor bolnăvicioase". O scriere imatură, complet necenzurată (și în sensul rău al cuvîntului - a se înțelege scriere necontrolată) însă infinit mai simpatică. Literatura sa este clar
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
unui grup de tineri studenți (tot de la cămin și ei, ca și fetele Ceciliei Ștefănescu) care se droghează cu ce apucă, care ascultă o anumită muzică, pe care îi interesează un anumit tip de literatură și, mai ales, de scriere: "Așa am început să nu mai iau notițe, să nu mai scriu în caiețelul meu, ci direct pe pereți, ziduri, lifturi." Trecerea de la "caiețel" la mesajul dur, direct, la slogan, la scrierea clișeistică (înjurăturile, refrenele unor melodii, repetarea unor scene de
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
revenirii în capitala Spaniei. În Madridul unde se stabilise din 1945, după ce îl cunoscuse în 1942, în calitate de atașat cultural pe lângă Ambasada Română din Spania. 1954, pentru câteva detalii legate de prezența lui din nou în capitala Franței, și 1955, tot așa, pentru capitala Spaniei, apoi anii 1956 și 1957, cu aceleași însemnări ale intelectualului pasionat, politicește ancorat în prezentul imediat trăit de el, atent la reputația științifică pe care și-o râvnește, autor de păreri, plăsmuiri ale ochiului corectat de rațiune
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
Țî, organizatorul și regizorul suitei de evenimente în care limbajele se întîlnesc, artele se interpătrund și artiștii se apropie, și care a reușit să facă la Bistrița, pe cont propriu, adică prin propria-i fundație, ceea ce actualul minister al culturii, așa, cu literă mică, după ortografia anilor '90, nu l-a lăsat să facă în mod firesc și cu instrumentele instituționale pe care i le-ar fi pus la îndemînă calitatea sa legitimă de Șef al Culturii locale, de data asta
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
după ortografia anilor '90, nu l-a lăsat să facă în mod firesc și cu instrumentele instituționale pe care i le-ar fi pus la îndemînă calitatea sa legitimă de Șef al Culturii locale, de data asta cu majusculă, pentru că așa vreau eu și așa se și cuvine dacă ne luăm după fapte. Dar nu-l sun pe Țî din două motive: mai întîi pentru că m-a sunat el atît de insistent în legătură cu acest text încît cred că și-a epuizat
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
nu l-a lăsat să facă în mod firesc și cu instrumentele instituționale pe care i le-ar fi pus la îndemînă calitatea sa legitimă de Șef al Culturii locale, de data asta cu majusculă, pentru că așa vreau eu și așa se și cuvine dacă ne luăm după fapte. Dar nu-l sun pe Țî din două motive: mai întîi pentru că m-a sunat el atît de insistent în legătură cu acest text încît cred că și-a epuizat întreaga energie rezervată comunicării
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
orice altceva din registrul strict al artelor plastice. Vreau doar să înțeleg de ce! Adică de ce această alegere, de ce această relație, de ce această comunicare! în care loc anume s-au putut întîlni Ioan Alexandru și Vasile Gorduz, s-au putut întîlni așa de profund și atît de exact, încît Sculptorul să simtă nevoia hipostazierii Poetului? Aparent, în nici unul. Ioan Alexandru: înalt, ușor adus de spate, cu mîini aeriene, în veșnice dansuri retorice, cu priviri vizionare și cu buzele mereu întredeschise pentru a
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
și totuși, în această situație, mă văd în fața unui spațiu infinit. Pentru mine este un subiect inepuizabil. Se schimbă odată cu mine. Într-un fel cântam Ciaccona la 19 ani și cu totul altfel o cânt acuma. Cine știe unde voi ajunge... D.Av. Așa este, în compania lui Bach - dacă știi cum! - poți ajunge departe.
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
lui Dumitru Cristea), apar și efectele negative al acestui tradiționalism, transformat - prin declarațiile lui Dan Damaschin - în anacronism: "Poezia vizionară este o alternativă la risipa de vorbe sau la marea trăncăneală pe care poezia modernă și postmodernă a promovat-o. Așa stau lucrurile, din păcate, și poeții care se sustrag acestei rostiri a sacrului dau dovadă de o lipsă de responsabilitate nu numai în fața cuvintelor cu care lucrează, ci chiar în fața Logosului, în fața Verbului care a stat la întemeierea lumii și
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
departe? - Da, răspunse tânărul scurt, semn că ori era prea obosit, ori n-avea chef de sămânță de vorbă. Bătrânul nu se lăsă biruit. - Cum te cheamă? - Adrian. - Ești de pe la noi? - Nu! Îi răspunse tânărul. - Ai ceva treburi la târg? - Așa și-așa... Și cum bătrânul n-avea ce să-l mai Întrebe, Îl lăsă În pace. Apoi, pentru ca să-și dezmorțească picioarele, se dădu jos din căruță, alergând ușor. - Ai fost bun tăicuță că m-ai luat. Puteai să mă lași
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
răspunse tânărul scurt, semn că ori era prea obosit, ori n-avea chef de sămânță de vorbă. Bătrânul nu se lăsă biruit. - Cum te cheamă? - Adrian. - Ești de pe la noi? - Nu! Îi răspunse tânărul. - Ai ceva treburi la târg? - Așa și-așa... Și cum bătrânul n-avea ce să-l mai Întrebe, Îl lăsă În pace. Apoi, pentru ca să-și dezmorțească picioarele, se dădu jos din căruță, alergând ușor. - Ai fost bun tăicuță că m-ai luat. Puteai să mă lași pe drum
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
moșului zise acesta Îmbunat. Poate că ți-or trebui banii În altă parte. Eu mulțumesc lui Dumnezeu că voi face ceva parale cu harbujii ăștia, dacă m-ar lăsa În pace și nu mi-ar rechiziționa căruța. Am auzit că așa stau lucrurile de când s-a apropiat frontu. - N-ai teamă tăicuță că n-or fi ai noștri chiar așa de strâmtorați Încât să-ți ieie căruța. Că doar cu ea te mai urnești și dumneata dintr-un loc În altul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
face ceva parale cu harbujii ăștia, dacă m-ar lăsa În pace și nu mi-ar rechiziționa căruța. Am auzit că așa stau lucrurile de când s-a apropiat frontu. - N-ai teamă tăicuță că n-or fi ai noștri chiar așa de strâmtorați Încât să-ți ieie căruța. Că doar cu ea te mai urnești și dumneata dintr-un loc În altul. Și-apoi nemții sunt Încă departe. N-au cum să treacă tocmai pe-aici. Fii liniștit. - Să te-audă
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
pe ele. - Apoi de ce nu ești pe front? Că eu am patru feciori de nici nu mai știu pe unde sunt. Dacă regele mi i-a cerut pe toți, pe toți i-am dat. - Dar tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
pe unde sunt. Dacă regele mi i-a cerut pe toți, pe toți i-am dat. - Dar tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
i-am dat. - Dar tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță. Eu, de pildă, Învăț cum
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Ei, ce-ai găsit? Îl Întrebă popa curios. - Din nou, nimic, părinte. Am Încercat totul În fel și chip dar n-am găsit nimic. Apoi Întristat, Înfulecă În grabă niște roșii cu mămăligă rece, aduse de popă și se Întinse, așa Îmbrăcat cum era, În patul tare, pe o saltea de paie de dânsul adormind. În somn se văzu Într-un spital de campanie printre răniți. Și se făcea, că ținea În mână un flaconaș din care turna câteva picături fiecărui
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
întrebat: - Dacă tot voiați să scăpați de ea, de ce n-ați dat-o pe gratis? De ce ați mai cerut o sută de dolari? - Ca să o umilesc, mi-a răspuns el cu o ură retrospectivă. înțelegeți? Ca să o umilesc. Am înțeles. Așa aș fi făcut și eu dacă aș fi avut mai mult temperament. Renault-ul meu, însă, de mai bine de cinci ani, nu s-a stricat niciodată. Așa stând lucrurile, nu l-aș vinde nici pentru o sută de mii de
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
a răspuns el cu o ură retrospectivă. înțelegeți? Ca să o umilesc. Am înțeles. Așa aș fi făcut și eu dacă aș fi avut mai mult temperament. Renault-ul meu, însă, de mai bine de cinci ani, nu s-a stricat niciodată. Așa stând lucrurile, nu l-aș vinde nici pentru o sută de mii de dolari. Nu este vorba doar de un obiect care îmi convine, ci și de un simbol. Vechea mașină mă adusese la exasperare, începusem să cred că mâna
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
mai bună, decât a celui care a recenzat-o? Dar era de presupus. Și apoi unde s-ar ajunge dacă am face loc în revistă exprimării acestui soi de reacții? Probabil că la dublarea cronicilor, a notelor de lectură cu așa-zise replici ale nemulțumiților de felul în care le-au fost cărțile întâmpinate. O dare în spectacol inutilă. Nu susțin că tot ce se scrie în "România literară" despre cărți este de neclintit, dar trebuie lăsați să ia alții atitudine
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
Cronicar Poezie Foarte rar rubricile de Revista revistelor consemnează apariții de poezie. Dacă nu se citește poezia, de ce s-ar citi comentarea ei, nu e așa? Răsfoind publicațiile lunii august, am dat peste destule poezii frumoase, care merită a fi aduse în atenția cititorilor. În Familia orădeană, o mai veche cunoștință: dl Traian Ștef. Cu un admirabil și trist poem. Tot acolo dl Ion Podosu, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
banal film de acțiune... Dintre replicile amuzante de care filmul nu duce lipsă, iată două mostre elocvente: "Te porți de parcă ai avea scrisă pe frunte data de expirare!" (îi spune El -Ei, care simte că "nu întinerește"); și "Acasă eram așa de săraci că lingeam timbre la cină"! Important este că Sir Anthony Hopkins s-a distrat.
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
lucru pe care-l facem, când ne întâlnim cu cineva cu o carte în mână, e să vedem ce citește acea persoană care călătorește cu trenul, cu metroul sau cu autocarul... R.: Asta ne indică identitatea acelei persoane, nu-i așa? Dacă citiți o carte care mie îmi place, simt imediat o fraternitate față de dumneavoastră - chiar dacă nu vă cunosc - fiindcă am cucerit împreună aceeași parte a lumii. Și totuși comunitatea noastră rămâne secretă. S-a făcut publicitate scriitorilor, dar puterea noastră
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
transformați. Dar ce sfârșit frumos am avea, dacă ăsta ne-ar fi sfârșitul. Î.: Mai am o întrebare care vi s-a pus, desigur, de multe ori: n-ați citit toate cărțile pe care le aveți în bibliotecă, nu-i așa? R.: Am deschis toate cărțile din biblioteca mea. Î.: A le deschide înseamnă și a le citi? R.: Da. Există cărți care se citesc chiar fără să fie deschise. Există cărți pe care le acumulăm lângă pat, în fiecare noapte
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]