6,958 matches
-
coborât pe pământ. Lângă tine. Sau m-am înălțat. În cerul iubirii perfecte, unice. Pentru mine, dragostea a rămas o fotografie în alb - negru. Undeva, în munți. Tu, cu privirea pierdută în zări. Maria VI. 20 octombrie Toamna și-a așternut auriul minunat, și aici, în orașul celor șapte coline. Liniștea de peste vară se spulberă și străzile se animă odată cu redeschiderea anului universitar. Uneori, chiar mă întreb cum ar arăta acest loc fără forfota ce îl inundă la început de octombrie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai mult de o lună de când nu i-am văzut, simțeam nevoia să mă întorc acasă. Sper că nu te deranjează că nu te-am consultat înainte. Va fi bine, vei vedea. - Sunt convinsă. Mă bucur de invitație. S-a așternut liniștea. Kilometrii dispăreau unul după altul, înghițiți sub roți. Câte un popas scurt, o țigară fumată în grabă. Drumul șerpuia printre dealurile pline de vii care încă mai păstrau parfumul aromat al strugurilor. - Cum l-ai cunoscut pe Mihu? - Întâmplător
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rare, dar la fel de pline de emoție. Ieri, în prima zi a lunii, ca un făcut, a căzut aici întâia zăpadă. Eram încă la serviciu, într-una din sălile de lectură, când, aruncându-mi privirea pe fereastră, am văzut fulgii pufoși așternându-se peste tot. M-am bucurat ca un copil și mi-am schițat fulgerător în minte planul după amiezii. Imediat după ce am lăsat-o pe Eva la cerc, am urcat Copoul pe jos, până în Parcul Expoziției. Nimeni pe alei, ceea ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
am stabilit detalii de genul acesta... Mă cunoști. Simt că, neapărat, trebuie să mă desprind pentru o perioadă. Să uit ...nu. N-aș putea și nici nu vreau. Sunt trăiri peste care uitarea n-ar avea puterea de a se așterne vreodată. Să nu mă cauți. Mi-am schimbat numărul de telefon și singura persoană care îl știe și cu care voi ține legătura este Eva. Te rog ca ei să-i încredințezi, atunci când nu-ți vor mai fi necesare, scrisorile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
iert? Nu am cum. Nu mai contează această mică întârziere. Nu mai contează nimic altceva, decât faptul că prietena mea revine. Maria se întoarce acasă... 22 februarie Astăzi ...astăzi îți scriu pentru ultima oară. Deși sunt conștientă că aceste rânduri așternute pe hârtie nu vor mai străbate drumul obișnuit către tine, ci vor rămâne aici. Pentru totdeauna. Am însă convingerea că de acolo de unde ești acum, le vei citi. De ce nu m-ai așteptat? Aveam atâtea să îți spun! Lucruri pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dorești cu adevărat, să poți schimba, cu tine ceva în tine. Eu sunt acolo. Și să știi că te-am iertat pentru clipele tale de rătăcire. Duminică. Sfârșit de noiembrie. Cerul s-a limpezit dintr-o dată și cei câțiva fulgi așternuți pe aleile orașului, s-au și topit. Mâna mea strânge pumnul rece, mic și fragil al unei fetițe blonde, cu pistrui. Închid ochii, trag adânc aer în piept și șoptesc: Iartă-mă! O rază de soare, rătăcind printre ramurile copacilor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nici sufletul nu mai simțeau nimic. Doar în palma dreaptă o înțepa ceva. Deschise mâna: un simplu pai. Salvator? FLASH 18 (Galbenă gutuie, dulce...) - I 24 decembrie 1982 Iarnă grea în Cupca, zăpada a căzut necontenit timp de câteva zile, așternându-se încet și sigur, într-un strat gros, imaculat. Gardurile de lemn aproape că nu se mai zăresc din troiene, iar streșinile caselor gem sub povara albă. E ajunul Crăciunului și ca prin farmec, ninsoarea s-a oprit, lăsând însă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fi, sunt convinsă. Nu mă pot opri acum, tocmai când au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă pauză, o nanosecundă, între două bătăi de inimă. Lasă-mi un răgaz, mi-ai spus. Răgaz de gândurile tale, așternute pe hârtie, răgaz de tumult al sentimentelor ce se revarsă cu puterea unui torent pe albul imaculat al filelor și de acolo în sufletele celorlalți. Bine. De cât timp ai nevoie? De o eternitate, a venit, cumva firesc, răspunsul tău
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Un timp mai prielnic, scene care Arabellei îi provoacă râsul, naratorului îi fac greață ("o ceremonie care îmi face greață"): "Doctore, îl rugă ea nerăbdătoare, arată-mi cum face leul din junglă! Atunci vedeai cu stupoare cum macabrul personaj se așternea pe covor, cum începea să mugească, să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă, din care ieșea congestionat ca o sfeclă, gâfâind, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii. Plânsete și jale s-a așternut peste tot. Muncile grele au căzut pe copii și femei. Ici-colo a mai rămas câte un șobolan care se avea bine cu jandarmii și cu autoritățile locale de nu a plecat sau nu a fost luat la război și aceștia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Oamenii satului au fugit care cum au putut în liziera pădurii. Zorii zilei au găsit două familii cu câte cinci și șase copii rămăși orfani. Diavolii spuneau din când în când câte un cuvânt în limba rusă. Jalea s-a așternut peste familiile nevinovate. Dracii au fost recunoscuți în parte, însă, de frica morții nu au fost demascați. Dar toți au plătit pentru faptele lor. Jalea celor două familii a durat zeci de ani, căci au rămas copii mici și nevinovați
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a murit la vârsta de 41 ani, iar maică-sa s-a îmbolnăvit de cancer (metastază) și a fost luată la Iași de către fiică pentru a fi îngrijită. Iar Lucache, rămas singur, apăsat de griji și de nevoi, s-a așternut pe post și rugăciune, vărsând lacrimi și regretând faptele din tinerețe. Treptat, lumina ochilor a început să se estompeze. Anica, marea dragoste a lui din tinerețe și până la bătrânețe, a trecut la cele veșnice înaintea lui. Astfel, rămas singur, s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și nisipul -. 17Martie 2013 Nevoia de aer Mă cheamă aici la munte, umilit și apăsat de păcat, bat la uși și la ferestre. Cad în genunchi, dragostea-i neprihănită, prea multă iarnă la nunți. Tinerii sunt bătrâni și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mine însă este mai mult: este luni, început de săptămână și un nou început de carte. Cât de mică sau de mare va ieși știu numai Cei de Sus, Dumnezeu și inspiratorii mei. Mă rog tuturor să mă ajute să aștern pe hârtie cât mai fidel toate simțămintele și trăirile pe care vreau să vi le împărtășesc și vouă, cititorilor mei și să le mulțumesc tuturor celor de sus pentru ajutor. Vreau să cred că prin aceste rânduri voi putea să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
știam exact ce se va întâmpla, tot așa ar fi decurs lucrurile, pentru că asta a fost voința celor de Sus, iar acestei Voințe Supreme nu i te poți împotrivi oricât liber arbitru ai avea. Așa că este mai bine acum să aștern pe hârtie tot ce s-a întâmplat ca să vedeți și să judecați și dumneavoastră dacă am sau nu dreptate. Voința Divină nu se discută, se execută, indiferent în ce fel - aici intervine liberul arbitru - dar se execută; și e bine
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
binecuvântarea mea cu toții (8 august 2006, Frasin). Miercuri, 12 martie 2008 Mult, foarte mult de când nu mi-am mai notat nimic din trăirile mele. E cazul să mai notez, ca să nu uit. Nu e bine să lăsăm uitarea să se aștearnă peste evenimente importante care te pot ajuta atât pe tine, cel care le trăiești, cât și pe cei care vor citi și sper că ei vor înțelege. De aceea încerc sămi refac în memorie tot ce nu mi-am notat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
asemeni unei femei plângăcioase?! Manuela are orgoliul nemăsurat al sinelui despre care crede că are dreptul să-l înalțe la ipostaze divine. Căutarea de peste zi se va finaliza în noaptea când, în așternut, regăsi ființa ei de noapte și se așternu cu ea, motivul androginului manifestat vizibil în acest pasaj. Femeia se supune unor reguli prestabilite, societatea impune norma, de aceea femeia emancipată șochează, Manuela simte dorința manifestărilor izvorâte din impulsurile femeiești, ea vrea să-și exteriorizeze emoția pentru Vâlsan. El
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Pierre Blanchot crede că inspirația este ceva magic, având loc instantaneu, este adevărata "clipă poetică". Trebuie numai transcrisă. Iată în acest sens două exemple din creația eminesciană. Așa cum rezultă din manuscris, poezia de mare frumusețe lirică, O mamă... a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana cu lapte și privi pe geam, la petecul de curte în care Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între pernele cu ciucuri mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochi acoperit complet de o umflătură care-l deformase; celălalt îi lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă noaptea, mult după ce peste pădure se așternea întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-un lup... Ce forță anume l-a ținut pe animalul acesta în viață, ce putere supranaturală l-a protejat și l-a refuzat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
reaminti imediat reacția lupilor captivi. Un Om reușise, iată, să-i transforme atît de mult, încît să-i întoarcă împotriva propriilor semeni. Fu nevoit să recunoască: Omul acela putea fi chiar mai periculos decît lăsau să se înțeleagă legendele... Se așternuse liniștea peste cîmpie. Se îndepărtaseră și, în cele din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o singură cântare preluată din ritualul bisericesc (“Hristos Rajdaetsja”= “Hristos se naște”). Înainte de a porni la colindat, în general pe la casele rudelor, grupurile de copii trec mai întîi pe la locuința preotului pentru a primi binecuvântarea. De Florii în biserici se așterne pe jos un “covor” de iarbă proaspăt cosită, iar după sfințirea crenguțelor de salcie, fiecare credincios ține în mână o astfel de crenguță și o lumânare. Porțile caselor sunt împodobite cu diverse crenguțe înverzite sau chiar cu flori. Un obicei
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
au pariat. Unii escaladează gardul și se reped în câmpul de bătaie ca să dea o mână de ajutor favoriților. După ce au fost cotonogite toate „piesele”, fără alegere, tabla a rămas goală, fără luptători, fără spectatorii implicați în „joc”. S-a așternut pentru moment o tăcere grea, înnebunită, neiertătoare. Cineva întrebă cu oarecare mirare: „Unde e regele?”. O voce șovăielnică încercă un răspuns: „Care? Cel alb, sau cel negru?”. Omul care a pus întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]