910 matches
-
sexuală și potențialul de putere. În viziunea lui Foucault, puterea și plăcerea merg mână-în- mână; nu sunt opuse, ci complementare, astfel că există "legături circulare" între cele două fenomene: "niciodată nu au fost mai multe focare în care să fie ațâțate, spre a fi răspândite mai departe, intensitatea plăcerilor și îndârjirea puterilor"66. Dacă sexualitatea este un aspect intim al omului, din secolul al XIX-lea, "între stat și individ, sexul a devenit o importantă miză, o miză publică: o întreagă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
împrumut sare, gaz, usturoi, că i rău de vite. Să nu mănînci bucățica din frigare, că-ți mor vitele. Cînd pleci la iarmaroc cu vitele, ieși iute pe poartă, ca să se poată petrece mai iute. Să nu iei paie de ațîțat focul din iesle, că-ți strechie* vitele. Să nu ții ceaunul pe-afară, c-apoi cu mare greu iernezi vitele. Cînd pleci cu o vită să o vinzi, dacă ea se balegă în curte înainte de plecare, să știi că o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
realizează cu ajutorul unei insecte, indispensabile pentru amestecarea polenului masculin cu cel feminin. În cazul nostru, terțul (cineva cerebral, puțin vizionar, care să își permită, uneori, câteva contacte ușoare) nu intervine din punct de vedere sexual. El asistă, doar, la scenă, ațâță focul împreunărilor, prin privirea și cuvintele lui. Fără el, fecundarea nu are loc. Rolul lui este de a îmbogăți diversitatea; deși nu a intervenit în mod direct, găsim la progenitură anumite caracteristici atât psihice, cât și fizice ale terțului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
III 11. Pare că spiritul oratoric atenian a reînviat în sala de curs: doamna profesoara vorbește liber, în timp ce caută cu privirea în sală, întreținând o tensiune emoțională, ca un curent electric ce trece prin fiecare dintre noi și avivează inteligența, ațâță curiozitatea. Pasiunea cu care vorbește, asocierile inedite pe care le face cu artele plastice, cu filosofia și psihologia, ideatica densă a cursurilor sunt dovezile unei erudiții incontestabile, a unui Profesor cum nici nu sperasem să am. Memoria mea afectivă reține
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
adăugăm și o pantagruelică sete de vin și iubire de arginți, atunci avem în sinteză imaginea burlescă a unei comunități monastice aproape de modelul rabelaisian. În acord cu legile spirituale ale vechilului Răsărit, pofta pântecului constituie o slăbiciune care, dacă este ațâțată, prilejuiește apariția altor vicii mai grozave, zădărnicind cu totul efortul urcușului duhovnicesc. Iată cum evaluează situația Pitirim, autorul celebrei jalbe (Jalba cuviosului Pitirim), care se plânge exarhului de relele pe care le produce cârciuma din interiorul mănăstirii: Că dacă bărbații
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tatălui Erau mulți strânși mănunchi în jurul focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
liniștească pe Nicolae. Reacția acestuia este surprinzătoare: "Păun se ridică deodată, ca împins de un resort, drept în picioare, cu fața lângă fața lui, cu fruntea bătăioasă, cu ochii sticloși. Vorbele de împăciuire ale lui Brumă, în loc să-l calmeze, îl ațâțaseră, se vede, și mai mult. Depresiunea fusese numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-un accces de furie ațâțată de alcool, îl apucase de gât". Încolțit, Costache nu are de ales: "O lovitură în stomac! Sub stăpânirea groazei, gândul și fapta se petrecură în același timp. Cu amândouă mâinile, încleștate într-un pumn enorm, Brumă izbi. Simți imediat descleștarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dificultate, în ajutorul lui D. Băhnăreanu a sărit Ion Băhnăreanu, probabil frate sau rudă apropiată a acestuia care îl readuce, oarecum, pe linia de plutire dar degeaba, deoarece Filip Bujor mai toarnă o găleată de benzină peste focul de iască ațâțat de Toader Dițu spunând următoarele: „...lipsuri sunt că până acu nu sa reușit să ia ființă un cămin cultural după cum este în alte părți”, ș.a.m.d. Cu toate criticile primite din partea membrilor de partid (muncitoresc), Dumitru Băhnăreanu a reușit
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
scrisese rusul și tare ar fi vrut să ajungă precum „eroii” din mâzgălitură! Ticăloși au fost, sunt și vor fi întotdeauna, așa cum și din cele mai curate și mai întreținute păduri, tot strângi vreo patru-cinci care de uscături bune de ațâțat focul, dar ticăloși mai mari ca în România anilor ’48-’65, greu s-ar mai găsi vreodată! În continuare, iată ce probleme grave a mai avut de înfruntat tânărul Busuioc: „Cu hotărârea judecătorească într-o mână și cu o cerere
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
schițează profilul propriei noastre inimi 92" atunci pentru femeia înzestrată cu atâtea calități, Ghiță cel iubit "e drept și blând la fire, e om cuminte și nu voiește să audă, nici să vadă, nici să știe nimic, nu voiește să ațâțe mânia oamenilor răi". Nu credem, însă, că bărbatul din sufletul său corespunde în totalitate cu cel real. Aceasta nu pentru că Ana și-a crea un prototip mental de excelare masculină, ci pentru că Ghiță nu și-a dezvăluit niciodată pe deplin
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
am de făcut? întrebă Tarzan. - Dacă tot ai întrebat, ia toporișca și du-te după lemne. Trebuie să fie pe aici și ceva buturugi, cu sălciile astea bătrâne de când lumea. Adă și ceva vreascuri uscate, că eu m-apuc să ațâț focul. Au adus amândoi lemne, cât să ne trebuiască pentru o săptămână. Am trântit un foc zdravăn, cam la 5 metri în spatele nostru. Sălciile care ne înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea o pătură deasupra noastră, în stânga, dreapta, în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și m-am culcat lângă Sandu.Târziu, pe la zece, când s-a sculat, a spus că-i e sete. I-am dat apă dintr-o gaură făcută special pentru așa ceva, un fel de fântână improvizată și i-am spus să ațâțe focul, să curețe niște pește și amândoi am pregătit masa. Am mâncat iarăși supă de vegeta, în care am băgat bucăți de șalău; a urmat crap prăjit în hârtie pe cărbuni și cafea. - Îmi povesteai odată de o frumusețe a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încât accidentele sunt rare; pericol real nu există decât pentru pietonii care nu se pun destul de repede la adăpost. Această cursă cu obstacole, acest galop deșănțat, această emoție furibundă, aceste legănări blânde pe zăpadă, toate le plac femeilor și le ațâță. Tot ce înseamnă tânăr și elegant iese în aceste zile. Oamenii s-ar lipsi mai degrabă de o masă, decât de o cursă cu sania de 4 swanziger pe oră. Capitolul 7 Hercules Bäder sau Băile Herculane în apropiere de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și discipoli, rebelii ignoranți înțepenesc ușile și ferestrele cu scânduri și bolovani. Bandele deslănțuite, oarbe de furie în frunte cu Cylon falsificatorul, pun foc la templu din toate părțile. se bucurau zmintiții ignoranți, urlau, dansau, trăind o lume a desfătării. Ațâțând focul rebel în statul dorian, naivii credeau că vor stârpi curentul Fraților tăcerii-pitagorenii. Tragic muriră discipolii și marele maiestru Pitagora. Cylon cu gloata sa de ignoranți nesupuși, au fost trecuți prin foc și sabie de către romani și omorâți până la unul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de fructe și legume al oltenilor, obligîndu-i pe aceștia să amenajeze gherete pentru vânzarea mărfii. Profitând de absența domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care plecase la Ems, în Prusia, în vederea unei cure balneare, "monstruoasa coaliție", perfectată între opozanții regimului, i-a ațâțat pe negustorii nemulțumiți, care la 3/15 august 1865 au pornit un soi de răzmeriță în piețele capitalei. Armata a intervenit energic, s-ar părea că prea energic, căci printre "răsculați" s-au înregistrat douăzeci de morți și o sumedenie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
închise ochii. Socrii nu au scos nici un cuvânt. Își căutau de lucru. Varvara aprinse focul să puie de mămăligă. Își sterse lacrimile cu pestelca. Se mustră pentru ele. Le puse pe seama cenușii care ieșea din vatră când a suflat să ațâțe focul. Alte lacrimi nu știa că sunt și nu le putea face față. S-a ridicat și a pornit spre grădină cu o strachină în mână. Rupse câteva fruze de pătrunjel și două cozi de ceapă. Rămase apoi stană în mijlocul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
atunci trebuie să-i vorbească. Nu știe ce o să-l întrebe, dar măcar să-l vadă. O să lase ușile deschise în larg să bată vântul, să ude ploaia și să vină la masa ei cu capul plecat. Grăbi pasul spre odaie. Ațâțase focul, puse de mămăligă, se întoarse spre dulap și scoase toate cele ce să așeze masa. Cerul se despica din când în când în două, luminând tot de prin prejur. Dacă s-ar fi uitat mai atent, ar fi văzut
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fără pripire, altfel... De-ai chibzui puțin, ai vedea că eu n-am nici o putere. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sunt stigmatizat: ceh, adică trădător... Pentru cei de seama noastră s-au inventat mitralierele din spatele liniilor, menite să ne ațâțe pofta de vitejie în caz de șovăire... Dacă aș îndrăzni eu să te propun pentru mutare, imediat am fi bănuiți amîndoi! Imediat! Un ceh cu antecedentele mele să ia partea unui romîn?... Nici nu-ți închipui ce tămbălău, ce... Numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
evite situațiile delicate, în interesul capacității combative a armatei... Apostol se cutremură, ca și când cuvintele colonelului i-ar fi străpuns ace în inimă, căci el astăzi nu mai dorea înțelegere, ci tocmai motive de ură și îndîrjire prin care să-și ațâțe, înflăcărată, credința. Generalul însuși rămase surprins o clipă, și pe urmă răspunse convins, ba chiar cu un fel de mîndrie: ― Evident, evident că așa este!... Din punct de vedere uman, firește... Dar dacă cei de sus nu s-au gândit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă și du-te fuga de ațâță focul, să pregătim ceva de îmbucat domnișorului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, așează colo lângă ușă bagajele și odihnește-te oleacă, să mănânci și tu, că pe urmă o să pleci acasă... ― Ba eu, doamnă, mai bucuros aș porni la drum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apă liniștită și ai tulburat-o. Ai dat prilej de flecăreală, de aprobări și dezaprobări, în sfârșit, tulburare și iar tulburare... Un ofițer care vine de pe front nu poate să aibă atitudinea ta fără a demoraliza pe unii și a ațâța pe alții, îți dai seama, cred, ce înseamnă asta?... Nu ce spui, ci tocmai ce nu spui e... e jignitor și păgubitor! ― Așa ai glăsuit și când ai trimis în internare pe protopopul Groza? îl întrerupse Apostol, vorbind numai din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tine însuți, s-ar cuveni să-mi mulțumești că ți-am recunoscut taina cea mare. Nu știu dacă alții vor fi tot atât de înțelegători ca mine, Bologa!... Eu nu mă supăr că aici îmi vorbești de iubire și Dumnezeu, iar acasă ațâți pe bieții oameni nu împotriva războiului în sine, ci împotriva ungurilor... Eu cel mult te voi compătimi când generalul... ― Ți-a spus generalul ție că eu?... Întrebă Apostol necrezător. ― Generalul nu stă de vorbă cu mine decât despre afaceri de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu desbinare amară Intre mult divinul Achil și fiul lui Atreu, Agamemnon, al neamului tot și al regilor rege. Care din zei ațâță al desbinului foc între dînșii? Fiul Latonei și al lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis pierzătoare boli și moarte prin gloate, Pentru că Atreidul mustrase pe preotul Chrise Când acesta veni la Achaici mândre corăbii Ca să-și răscumpere fiic-aducînd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că și: “... Muzica este singurul rival din lume care poate fi pe potriva vinului...” - cum susține Th. Codreanu. Eu cred că Nicolae Filimon avea dreptate când spunea: “Muzica și vinul sînt expresia pasiunilor umane”. Uite ce spune Gelu Bostan, vere: “Vinul ațâță și muzica aprinde sentimentele omului”. Abia acum mi-am dat seama că noi citeam aceste fragmente de chintesență spirituală din cartea “Vinul în știință și în... imnuri Bahice” a distinșilor autori Avram D. Tudose și Mihai Burduja, pe care ieșeanul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]