647 matches
-
vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse să se răcorească, am pornit spre credinciosul meu prieten - izvorul. Și de această dată,m-a primit cu susurul lui abia ghicit. Oarecum abătut, m-am așezat în locul meu, ales de multă vreme. “Dacă îmi spui de ce ești bosumflat, te las în pace. Dacă nu... Cu mine ai a face, amice” - și-a anunțat prezența gândul de veghe. “Mă întrebam eu ce-mi lipsește
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga continuă să plutească. Totuși, adaugă, trebuie să-ți păstrezi speranța, fiindcă sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
CAPITOLUL II CURĂȚENIA „Mai bine te-ai preda!“ Micul duce 1 Doamna Bellairs avea să se arate mai puțin demnă. De la croitorie plecară numaidecît spre Campend Hill, lăsîndu-l pe Davis să-și plîngă melonul stricat. Domnul Prentice părea Îngrijorat și abătut. — N-a ieșit bine, spuse el. Ar trebui să-i prindem de vii, ca să vorbească. O clipă am rămas uluit de curajul lui, zise Rowe. E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totul e În regulă? Întrebă el. — Nu prea. Îl găsiți pe domnul comisar Înăuntru. Coborîră din mașină și intrară pe poarta cea mare, ca doi conspiratori suspecți. Înfățișarea lor n-avea nimic impunător; erau amorțiți de atîta drum și cam abătuți. Ai fi zis că sînt niște vizitatori năuci, conduși de un valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu lanterna, deși nu există decît un singur drum. CÎt de ciudat i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici factorii psihologici nu puteau să-i fie străini; fata aceea avea probabil multe să-l Învețe. Se Întoarse acasă mărind pasul, aproape alergând, urcă Într-un suflet până la apartamentul vecinei sale. Sună Îndelung, de trei ori. Nu răspunse nimeni. Abătut, se Întoarse acasă; În fața ascensorului, se Întrebă ce se Întâmplă cu el. Era oare depresiv? Iar Întrebarea avea vreun sens? De câțiva ani, În cartier apăreau tot mai multe afișe chemând la vigilență și la luptă Împotriva Frontului Național. Extrema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-un colț, urmăreau mereu la televizor emisiuni de analiză fotbalistică. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am descoperit acolo, Într-un colț, și pe Olaf. „Cum, tu aici?!“ am exclamat la vederea prietenului meu de-o viață. Abătut, mi-a povestit cum Îi spusese consoartei că iese să cumpere parizer, intrând apoi Într-un magazin de jocuri virtuale, cu gândul de-a se hârjoni zece minute cu o cameristă din Bangkok. Din nefericire pentru el, tocmai atunci se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și pantaloni, numai în chiloți, îl săltarăm în picioare. Sângele țâșni prin toate rănile, șiroaiele curgeau de-a lungul corpului. Un Hristos răstignit pe fiul și nepotul său. Bunica izbucni în plâns. Abătut, am pornit către casa bunicului din partea maică-mii. Locuia într-un apartament de trei camere împreună cu soră-mea mai mare, Cristina. Odată ajuns pe aleea din fața blocului, din casa scărilor explodă o muzică îndrăcită. Un amestec de Alice Cooper, Queen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aici și putem continua povestea mâine dimineață. Din păcate, e un apartament mic, cu un singur pat, dar... — E doar nouă fără douăzeci, i-am amintit. Findlay zâmbi în chip de scuză și se așeză în fața mea cu un aer abătut. — Știu, e inutil. Vezi dincolo de trucurile unui bătrân singur, vrednic de milă. Te scârbesc, desigur. Dar încearcă să nu lași să se vadă. E tot ce-ți cer. Dar nu-i adevărat... — Te rog, lasă amabilitățile. Ai venit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
n-a vrut, nu se va mai Întîmpla, de fapt abia dacă s-a Întîmplat, sau nu s-a-ntîmplat nimic?, În realitate, marele președinte Își exprimă totuși remușcarea Încheindu-se continuu la pantaloni dar cu freza țeapănă, ca un gentleman, la fel de abătut ca-n cazul autobuzului cu copii iugoslavi aruncați pe bucățele În aer din greșeală, morților, chiar și de mici dimensiuni, trebuie să li se acorde prin păreri de rău oficiale aceeași importanță ca felației, a greși este uman mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
semne de punctuație, Europa. O judecă la rece, la cald, pe-o pagină-ntreagă, e supărat, o incriminează trepidînd și-i arată ca Necruțătorul viciile: „prosperitate, egoism și kitsch”, o frămîntă, o Înfierează, o pune cu spatele la zid, ironic, neiertător, apoi abătut: „istoria e nerecunoscătoare”. Iar e de vină istoria. Niciodată nimic despre biologie, arheologie, mutanți. De vină pentru tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul etc. sînt istoria și Europa. Apare resentimentul: „În vreme ce noi ne jertfeam pe cîmpurile de bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși, Gulliver nici nu zbura nici nu vorbea spaniola. Și avea doi de l. Frontpress este o foaie populară a cărei redacție-i formată exclusiv din fete indispuse. Lumea e rea, liderul abătut. Deși, așa cum ne informează Adriana Țigănilă, trăim un miracol. „Iarna a venit... Bucuria celor de cîteva șchioape.” Nu se precizează șchioapele domnului Roman. În orice caz, sînt multe. Pentru că-l iubesc toate de pică din cîrje. Gabriela, Jeana, Liliana, Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din pat ca să faci pipi. Or, simplul gînd de a scrie te obosește pînă la pierderea dezinteresată a controlului sfincterelor (nu și pe al celor psihice, care rămîn strînse cu Încrîncenare). Nu vreau Însă să las impresia că-s permanent abătut, scîrbit de viață, melancolic. Dimpotrivă. Acum tocmai am venit de la un parastas. I.M. Toate cărțile tale s-au bucurat de elogii, au fost răsplătite cu numeroase premii. Într-o lume (teoretic) neatentă la cultură te-ai bucurat de recunoaștere. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au venit scrisori, spuse ea și se ridică repede de la masă. O așteptai puțin cam plictisit; căci vedeam că nu învață nimic și mă temeam să nu creadă inginerul că din vina mea nu învăța. Se întoarse foarte repede, foarte abătută, cu două flori rupte din glicina verandei. Se așeză și mă întrebă: ― Nu reîncepem lecția? Je suis jenne fîlle... ― Bine, văd că știi asta, dar mai departe?... ― J'apprend le français... ― Asta e de săptămâna trecută. ― Pe fata aceea din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o neliniște și nerăbdare necunoscute până atunci. Dar, pe când scriam, am simțit deodată nevoia de a vedea pe Maitreyi și m-am dus. Ziua aceea își are o mare însemnătate în povestirea de față. Transcriu din jurnal. Am găsit-o abătută, aproape plângând. I-am spus că am venit, pentru că m-a chemat, și aceasta a surprins-o. Ne-am despărțit, apoi, pentru cinci minute, ca să sfârșesc scrisoarea. Când m-am întors, dormea pe canapeaua din fața mesei. Am deșteptat-o. A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și atunci mi-a șoptit printre dinți: ― Vino mâine înainte de zori în bibliotecă... Acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus Maitreyi, căci doamna Sen a luat-o sus, eu m-am dus în camera mea extrem de abătut, zăpăcit și aproape incapabil să înțeleg ce s-ar putea întîmpla a doua zi. N-am putut dormi deloc, ci fumam pipă după pipă, în jețul larg și odihnitor, așteptând zorile. Băteau unul după altul ceasurile în noapte, și eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pun... Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea care mă interesează pe mine e aceeași, sub orice mască. Fetele începură să râdă, oarecum stingherite, privindu-se una pe alta, și pe furiș, privind spre Orlando, care părea abătut, cufundat în gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întărită dramatic de istorie. Îi întoarse spatele și plecă, fără a-și mai lua rămas bun. În câteva minute își găsi oamenii. Merseră în coloană o bucată bună de drum, orbește, urmându-i pe cei dinainte. Picioarele pășeau mașinal, oamenii abătuți, istoviți de neliniște și nesomn erau confuzi. Neașteptat, coloana se opri. Câțiva ostași se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care-i pătrunsese și-i crescuse-n plămîni l-a lăsat fără suflare. A murit la 4 noiembrie, cu optsprezece ani în urmă. Știu cum a murit, ca și cum aș fi fost acolo, în camera de spital, la patru dimineața: singur, abătut, cu spatele la geam, dînd să tragă un fum de BT. Un cîine gemea în curtea din spate. În rezerva unde mor zi și noapte, proasta mea dragă..." Așa începea scrisoarea. Singura pe care am primit-o de la el: "Grăbește-te. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
Tânărul Herdelea clătină din cap: ― De, bine ar fi să fie cum zici, dar eu, îți spun verde, nu cred. Nimeni nu împarte de bunăvoie cu alții ce are. Dumneata ai împărți, spune drept? ― Așa-i, nici vorbă, murmură Petre abătut. Dar atunci noi trebuie să pierim, că nu mai putem duce povara. Merseră câteva clipe tăcuți, apoi flăcăul urmă, parcă I-ar fi chinuit un singur gînd: ― Dacă dumnealor nu se îndură de bunăvoie, cine poate să-i silească?... Noi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu putem ținea dacă nu-i nutreț și porumbul... Bîrzotescu, parcă nici n-ar fi luat notă de existența ei, ieși plecîndu-se adânc, să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la rugăciune), te rog, dă-mi dovada supremă de iubire și... să vorbim de altceva. ― Despre ceea ce aș fi vrut să mai vorbesc, nici n-aș mai putea pomeni, dacă hotărârea ta e într-adevăr definitivă și irevocabilă! murmură bătrânul abătut. Numai după o pauză continuă: Cu noră-mea puteam discuta despre Babaroaga, cu fosta nevastă a fiului meu mi-ar fi imposibil. Nadina râse cu dinții fildeșii: ― Vai, cât te înșeli, dragă papa! Tocmai dimpotrivă. Numai cu fosta sa noră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știi mai bine, că e feciorul dumitale și... ― Ce ți-a făcut feciorul meu, Chirilă, vai de mine? făcu arendașul cu o bănuială. ― Ce-a făcut să-i plătească Dumnezeu dacă nu se poate să-i plătească oamenii! zise țăranul abătut. Rău m-a batjocorit și mare rușine mi-a făcut, și n-aș fi crezut una ca asta pentru nimica-n lume, că doar v-am slujit cu credință! Arendașul se zăpăci. I-a fost mereu frică, de când a venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin abătut. Dumneavoastră veți decide cum credeți de cuviință... Spuneați însă că vreți să-mi comunicați și dumneavoastră ceva? ― Nu, nu! protestă Iuga. Cu dumneata eu nu mai am ce vorbi. Alții ar trebui să vorbească cu dumneata! Întoarse spatele. Învățătorul se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]