5,899 matches
-
multe antinevralgice pentru o migrenă care se ținea scai de capul lui de ceva vreme și fumând două pachete de "Carpați". Când hotărî să-și încheie ziua de serviciu, nu se grăbi însă să se ducă direct acasă, ci se abătu puțin pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un cuvânt, ca un țăran când se apucă de cosit fânul în zorii zilei, tânărul își ridicase brațele și cu o singură mișcare dibace învârtise coasa prin aer. Harșșșt!... În lumina lunii, oțelul coasei licărise ca un fulger și se abătuse peste cei trei. Restul fusese groază și tăcere. Marele comunist Guiț, luat prin surprindere și parcă nevenindu-i să creadă că putea fi adevărat, căzuse ca secerat, fără să mai apuce să scoată nici un scheunat. Ceilalți doi, treziți pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
La mai mult de o lună după începerea cursurilor, când apele începuseră să se mai liniștească, iar lucrurile să se mai așeze, Victor își aduse dintr-o dată aminte, cu un fel de uimire, de Felicia și într-o zi se abătu pe la facultatea de filologie, cu gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la un curs de teoria literaturii în amfiteatrul Hasdeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l identifice în el pe marele poet interbelic, ale cărui poezii le citise, ca și ceilalți colegi ai ei, în mod conspirativ, deși omul era în viață și liber să-și desfășoare activitatea profesorală universitară. Dar, cum acesta nu se abătea în cursurile sale nici cu o iotă de la de la înaltele sfere ale științelor matematice, fata păruse copleșită și cam derutată. Ea nu socotise că avea vreun rost să-și ia notițe, așa cum făcea Victor la cursurile profesorului Vianu, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să dea uitării ce fusese între el și Felicia, socotind că fata fie că nu-l iubea, fie că avea un alt prieten și nu voia să-i spună, și evită ca în drum spre facultatea lui să se mai abată pe holurile de la filologie. Se strădui să găsească un antidot pentru ceea ce i se părea a fi un eșec sentimental, fortificându-se în ideea că, oricum, mai erau destule fete pe lume și că, la urma urmelor, era încă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut!... se lamentă prietenul lui Victor, luându-se cu mâinile de cap, de parcă cine știe ce nenorocire se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de veste. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar că îi compătimiseră, dar se oferiseră să le întindă și o mână de ajutor. Ei o adoptaseră și o luaseră să locuiască în casa lor, la București. În felul acesta reușise, atunci când era pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam ce va urma. Dar, bunul Dumnezeu m-a mai ocrotit încă de una din cele mai mari și cumplite pedepse nemeritate ce s-ar fi putut abate asupra mea. Numai El a putut hotărî ca măruntaiele mele să nu rodească alt rod decât cel unic al iubirii mele cu Simion, a decis ca trupul meu să rămână pur în toată terfelirea în care l-a târât viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ori prin vad către școală, la haltă și spre târg, cu întâmplări nu o dată tragice. Dar în același timp chibzuia și el, ca tot omul, cum să-și tragă ceva venituri suplimentare pentru vremurile de restriște ce amenințau să se abată asupra bietului norod. Daaa! a aprobat într-un glas întreaga adunare. Dar și aici jucau interesele: maiștrii dulgheri așteptau câștiguri grase, tăietorii de pădure știau că se vor pricopsi cu lemne de foc pentru cel puțin doi ani, cărăușii știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mea! Anticriștii vor tomba! Vânzătorii de iluzii De data asta, tata a venit acasă ceva mai bine dispus decât în ultima vreme, motiv de surprindere, fără îndoială, pentru mama și ceilalți membri ai familiei, obișnuiți să-l întâmpine mai mult abătut ori, dacă nu, arțăgos. Da ce vești ne mai aduci, Dinule? Că, după cum se pare, o fi ceva mai de Doamne-ajută, nu numai rele și belele ca până de curând. Desigur, Vetucă! i-a răspuns acesta. Papagalul surdomutului de la colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Moșu! Mie să mi-l dați înapoi pe Moș Crăciun! Eu îl iubesc pe Moș Crăciun, mama! Discriminare O săptămână încheiată a muncit Giovan Gătej la cules de vreascuri prin pădurea din imediata apropiere a satului. Vântoasa ce s-a abătut asupra acelor locuri a venit ca o mană cerească pentru el și pentru alte familii din cartierul sărăcăcios al Mitocului. Și-apoi să vedeți domniile voastre hărnicie la bruneți de dimineață devreme și până târziu în noapte la cărat cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tot pe rând trebuia s-o iei, la fel și trebuințele personale tot acolo erai obligat să ți le îndeplinești. Și apoi, să nu uităm de intemperii care chiar că le puneau viața în pericol. Vijeliile, puhoaiele, tornadele care se abăteau asupra bieților oameni se soldau mai de fiecare dată cu victime și cu dispariții din rândul acestora. La acestea se mai adăuga și arșița nemiloasă a soarelui care-și trimetea potopul de raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încerca să fiu la înălțimea subiectului. Așa că scuză graba, rămâi cu bine și urează-mi succes și bună sănătate pentru amicul 512. În deplasarea mea precipitată către Lalelelor 14, am mai evitat două tentative ale altor cunoștințe de a mă abate către o terasă, cărora le-am motivat refuzul prin invocarea unei întâlniri cu o doamnă din conducerea mișcării feministe Armonia domestică, pe care nu se cuvine să o fac să aștepte nici două minute, altfel risc să pierd un interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
efort de a-și impune punctul de vedere, au pus capăt disputei, fără a tranșa în vreun fel viitorul relației dintre Vasile și noua aleasă a inimii sale. Oricum, bărbatul era hotărât ca de data asta să nu se mai abată cu nici un pas de la planul pe care și l-a făcut în legătură cu Mariuța. Că destul s-a fript când, acum doi ani, a părăsit-o pe Ioana care, negreșit, purta în pântece rodul iubirii lor. Mai mult, un glas nedeslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
împiedicat să-mi comunice imediat bucuria succesului său de cultivator de talente. Acest prim succes de artist, care a adus și altora premii, m-a încurajat foarte mult. La școală i-am mărturisit doamnei despre ploaia de premii care se abătuse asupra cartierului nostru, după spectacolul de pomină pe care-l prezentasem, sugerându-i să mă includă în programul serbării festive, la sfârșitul anului școlar, unde, ca un pezevenghi ce eram, speram să primesc măcar un premiu pentru merite artistice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru mine ca într-o bună zi să se întâmple una ca asta, pentru că Donna, cu doi de n, m-am informat, nu este ceea ce credeți voi. Donna nu este nimic altceva decât nenorocitul acela de uragan care s-a abătut, în 1960, peste Coasta de Est a Americii și a făcut pagube de miliarde de dolari, bașca 364 de victime omenești. Asta e Donna Mona, cu doi de n, ca să se știe, iar eu, gazdă civilizată, cum mă știți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
are nevoie urgentă de (...) Ni s-a defectat (...) Coliziunea cu (...) Încercăm să luăm legătura cu ei prin stație, dar nu reușim. Și stația noastră, în mod inexplicabil, cade. Dacă eu aș fi fost pilotul, pt. Nimic nu m-aș fi abătut de la curs. Încerc să le spun să ne continuăm drumul, însă fără succes. Nimeni nu mă ascultă. Suntem oameni. Trebuie să îi ajutăm. Nu aveam nici un motiv să reacționez într-un mod extrem, așa că mă învoiesc să fie așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre Osvald că era prea firav și prea nepregătit, ca să întâmpine o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese el, fu: „Și, de acum încolo, eu cum voi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și părțile ei - s-ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De asemenea, desigur, a nu se crede cumva că Adriana avea de-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, 128 Rareș Tiron ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se învârteau tot felul de idei neobișnuite și tot soiul de reflecții adânci despre viață, moarte, suferință, sau fericirea omului pe pământ. Lucrul acesta nu trebuie să mire deloc pe nimeni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-am abătut din drum pentru a vizita unul dintre cele mai impresionante temple zen din Tohoku, Zuiganji, ridicat de preoții din secta budistă Tendai în secolul al nouălea și celebru mai ales pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rece: termometrele arată o temperatură confortabilă de optsprezece grade. Mă întorc de la bibliotecă, încărcat de o pradă proaspătă de cărți pe care de-abia aștept să le rumenesc așa cum se cuvine în fața lămpii aprinse. Înainte de toate însă, decid să mă abat puțin din drum pentru a mă plimba prin Nishikoen, parcul de lângă superba clădire futuristă ce adăpostește mediateca. Citesc o vreme așezat pe o bancă, mestecând conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză, după care, constatând că s-a făcut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
era, și ea, de față. Sporovăind în sufragerie, am descoperit că, deși mă aflam de o bună bucată de timp în Japonia, nu mă bucurasem încă de un privilegiu pe care îl oferă colacul de veceu asupra căruia s-a abătut ingeniozitatea fără margini a tehnicianului nipon. Cel de la noi de acasă era o variantă primitivă, neoferind alte opțiuni decât cele termice, prin reglarea temperaturii în funcție de dorință. Nici cel de la Reiko nu era prevăzut cu toate sofisticăriile inimaginabile (suferea încă, spre deosebire de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]