1,451 matches
-
de recuzită este creionul. Maria Tirenescu reia ideea, dar imaginile ei implică o meditație mai profundă. Scena este aceea a unui sfârșit anunțat, iar creionul fără vârf are implicații mult mai serioase și mai directe în sfera umană. Așa mut, abdicând față-n față cu iarna, autorul pare să intoneze un cântec de lebădă. Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
cu destulă neobrăzare. Nu să-I cer lui Dumnezeu asemenea lucruri, ci neobrăzarea să mă rog pur și simplu. Fiindcă anii În care activasem În Celebrul animal fuseseră anii lepădării mele de Hristos și totodată anii În care penisul meu abdicase de la plăcutele-i Îndatoriri. Așadar, nu-i de mirare că, de-aș fi avut nerușinarea să mă rog, i-aș fi cerut lui Dumnezeu favoruri erotice. Celebrul animal mă pusese În fața unei triste coincidențe: a ateismului și impotenței. Pe lângă jalea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e nicidecum pașnică, istoria noastră fiind doldora de "asasinate politice", dar făcute "de boieri", și că acum, prin legionari, s-a ivit un nou tip uman, pentru care "viața nu are nici un preț", care "nu se intimidează de moarte", ci "abdică de la existența individuală, cu scopul precis de a potența pe cea a colectivității"; mai mult, aceștia consimt nu numai să moară, "ci și să omoare". Totuși, ei nu trebuie considerați criminali, ci "oameni noi", sau, mai precis: "jertfe". În numeroasele
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
mai gravă este că, cu ajutorul Rusiei, am voi să înlăturăm Constituția și că pierdem ocazia de a ne recomanda învingătorilor, cedîndu-le Basarabia și primind în schimb... o altă constituție. În "Corespondința politică" găsim apoi știrea că M. S. Domnul va abdica în caz daca rușii ar insista în cererea lor pentru Basarabia, iar rușii propun candidat pentru domnie pe prințul Grigorie Mih. Sturdza. Prințul Grigorie Mih. Sturdza este însă unul din cei cari au subsemnat petiția de la Iași. Alăturând "Corespondența politică
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
destul de puternică pentru a ne face să-i dăm de bunăvoie o palmă de loc din pământul patriei sau să-i cerem ajutorul pentru schimbarea legilor interne ale țărei. Venim acum la știrile "Corespondenței politice". Dacă M. Sa voiește să abdice nu putem ști, deși am putea-o înțelege. După ce M. Sa s-a purtat atât de cavalerește cu Rusia și spera a fi tratat pe un picior egal, cum se și cuvine coborâtorului nobil dintr-o familie care și-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
veche și istoric mai însemnată decât cea de Holstein (Romanof), înțelegem ca inima M. Sale să fie jignită de cererea Rusiei, care nu se poate justifica din nici un punct de vedere. Dar opinia noastră nu este ca M. Sa să abdice. Fratele M. Sale, care ar urma în mod firesc la tron, nu ar avea acele esperiențe dureroase ale M. Sale cari l-ar prezerva pe viitor de esperimente primejdioase a partidului estrem, compus din oamenii ce nu știu nimic și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a și înfundat, soartă pe care, în treacăt vorbind, o merita în mare parte. Republica de la Ploiești însă, aruncarea cu pietre în capul consulului german, încercările de revoltă de uliță înscenate de frații liberali pentru a sili pe Domn să abdice erau făcute în timpul unui război cumplit între două nații uriașe și de natură a ne atrage pe de-a apururea ura unuia din beligeranți, fără ca țara să aibă vun interes de-a se strica cu cea dentîi {EminescuOpX 195} putere
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fier se trata, fără participarea țării, între Berlin și Viena. Dar orice cestie, orice fleac de cestie devine în timpul guvernului roșiilor o întrebare de existență sau de neexistență a țării. Și bieții Domni din vechime cari, ca Petrea cel Șchiop, abdicau de la domnie ca să nu se sporească în zilele lor haraciul Porții cu o mie sau două de galbeni, sau Miron Costin cronicarul, care și-a pus viața la mijloc și a pierdut-o pentru că Vodă Cantemir sporise birurile! Un om
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
puterilor aliate și că o insubordonare a regelui danez atât față de aliați, cât și față de tratatele existente la acea dată vizând problemă norvegiană. Ca urmare, la 21 iulie 1814 i s-a cerut regelui Cristian Frederic al VI-lea să abdice că rege al Norvegiei și s-o predea, fără 283 Ibidem, p. 205. 284 Ibidem. 285 Ibidem, p. 206. întârziere, Suediei. Frederic al VI-lea a refuzat, însă, si de acea dată să dea curs somației. Nu s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Elective prin lovitura de stat din 2 mai 1864 i-a nemulțumit pe liberalii radicali, care s-au aliat cu conservatorii în ceea ce a rămas în conștiința colectivă sub numele de "monstruoasa coaliție" care l-a forțat pe Cuza să abdice și să părăsească țara în 1866. Împlinindu-se voința populară exprimată în divanurile ad-hoc din 1857, elita politică românească a oferit tronul țării lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, ca soluție de rezervă după refuzul lui Filip de Flandra, primul ofertat în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, al Pactului Ribbentrop-Molotov și a amputărilor teritoriale (Basarabia și nordul Bucovinei de către URSS, nordul Transilvaniei de către Ungaria horthystă în urma Dictatului de la Viena și Cadrilaterul de către Bulgaria), Carol al II-lea este silit să abdice tocmai de către omul pe care îl numise prim-ministru generalul Ion Antonescu. Cu sprijinul Germaniei naziste, Antonescu, în alianță cu legionarii, instituie "Statul Național-Legionar", proclamându-se pe sine "Conducătorul Statului Național-Legionar și Șeful Regimului Legionar", iar pe aliatul său, Horia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca prim-ministru, sub conducerea căruia au fost fraudate alegerile din 1946, urmate de eliminarea sistematică a opoziției politice. Monopolul puterii a fost asigurat în 30 decembrie 1947, când Petru Groza, alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej l-au somat pe rege să abdice, care a semnat actul prin care monarhia era abolită, iar România devenea republică populară. 3.3.2. Sistemul educațional Interpretarea convențională a istoriografiei românești, sulfurată de "duhul național", înfățișează Unirea din 1918 ca triumful suprem al românismului. Această viziune celebrativă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Brătianu nu putură susține nici un minister. Anarhia, dezordinea în finanțe și administrație ajunseră într-un așa grad că însuși Domnitorul fu cuprins de o astfel de descurajare de-a vedea țara pusă pe-o cale de propășire încît cugetă a abdica. Toate pasiunile, până și cele mai meschine, se dezlănțuiră cu cea mai mare nepăsare de pericolul în care puneau țara. Toate intrigile se formară și până, și aspirațiunile la domnie reapărură. "între țară și Domnitor este un abis! " striga de la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu pălăria în cap și cu spada în mână. Ei se apropiară de patul împăratului și-i ziseră: "Sire, sînteți arestat! " Împăratul se sculă și, zăpăcit, îi întrebă ce voiesc de la dânsul. Ei repetară aceleași cuvinte, declarîndu-i că trebuie să abdice [de] la coroană și apoi să fie liniștit. Prințul Zubov și ofițerul de {EminescuOpXII 121} ordonanță se îndreptară atunci spre poartă ca să cheme pe ceilalți conjurați, și astfel Benningsen, pentru câteva minute, se afla singur lângă împăratul, care tăcea, aci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sa! {EminescuOpXII 139} Dar se vede că nu e aceasta cauza retragerii, deoarece "Romînul" caută alte cauze. Să fie oare d. Brătianu dezgustat? Dezgustat de ce? Ca d. Catargiu, chemat la guvern în momentul în care M. Sa se hotărăște să abdice, în care finanțele noastre erau înecate de o datorie flotantă, colosală, creată de partidul liberal, și de o anuitate de 20 milioane pentru care nu ezista nici o resursă, în care viitorul era amenințat prin falimentul lui Strousberg, ca d. Catargiu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
publică s-ar întreba ce înseamnează această comedie și n-ar găsi nici un răspuns. Existau în adevăr o sumă de indicii că retragerea are un fond serios. Era în adevăr de mirare ca ministrul care luase inițiativa proclamării regatului să abdice de la cârmă tocmai pentru timpul festivităților încoronării, deși medalia comemorativă a acestor serbări, bătută de mai nainte, cuprinde numele său ca ministru-prezident. Daca motivul retragerii ar fi fost osteneala sau sațiul de afaceri desigur că regele i-ar fi acordat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de decantare a adevărului istoric. Cum puțini români știu că domnitorul a lăsat la plecarea sa intempestivă un buget aproape gol al țării, la fel de puțini știau și adevăratele lupte și contextul deloc simplu În care Cuza a fost silit să abdice. Astfel, chiar dacă apelativul „vodă” - cum știm - a fost folosit inclusiv În timpul domniei lui Mihai I, ziarul dezvăluie că o anchetă sociologică din 1907 scotea la iveală faptul că popularitatea lui Alexandru Ioan Cuza era ridicată la peste patru decenii de la
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
deciziilor luate În momente decisive. Pare Însă că ultimele domnii contează cel mai mult În balanța memoriei privind aportul instituției dinastice. Dacă regele Carol al II-lea se face vinovat că a debutat cu o lovitură de stat și a abdicat după o „catastrofă națională”, Mihai I a fost un „partener comod” prin colaborarea cu cele două regimuri extremiste și cu cele două „puteri ocupante”, Germania nazistă și U.R.S.S. stalinistă . Deși „imaginea regelui pribeag” provoacă „patetism”, aceasta este analizată critic
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
regim potrivnic propriilor cetățeni și regulilor de sorginte democratică, au refuzat. Este vorba despre regii scandinavi, care au luat calea exilului În confruntarea cu naziștii și aliații lor. În schimb, Însă, Leopold al Belgiei a colaborat, a fost silit să abdice, dar acest sfârșit a salvat instituția dinastică. Același lucru nu se poate spune despre ultimul monarh italian, care intrând În „jocul” ducelui Benito Mussolini și acceptând să fie martor la atrocitățile care se produceau În Europa și În restul lumii
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
Europa și În restul lumii, s-a prăbușit odată cu instituția pe care o reprezenta. Regele Mihai a reușit inițial, până În 1947, să fie diferit de toți ceilalți: a colaborat și a refuzat colaborarea, nu a plecat În exil, nu a abdicat . Cum bine remarcă Pavel Câmpeanu, cei șapte ani ai domniei lui Mihai nu au reținut pentru memoria colectivă toate aceste detalii datorită actului de la 23 august 1944, prin care a scurtat durata războiului și a salvat astfel importante vieți omenești
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
Înfășurase de gâtul țărei domnia străină. Guvernului i se dete o lovitură de ghioagă În moalele capului. Iar pentru Vodă verdictul juraților de la Târgoviște fusese o aspră și meritată mustrare. Atât Îl duruse achitarea lui 8 august, Încât hotărî să abdice” . Plecarea acuzaților declarați nevinovați a avut loc În aclamațiile Întregii populații și cântecele numeroaselor tarafuri de lăutari care-i Însoțeau. Totuși, cel care fusese În fruntea acțiunii de la Ploiești, Candiano-Popescu, nu era Încă eliberat, fiind astfel singurul care rămăsese În
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
al Spaniei, Don Antonio Pimentel de Prado, treburile imperiului au fost lăsate pe locul al doilea. Cei doi au fost acuzați că ar fi avut o relație amoroasă, lucru dezmințit de către Regină. În realitate, Cristina plănuia de ceva timp să abdice, mai ales că trăia într-o țară protestantă, iar convingerile sale profund catolice nu corespundeau intereselor imperiului. Deoarece avea nevoie de sprijinul regelui Spaniei, Cristina a început o serie de negocieri secrete, intermediate de către Pimentel, trimițând prin intermediul acestuia o serie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
don Antonio reintră pe scena istoriei secrete, în calitate de agent. De data aceasta, sarcina sa este să se ocupe de preliminariile negocierilor privind„căsătoria“ dintre Franța și Spania. La data de 6 iunie 1654 regina Cristina ia decizia irevocabilă de a abdica la tronul Suediei. În aceeași zi l-a încoronat pe vărul său, Carol. După ceremonia de transfer a puterii regale, Cristina ține un discurs în fața parlamentului, explicând motivele care au determinat-o să renunțe la coroană:„Spun aici foarte clar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
conform liniei genealogice a pretendenților la tron, regelui Iacob al VI-lea al Scoției. Iacob, născut în 1566, era fructul nefericitei căsătorii dintre regina Maria a Scoției și Lordul Damly, asasinat în 1567, ca urmare a unui complot. Forțată să abdice de la tron, în favoarea fiului său de numai treisprezece luni, regina Maria a fost întemnițată în Anglia. Nouăsprezece ani mai târziu a fost executată sub acuzația de complot împotriva reginei Elisabeta. Ca majoritatea monarhilor acelor timpuri, regele Iacob nu și-a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cu neputința de a interveni în politica Angliei. Moartea Lordului Protector a mai adus o rază de speranță pentru mișcarea regalistă, amplificată tot mai mult de evidenta incapacitate a lui Richard Cromwell de a stăpâni tensiunile interne. Acesta a și abdicat din funcția de Lord Protector încheind interregnum-ul din Anglia și deschizând calea pentru încoronarea lui Carol al II-lea la data de 23 Aprilie 1661. Evenimentul a fost descris atât în lucrările oficiale, cât și în cele apocrife. O lucrare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]