1,095 matches
-
traumă națională majoră, cel puțin așa cum a fost el receptat emoțional după căderea comunismului. Însă cartea propusă acum de Alin Mureșan ambiționează să fie textul fundamental, sub aspect factual, despre Pitești. O carte rece, rațională, matematică. Fără speculații, fără interpretări abisale, fără cuvinte elevate și termeni savanți (autorul recapitulează toate cărțile despre Pitești, dar le și topește în fluxul său, construind un edificiu nu neapărat original, dar mult mai exact și mai amănunțit). Ochiul emoțional este interzis; este îngăduită doar privirea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Noată-ș, noată-ș, coarne poartă,/ Da’ntre coarne ce-ș mai poartă?/ Leagăn verde de mătase” (Tudora - Suvorov). În acord cu ochii negri ai fecioarei, dar și cu bidiviul ei ce trebuie îmblânzit, tot în colinde, „negrul reamintește și de adâncimile abisale, genunile oceanice”, motiv pentru care zeului Neptun i se jertfeau tauri negri. Negrul exprimă de asemenea virtutea psihopompă a animalului, intersecția celor două tipuri de imaginar, al inițierii și al marii treceri, fiind deja demonstrată. Petru Caraman a observat că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de materii cu păstrarea formei”. De ce ar inova artele căutând „alte motive” esențiale umane? Omul, omul genial și inspirat - inspirat ca și zeii! - a descoperit, folosind instrumentul limbii, elementele esențiale ale firii și devenirii sale, ceea ce numim „temele” sau „motivele” abisale: iubirea, ura, zeii, prietenia, instinctul păcii și al războiului, justiția, injustiția, singurătatea, deliciile și torturile memoriei și alte câteva. Evident, Grecii, acești „copii precoci și teribili” ai umanității, le-au Împrumutat și „fețe umane”, ușor monstruoase, acestor „teme”, nesuportând Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
absolut, m-a „interesat” În compozițiile mele romanești mai ales expresivitatea și, dacă era vorba de adevăr, atunci m-a atras, În urma unui D.H. Lawrence sau C.G. Jung, adevărul „de fund” al omului, nu cel zonal sau „specific”, ci „cel abisal și universal. Deși admirator al uriașei unicei, școli de filozofie grecești, triada bine-frumos-adevăr a răsunat În urechile noastre ca o ideală lozincă de atelier, o culme a spiritului european la originile sale - din tinerețe făceam teorii după care geniul uman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nemți, care aveau privilegiul de a fi „cumpărați” de rudele lor bogate burgheze, statele R.F.G. și Israel. De altfel, aceasta a fost arma sa predilectă, a ultimului dictator: resentimentul, ce este, cum o spuneam, În viziunea nietzscheniană, acea boală umană, abisală, psihică, În care unii indivizi nu sunt capabili de a se realiza prin forțe și calități proprii, ci „au nevoie” de un altul, de alții, pentru a urca În stima proprie, pentru „a face carieră” sau pur și simplu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bună impresie în primii doi ani de la premieră, un film e mort. Apoi, mai e ceva. Nu cred și sunt sigur că ești alături de mine în privința asta că marca sigură a capodoperei este paloarea sumbră, sprânceana încordată, privirea suferindă, programul abisal. Nu e obligatoriu să te repezi spre straturile wagneriene ale ființei ca să produci un mare film. Sondarea profundului metafizic nu e deloc rețeta sigură a nemuririi. Eu cred că această dispută între cei care susțin funcția distractivă a filmului și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
eul liric aspiră să găsească antidotul antinomiilor trup-spirit, individ-univers, viață-moarte, efemer-veșnic, aproape-departe etc., într-o a patra dimensiune, spiritual-onirică, izbăvitoare. Mag și salvator, „poetul adună lumea-n manuscris” pentru a o feri de nonsens și dispariție. De la poezia ca plâns abisal, D. evoluează spre a-i conferi un statut transcendental - „sensul lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
H.P. Bengescu, boicotată de critica literară, moartă în anonimat și sărăcie, pe când autori excelenți de mâna a doua triumfau prin premii, ample studii sau operele complete. Acuzată că „nu știe limba română”, această primă curajoasă cercetătoare, în roman, a psihologiilor abisale! Ei bine, după ce am anunțat cariera, să vi-o povestesc! 2 Înainte de a debuta prin roman, în septembrie 1965, am publicat câteva schițe în revistele literare Luceafărul, Gazeta Literară, așa cum fac tinerii, începătorii. Ghinionul meu - sau norocul meu! - a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
astfel cu moștenirea marilor prozatori ai secolul al XIX-lea, care, la Paris ca și la București, par pur și simpli inactuali, depășiți. (Cu vreo doi-trei ani în urmă, un critic sau autor din provincie răspundea elogiului meu față de proza abisală pe care o consideram, în siajul unui C.G. Jung sau Dostoievski, ca ultima mare, importantă „revoluție” și descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
baricadat la Sorbona în mai ’68 aflându-se astăzi în posturi de conducere în școli, administrație, politică și afaceri, susținând sus și tare a nu renunța la „acele idealuri”, au lendemain qui chante! Politicul, ceea ce numim astfel cu un termen abisal, ca o formă a unui nou mit, se pare că a impregnat generații de „veșnic-tineri” și, ținem minte, nu-i așa, ce val de entuziasm „în sine” au declanșat revoluțiile chineză și spaniolă, ilustrate de vârfuri ale literaturii precum Hemingway
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nonconformismul” lui Minda și aproape deloc ideea „auto-distrugerii, a adaptării prin dezadaptare”, o temă a existențialismului, mai degrabă decât un... nonconformism „local”! Sau în Bunavestire s-a văzut un roman satiric mai degrabă, ocolindu-se problema Politicului, văzut ca mit abisal. Acest reproș apropo de Bunavestire, îl fac și acelor critici francezi care s-au ocupat de cărțile mele, traduse acolo. De la abordarea superficială, „mondenă”, până la trișeria critică insolentă nu a fost decât un pas. Voi discuta altă dată contactul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
formă a renașterii, a unei învieri posibile, a „înaintării”. Iată trei critici importanți, prieteni toți trei, care m-au părăsit la prima mea operă cu adevărat ambițioasă, în sensul că voiam să ofer câmpului tematic național epic o temă amplă, „abisală”: Negoițescu (care, la întrebarea mea de ce nu scrie despre carte, mi-a spus că e „scârbit de literatura actuală și nu mai scrie”, lucru ce s-a dovedit fals, a scris în același an, ’73 sau ’74, despre un roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei ocupați, mai ales pe linia politețiiă Monstruozitatea mașinii de război naziste rezulta, adesea, tocmai din afectarea „civilizată“ a procedurilor ei. Crima comisă „cu distincție“ e mult mai sinistră decât asasinatul brutal. Adusă în acest punct, chestiunea politeții devine însă abisală. Bernhard Bueb are dreptate să revină la un nivel mai terestru. Politețea e să spui „te rog“ și „mulțumesc“, să te ridici când intră în încăpere o doamnă, să o lași, la plecare, să iasă din încăpere înaintea ta, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e stilul „fată bună“: lași să se vadă, îndărătul fiecărei fraze, „mama“, „soția“, „gospodina“, femeia de suflet și de comitet.) 7. Vorbitorul cult. Nimic fără Kant, fără lecții de istorie, fără citate țepene. Fraza e sibilinică, privirea - adumbrită de reflexiuni abisale. Stil de „lexicon ambu lant“, ținută de belfer încercănat. Cuvintele sunt căutate la limita indescifrabilului, sintaxa e obscură, gramatica - aproximativă, mesajul - inexistent. 8. Diplomatul. Vorbire în bobote. Colocvialitate vidă. Tehnica de a perora, evitând cu grijă orice comu nicare reală
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
perechii regale, spunându-i, printre dinți: „șezi frumos că te vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din când în când, mă trezesc spunând
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
asemenea, să te plictisești în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din fața ta, și alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăți. Nimicul fără televiziune e abisal, policrom, monumental, în vreme ce nimicul trăit dinaintea ecranului e vid, sau populat de fantasme. În primul caz, te confrunți cu nimicul tău. În al doilea, cu un nimic străin, fabricat, destinat să provoace uitarea (sterilă) de sine. O altă consecință, esențială
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fazei III nu poate fi asimilată cu o stare a barbariei nihiliste. Spiritul de consum: până unde?tc "Spiritul de consum \: până unde ?" Cei mai pesimiști consideră că dezastrul s-a produs deja și că ar fi de o profunzime abisală. Sistemele noastre de educație s-au șubrezit, sunt incapabile nu numai să transmită moștenirea culturală, dar și să alfabetizeze mulțumitor o mare parte a tinerilor. Autoritatea culturii s-a prăbușit: ce rămâne din demnitatea gândirii într-o perioadă în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
într-o alta mitică, ținând de prototradiții, cuviincios, purificat, hieratic. Filmul, însă, aduce în prim-plan imaginea obsesivă a lui Nechifor Lipan, trecând peste o apă întunecată, călătorind cu spatele spre privitor (imagine ce în roman se încheagă din trăirile abisale ale Vitoriei, greu de înțeles de elevi). Această ipostază, simbol al morții, va reveni în final, plasată într-un alt cadru natural ce subliniază ideea de trecere într-o altă lume, de pătrundere într-un spațiu sacru. Imediat, în film
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
asociat demersuri ordonatoare și voci ale unor mari creatori e fapt semnificativ. A fost o evoluție organică ducând la transsubstanțierea impulsurilor primare; la Eminescu, la Blaga ori la Sadoveanu, la Pârvan și Eliade acționează polisemantic duhul ancestral, chemări ale pământului, abisalul cu toate implicațiile lui. Misterul coexistă cu revelația; deși rămas în urmă arheul punctează totuși ficțiunea acestor moderni complicați, posedați, cu toții, de persistența originarului. "Noi scria Eliade ne aflăm realmente la mijloc, Între două culturi, Orientul și Occidentul, noi putem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a ceea ce Giuseppe Ungaretti înțelegea prin Sentimentul timpului. În materie de eternism, Blaga e mult mai apropiat de mai vârstnicul Sadoveanu decât de alții din propria-i generație; reperele psihosenzoriale ale lui Blaga lumina, stihialul, zariștea cosmică, misterul nepătruns, orizontul abisal și întoarcerea spre sine coincid surprinzător cu cele sadoveniene. De o parte, muntele sacru sadovenian și "țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru mine o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai parte de revelații pe măsură. Tot urcând scări cu paliere întunecate, ajung într-o sală cu o panoplie, pe drept cuvânt, extraordinară: arme și platoșe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intelectual admirabil - e, altfel, un om muncit de obsesii și veșnice nemulțumiri: i s-a plâns lui Nae Prelipceanu că în Letonia e rău, că, dincolo de pospaiul occidental, totul e putred pe dedesubt. Briedis folosește un limbaj metaforic, o terminologie abisală, agreată și de Maria. „Lasă, Leons, că la noi e putred și pe deasupra, și dedesubt!”, încearcă să-l consoleze Nae. În aceeași seară, la hotel, în prima semifinală a lui Euro 2000, Portugalia pierde în fața Franței prin așa-zisa „moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Crist feminin, apărându-i cu părul neîmpletit și prins într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
epocă relativ târzie față de perioada creațiilor de inspirație ipoteșteană: Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite,/ Vi s-a părea un înger cu părul blond și des270. Din textele subsumate temei zborului, semnificative sunt imaginile zborului-plutire spre haosurile lumii abisale: O pasăre plutește (s.n.) cu aripi ostenite 271. Zborul-vis, zborul-plutire/levitație este preponderent apanajul epocii pomenite mai înainte. Întocmai ca ceasurile din tablourile lui Dali, Din noaptea vecinicei uitări, [...] toate curg272, iar poetul ar vrea ca iubita să se înalțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
exersează în diverse game și arpegii optzeciste, poate fi recunoscut un stil unitar. S. optează pentru o lirică a metamorfozelor, poemele constituind în genere amalgamuri textuale, construite după o logică absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu. Abia cu versurile din Lux (1992) lirismul metafizic, discursiv se mai scutură de măștile fals-jucăușe, se concentrează și se adâncește. Autorul devine mai puțin „optzecist”, e mai proaspăt, renunțând la construcțiile compozite și dinamice de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]