2,175 matches
-
căutând pe brânci,/ Din vânători de visuri, vânatul ideal”...(Vârful lumii). Setea de absolut în iubire, această atracție profundă, dăinuiește mai ales sub aripa poeziei, ca un refugiu în starea energetică a creației, considerând că prin artă ne măsurăm cu absolutul: “Există undeva o lume de poveste,/ Cu stânci aride, greu de trecut,/ Pe care o străbatem împreună;/ Iarba înverzește în rime,/ Văzduhul e ritm/ Sub norii ca tropi prevestitori/ De frumoasă furtună...// Acolo, departe de forfota pământeană/ Și golite de
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
te aștept;/ Rochița de mireasă e pusă la păstrare,/ Iar florile de nuntă îmi veștejesc în piept”...(Nuntă de demult). Deși legea contrariilor îi dă atâta neliniște, Domnița Neaga se situează totuși pe poziții diametral opuse acelor autori care alungă Absolutul din noi. “Deși aproape, mi-ai rămas departe,/ Cu tot suavul clipelor dintâi,/ Iar în povestea scrisă-n nopți cu lună/ Am vrut să fim dar... n-ai putut să fii!”(Dar neașteptat). Poeta nu obosește așteptând să soarbă măcar
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
și emblematice, dat fiind diversita¬tea de slide-uri, dar starea de grație sufletească sau poetică e în consonanță cu versurile citate deja: „12. Reperaj: scormonirea zilei din noapte/ fără a avea așteptări/ găsirea iernii în fructele coapte/ aducerea-aminte-n uitări.” Tentația absolutului nu este străină, umanul își ispitește mântuirea: „78. Reperajul vizibi¬lului-invizibil care se eschivează:/ „Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!”/ strigă văzduhul care pentru noi vibrează/ în treisprezece frecvențe, doar la Ultima Cină.” O lectură interesantă, chiar provocatoare este această
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
în care voi demonstra eul absolut, inconfundabil cu omul slugă al lui Marx și-l voi pune la colț pe Voltaire și pe iluminiști, care au fost niște răzvrătiți nu împotriva bisericii, cum credeau ei, ci împotriva lui Dumnezeu, Spiritul Absolut!... Coboară cu picioarele pe pământ: Fănuș mi-a băgat prostia asta în cap, că dacă intru în Uniune voi avea pensie mai mare, nu 600 de lei ca acum, eu care am fost... S-a opus Macovescu. Nu sunt supărat
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
fiind, mereu, de către propriile înfrângeri, simțiri ce curg prelung, din ulciorul înclinat al infinitului călătorind prin spațiul multidimensional, în mărginirea acestuia în sinele stăpânitor individual al efemerului prezent, se zbat neîncetat a învinge absurdul neacceptării ce își face loc sfidând absolutul, a cărui supremație e inegalabilă, invincibilă în fața a tot ce este ca natură a entității sub egalul puterii supraomenești!... Certitudinea conștientizată pe deplin a predominării relativului in plan multilateral existențial, ca semn central în jurul căruia se învârt toate elementele vieții
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
scris”: „Mă protejez cu el, e scutul meu de supraviețuire cerebrală”. Și în acest timp, devine limpede motivația autoarei de a-și consemna sentimentele, trăirile din acest timp aflat la limita supraviețuirii. Nu lipsesc momentele de anxietate, disperare: „simt cum absolutul și infinitul mă târăsc în hăul lor nedefinit”. Faptul că întotdeauna autoarea (mereu sunt tentată s-o numesc: poeta!) s-a simțit „Aproape de îngeri” - a determinat-o să consemneze în 21 septembrie 1998, starea ei, în doar trei activități ale
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
zbuciumate ale sufletului omenesc atent la clipa trecătoare, la mugurii ce se deschid de la verde închis la tonurile în d e grad é fără îndoială, să alegi cînd apune soarele este fapta unui original sau a unui nebun perseverent al absolutului în al treilea pătrar uitîndu-și trupul și spiritul golit de gînduri într-o singură zi după criteriile noastre obișnuite, cînd totul pare să capete forma unui zid sau mai bine, pauza unei tăceri și de ce nu, a unei morți anunțate
DESTRĂMAREA LUCRURILOR ÎNAINTE DE GIOTTO de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361710_a_363039]
-
de diferit poate fi gândul raportat la paradigmă de mediu. Ielele[2] nu pot fi zărite, dar vederea lor întâmplătoare poate să fie periculoasă sau, mai mult, să ne coboare în propriul iad, în inconștientul “personal”[3] și bolnav al absolutului. Perfecțiunea, așa cum o considerăm la prima simțire, nu își mai are rostul, realul se mută cu o treaptă mai sus, avem o privire mai înaltă și descongestionata a Pământului. Fără legături, desprinși de cotidian, echilibrul se reconsidera că avantaj determinant
MODUS VIVENDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351775_a_353104]
-
putut salva), Iisus arată că este trup și suflet pentru împlinirea Scripturilor, astfel făcând dovada că puterea umană este limitată și de moment, chiar și atunci când El devine o victimă a acesteia, pe când puterea divină (totuna cu măreția nelimitată a Absolutului) este într-atât de trainică, încât „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Marcu 13/ 31). 4. Alegerea modelului de urmat în viață Toți oamenii cu scaun la cap și cu picioarele pe pământ sunt într-
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
un bănuț, de ajunge câștigul meu cât salariul unui șef, nu știu ce m-ași face.Apostole Iuda de ce nu mă cauți? Nu m-ai căutat dacă nu m-ai găsit. Spunea Pascal. Această afirmație sugerează, Apostole Iuda, spirala veșniciei, a căutării ... absolutului. Poate călătoria mea spre Tărâmul Fgăduinței are și acest scop. Pitagora spunea că”totul este orânduit după număr”, însă eu spun că numărul este orânduit după Totul, care simbolizează Datul naturii. Filozofii ... spun că este vorba de Datul divin. Apostole
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
și gândirea marelui sculptor, citate care-i aparțin Așa cum aminteam, maximele sale sunt sugestive pentru a ne convinge că maestrul trecuse hotarele unei existente obișnuite: • Trupul omenesc este frumos, numai în măsura în care oglindește sufletul • Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul și nu descifrează nici viața. Ceea ce legi tu aici pe pamant - se leaga și în ceruri. • În timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă. În timpul maturității, am zburat înspre ceruri... • Să creezi că un zeu, să
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
economic s-au extins cu timpul. Dar, de ce n-aș spune-o: și pentru a provoca o asemănare cu statistica de credibilitate a doctrinei creștin-democrate la noi, care în anii nouăzeci atinsese cotele maxime, pentru ca astăzi să se afle în absolutul căderii libere. Nu e vorba de vreo confuzie de terminologie din pricina sintagmei care, direct, nu are legătură cu modul creștin de a înțelege democrația ci doar cu anumite precepte privind persoana „semenului” sau a „aproapelui”. Oamenii știau asta încă de
SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350773_a_352102]
-
pe care o poți culege de oriunde și oricând. Consider ca ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viață. • Trupul omenesc este frumos, numai în măsura în care oglindește sufletul. • Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul și nu descifrează nici viața. Ceea ce legi tu aici pe pământ - se leagă și în ceruri. • În timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă. În timpul maturității, am zburat înspre ceruri... • Să creezi ca un zeu, să
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
adus direct statului de drept de către cei aleși să-l conducă. Asemenea reglementări sunt imperative pentru a îndepărta mentalitățile politicianiste și de comerț electoral care intră în dușmănie directă cu democrația reală și nu pot marca decât marginea prăpastiei spre absolutul mafiei politice; spre încălcarea oricărei îndatoriri în funcție de banii cu care îți cumperi puterea. Spre cinismul cu care cei ce mânuiesc bani murdari fac partide și politicieni, iar partide și politicieni adoptă cu ușurință în rândurile lor tot asemenea mânuitori, dispuși
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (IV) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351701_a_353030]
-
nr. 399 din 03 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE 10-Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească Pascal scria:Nu m-ai căutat dacă nu m-ai găsit.Această afirmație sugerează spirala veșniciei, căutării absolutului. -Noica afirma despre actul de cultură că trebuie să înveți noutatea ca și cum s-ar ivi din tine,înseamnă că dorința de cunoaștere izvorâtă din individ este parte integrantă a noutății pe care se dorește s-o cunoască. -Eu sunt fiul
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ-10 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346569_a_347898]
-
mai mult, nu s-a întâmplat nimic de atunci.” (marți, cândva ziua mea bună, 12 iulie, o zi înainte de 13...). Nu mă pot abține să nu citez acest fragment dintr-o poezie de dragoste care vizează, la modul postmodernist hiperironic, absolutul: „habar nu avem cum vedem/ și de ce uniunea aia mistică e posibilă/ câteodată/ pe alocuri/ și fără manuale și reviste sau imagini pe google/ de ce 2 devin una și cred că asta-i pe vecie/ cred atunci momentan// și sângele
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
o toropeală generală". Citește/ la fereastră, mirat de imaginația ei: "azi dimineață am fost din/ nou la ospiciu". Închide Jurnalul, e/ al femeii care/ e măritată cu un plop". Toate ideile converg sau sunt adiacente decăderii existenței lucide în absurdul absolutului: "O umbră de zâmbet nedumerit și ochii... Ochii tăi/ verzi care/ clipesc în raza lanternei: în această obscuritate ce întrerupe/ procesul de fotosinteză... Atâtea". Realitatea degenerată și originalitatea expunerii dă o impresie polifonică poemului săgetate de reminiscențele fantomatice ale unei
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
un risipitor. Nu sunt parcimonios: urăsc zgârcenia, reticențele, măsura farmaceutică, rezervele și insinuările. Nu-mi plac oamenii prea moderați. Mă fascinează tot ce e nemăsurat. Măsurile mă lasă rece. Cred că numai nemăsura merită suprema admirație. Sublimul, geniul, capodopera, Divinitatea, absolutul, infinitul nu au măsură. In rest, ce să zic? M-am născut stângaci. Am devenit ambidextru. Nu am platfus. Nu sunt miop, decât când mă prefac că sunt. Nu sunt sportiv și nici jucător la loto. Și încă ceva, care
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
altfel, dar mereu constant în genialitatea sa. Melodia incifrată a cuvintelor scrise sub dicteul unei inteligențe arzătoare a zămislit o operă originală prin simultaneitatea trăirii și celebrării actului existențial. Pentru Domnia sa scrisul este un viciu, o continuă provocare în atingerea absolutului prin cuvânt, trăind jubilația eliberării de remușcări și resentimente - culminația unui mers lăuntric. Adorată de unii, contestată de alții, ei nu pot adăuga și nici scădea din valoarea intangibilă a unei conștiințe artistice ce își continuă devenirea, trăindu-și propriul
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
și dură; nu întâmplător, emoțiile poetei se aruncă, de multe ori, în structurile rezistente ale pietrei, în care se și întruchipează. „Să sfărâm zidurile, dar construcția să rămână Acolo,/ Să treacă orele, timpul să rămână pe loc/ Am alungat gândul absolutului din mine,/ De dincolo mă privea ochiul ce plânge,/ Și am construit încă o sută de trepte”. Din sfărâmătura de ziduri, autoarea recuperează, cu un atent gest al memoriei, toate faptele rătăcite în structurile verticale și le reașează în construcții
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
reverberație mare de energii creatoare, infiltrându-se în mintea noastră. Entitățile energetice se divid, se contopesc în aura omului. Ești obligat, să te îngrijești de gândurile și dorințele tale. Indiferent de aspirații, puterea gândului este cea mai mare taină a Absolutului. Viața este un teren de luptă, te constrânge, să iți pui la punct o strategie inteligentă, pentru a putea trece mai ușor prin hătișul capcanelor și negativismului! Este o artă, capacitatea de-a transforma destinul într-o sală de dans
VIBRAŢIE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356304_a_357633]
-
pentru care cuvântul devine simbolul ființei creatoare. „Versul este pentru viziuni, proza pentru idei”, spunea Henri Ibsen. Să decupam de aici eseul și critica literară, atât de frecvențe în scrierile cărturarului Constantin Ene. Cand se află eseul la limita cu absolutul, iar critică literară la marginea incisivității? Constantin Ene: Filozofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare că un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare că un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale”, cum scria Herbert Marcuse. În acest context eseul, spre deosebire de muzică simfonica, nu poate ajunge la limita absolutului. Însă, această specie literară poate face să vibreze percepția și eul cititorului la cote înalte prin împletirea analizei logice cu transferul sentimentelor, controlabile sau necontrolabile, a puterii rațiunii, analizei esenței realităților exterioare a individului, toate împletite cu un bagaj de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
nu este doar seamănul, fratele (ipocrit) al celui care-l scrie, ci umbră să, dublul sau, un redutabil alter ego care-și aroga prerogativele unui cenzor plin de ambiții. Numai în această situație eseul poate fi uneori, tangențial, aproape de limita absolutului. Înainte de a analiza incisivitatea criticii literare trebuie să subliniem o realitate în care criticul literar a fost și este interesat de modul în care scriitorul este influențat de mediu și societate, dar și de imaginile atotcuprinzătoare, care influențează printr-un
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
denotă un univers interior marcat de absență elementului spiritual. Somnul în sine înseamnă stagnare, imposibilitatea de a avansa, deconectarea de la Sursă puterii. Atunci cand țintă ta este să atingi “vârful muntelui”, să te întâlnești cu Creatorul tău, să te familiarizezi cu absolutul în viața de credință, somnul - același somn cu cel al ucenicilor pe când se aflau în Grădina Ghetsimani - denotă lipsa totală de interes față de înaltă chemare primită. “Plângeam și mergeam iar disperarea/ Creștea în mine și mi-a venit să adorm
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]