881 matches
-
va completa și desăvârși procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial - abstracte (conceptele). Stadiul operațional - formal (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Progresul operaționalității gândirii este evident, raționamentul prin care individul se desprinde de materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte și cu relațiile dintre ele (stadiul anterior), se naște acum posibilitatea operațiilor cu operații. Aceste achiziții permit câștigarea dimensiunii ipotetico - deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Dacă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
formale (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Este stadiul care completează și desăvârșește procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial abstracte. Progresul operaționalității gândirii este evoluția de fapt, că raționamentul se desprinde de 55 materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Se operează nuanțat cu clase de obiecte și relațiile dintre ele ca și în stadiul anterior și apare posibilitatea operațiilor cu operații; aceste achiziții permit câștigarea dimensiunilor ipotetico -deductive, fapt ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice (dacă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
femelă. Masculul se rotea în jurul ei, căuta pietricele și bucățele de sticlă colorată pe care le așeza în jurul ei de parcă voia să-i facă un colier. Iar femela stătea și privea... Este, totuși, destul de abstract, este o oarecare formă de abstracțiune să depui mărgele de sticlă la picioarele rățuștei tale, în semn de ofrandă, nu-i așa? Mărgelele de sticlă nu sunt de mâncare: sunt pur și simplu frumoase. După ce a terminat de așezat mărgelele de sticlă, masculul a cochetat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu poate fi oprită nicăieri. A-socială, a-națională, a-religioasă, ea cuprinde țări, națiuni, continente, înfruntînd și integrînd mentalități, valori, frontiere, într-o luptă lipsită de ceea ce ne-am obișnuit a numi conștiință. Cum să te împotrivești unei aseme-nea abstracțiuni, unei asemenea delocalizări a istoriei? Simți cum te cuprinde un sentiment de neputință, exprimabil în sute de feluri, toate aparținînd, însă, aceleiași iluzii a ineluctabilității proceselor economice. Mecanismul economic nefiind motorul istoriei, cauza primă din care totul decurge, globalizarea pare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fi corupt, și nici nu este de natură psihică, fiindcă pînă și sufletul este rezultatul greșelii, năzuind către spirit. [...] Aceasta este adevărata mîntuire", arată Valentinus, citat de Irineus, în Împotriva ereziei. Nu trebuie să ne îndrăgostim de ideile și de abstracțiunile minții noastre, de concepte și precepte. Nu trebuie să cădem în intelectualism și în psihism, să ajungem la proslăvirea minții și a eului emotivist, greșeală la fel de mare ca și proslăvirea materiei, numită de gnostici hytleticism. Așa cum și Iisus și Budha
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cânte la urechea ta/ mătăsoasă un marș funebru" Despre cunoașterea și recunoașterea trupurilor necunoscute), într-un vârtej de senzații, gesturi și mai ales cuvinte care măcar să îi amortizeze, dacă nu să îi obnubileze cu totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a fost/ și conceptul slugă devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-un subtil psalmist al uniunii desăvârșite dintre animus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ingerării corespunzătoare a celor cincizeci și patru de poeme care vor urma. Tematica lor e prea serioasă pentru a fi consumată în grabă și cu atât mai puțin într-o manieră grobiană: erosul și tentația absolutului (ciclul de rerum amore), abstracțiunea și tentația filosofării (ciclul numele lucrurilor), poezia și necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr sunt proiecții ale imaginarului într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la concluzia că nici un sistem nu este perfect, că oricare ar fi el ceea ce contează în primul rînd sunt oamenii și modul cum știu ei să trăiască. De ce a falimentat comunismul? Pentru că viața, adevărata realitate, a fost înlocuită cu niște abstracțiuni, niște reprezentări moarte ale vieții reale. Capitalismul s-a întors în forță pentru că e mai aproape de viața reală și de natura umană. Ceea ce nu înseamnă că sistemul capitalist e un panaceu. El are propriile forme de subversiune. Ceea ce este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
entități abstracte, cum sunt clasa, planul, Partidul etc. Capitalismul face același lucru prin intermediul banului și al tehnicii. Sarcina unei economii echitabile e de a distribui prosperitatea, de a face să circule valoarea. Atîta timp cît sistemul economic este conceput din abstracțiuni străine de viața reală, el conduce la alienare și nu conduce la un scop normal, cum ar fi dispariția mizeriei și promovarea prosperității. O economie sănătoasă trebuie pusă în slujba vieții, trebuie să promoveze viața prin intermediul valorilor morale. E dezolant
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a lui Bartleby, victima indirectă a celui care a învins. De aceea, resemnarea avocatului din final, deși patetică, are ceva non-eroic în substanța ei. "Ah, Batleby! Ah, umanitate!" seamănă mai mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și Bartleby, el este, la sfîrșit, același, un resemnat, un component obedient al macrosistemului, un cod de inacțiune, antieroul unei opere care creează doar premisele tragediei clasice, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acest ideal absolut, al "contemplației înalte", necorupte de aspirațiile mărunte ale vulgatei. Cifrul său nu era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
profesorul clujean Virgil Stanciu sub titlul Maeștri și discipoli. Un veritabil circuit academic (și biografic) postmodern, în care aula fuzionează cu agora, permițînd stilului și procupărilor didactice (sofisticate și savante) să pătrundă în fiordurile așa-numitei "culturi de masă", unde abstracțiunile înalte prind viață și intră în adevărata dinamică intelectuală. O autentică lecție de maestru, cum inspirat sugerează titlul ultimului volum elaborat de autor. Steiner a scris și un număr de opere ficționale, una de graniță (propria biografie redactată în maniera
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zilele noastre, în preocuparea constantă a unor grupuri contemporane, care încearcă să dea o dimensiune concretă "invenției" lui Hesse, organi zînd, periodic, campionate ale "mărgelelor de sticlă"!) supune cititorul unor eforturi semnificative. În fond, "jocul cu mărgelele de sticlă" sugerează abstracțiunea absolută, voluptatea ființării în rațiunea pură, nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de orice constrîngere existențială. Dacă Ordinul este o elită a umanității, atunci "jucătorii cu mărgelele de sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și a citit, poate chiar a învățat pe dinafară, fabulele lui La Fontaine.' Așa îmi imaginam că ar fi putut fi catalogată și rezumată viața mea" (p. 396). Fundalul așa-zicînd "mare" al istoriei rămîne, pentru individ, pînă la urmă, o abstracțiune, chiar dacă una, paradoxal, cu efecte letale. Pentru el, sens are numai spațiul mic, "profan", al propriei existențe. Acolo, "liderii maximi", "comandanții supremi" și "generalissimii" nu valorează nici măcar cît un abțibild ori o piatră colorată. Din nefericire însă, nu sensul este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ceaușescu îl apucase parcă o bruscă și chinuitoare durere de dinți. Grimasa îl trăda. N. Ceaușescu se simțea sfidat, disprețuit, călcat în picioare de intelectualismul biciuitor al intervenției lui Doinaș, probabil nici nu înțelegea toate cuvintele, erau multe neologisme, multe abstracțiuni, idei și nu ideologie formulată propagandistic, o sintaxă violent contranstantă cu adipoasele construcții ale limbii activistice. Lui N. Ceaușescu nu-i scăpa însă cu siguranță sensul profund al acestui discurs ce ignora, trufaș, locul unde era ținut, la Comitetul Central
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
căreia inflația este rea prin definiție. Caracterul nefast al inflației este o necesitate logică, iar eroarea multor raționamente macroeconomice (cum ar fi relația dintre inflație și prosperitate) constă tocmai în a ignora definițiile și conceptele logice pentru a crea pure abstracțiuni cărora se încearcă a li se da un conținut empiric. 11.4.2. Costurile inflației Cele mai multe teorii și opinii converg în ideea că inflația nu ar fi benefică pentru o economie sănătoasă. Aceasta deoarece existența ei poate ascunde o mare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și în bugetul statului. Sistemul de redistribuire statală a veniturilor costă prea mult și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echității sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le numim utopii; ca și cum statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 6 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
caracterele unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei, care servește ca subiect picturei academice, Gustave Moreau pune simbolul, înveșmântează în luxul culorilor o idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de imitații palide, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentism la formula unui avangardism incipient, tatonant. Prin asumarea actului crud ca act ludic, tratarea temei și implicit a personajului se află la confiniile decadentismului cu avangardismul, cel mai aproape de prelucrarea temei de către Apollinaire. Personajul intră într-un joc al abstracțiunilor unde actul de teroare, ca în Mașina infernală a lui Jean Cocteau, devine act gratuit gidian. Salomeea 544 (Salomé) din ciclul Alcooluri al lui Guillaume Apollinaire pare să se concentreze asupra dansului, într-un fel de exuberanță specifică sărbătorii de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își oficiază sacrificiile pe altarul ghilotinei. Deja, în chiar inima triumfului Luminilor, ca și cum ar fi fost de așteptat ca un exces de yang să determine un acces de yin, se ridicase vocea contrară a lui Rousseau. Era protestul Simțirii împotriva abstracțiunii raționaliste. Era mai ales conștiința răscolitoare că progresul salutat pretutindeni trebuia considerat și ca o pierdere a virtuților naturale (Discurs asupra științelor și artelor, 1750, Discurs asupra originii inegalității dintre oameni, 1755). Iar începînd din 1770, Sturm und Drang-ul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
The Real Mân The Imagination which Liveth for Ever" (E: 783). Într-o inserție din Annotations to Berkeley's Siris, Blake atribuie antropomorfizarea lui Dumnezeu concepțiilor teologice ale lui Isus, Avram și David, ale căror vederi intra în coliziune cu abstracțiunile lui Platon și Aristotel: "Jesus aș also Abraham & David considerd God aș a Mân în the Spiritual or Imaginative Vision" (E: 663). Această implică ideea că Isus însuși se identifică, subtil, cu Omul Adevărat: "Jesus considerd Imagination to be the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
vulgar, de aici, legăturile sale cu barbaria. Tratamentul metaforic al temei evocă percepția vizuală comună enunțata de Blake, înțelegerea primară a realității. Al doilea stadiu, Vernunfstaat, indică prevalența rațiunii și poate fi pus în paralel cu perspectivă lui Blake asupra abstracțiunilor ca factor organizator al fenomenologiei. În fine, Schiller indică necesitatea impulsului ludic, Spieltrieb, fiind de părere că singura cale care conduce la împlinirea de sine este cea a inocentei creatoare (în interpretarea schilleriană, arta însăși este un joc subtil și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Pe de altă parte, David Aers este de părere că, în sine, convergență sensurilor poetic, eshatologic și religios în figură compusă a acelui "One Mân" capătă implicații periculoase: Aceasta încurajează o viziune care pune o lume a simbolurilor și a abstracțiunilor în locul unei lumi a indivizilor concreți și a existenței istorice pe care Blake a explorat-o atât de magnific în corpusul operelor sale" (1981, p. 42). Motivul principal pentru care nu pot împărtăși poziția critică a lui Aers este acela
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
revoluția este inevitabilă la scară materială, în măsura în care ea are ca pandant rebeliunea la scară spirituală. 184 David Fuller consideră Africa o "istorie spirituală [...] a decăderii, regresul umanității sub influența marilor sale filosofii și religii, în special a legalismului iudaic, a abstracțiunii grecești, a pasivității creștine [...] și a militarismului mitologiei nordice" (1988, p. 53). 185 Cf. E: 722. 186 Pentru o prezentare detaliată a paradigmei lui Orc, cf. Hobson, 1999: passim. Raine îl asimilează pe Orc fiului lui Isaac, Esau (sau Edom
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să evităm dificila confruntare cu o a doua, extrem de grea problemă: aceea a textului mitologic și a posibilelor sale fundamentări obiective. Fără îndoială, nici unul dintre mituri nu se dezvoltă numai pe planul fabulosului, într-o lume a purei gratuități, a abstracțiunii transparente, eliberată de orice contact cu realitatea istoriei. Dar în ceea ce privește mitologia Complotului, trebuie să acceptăm de bunăvoie că povara istoriei se arată a fi extrem de mare: într-adevăr, nici una sau aproape nici una dintre manifestările sau modalitățile sale de exprimare nu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]