1,350 matches
-
desprins de realitățile pe care inițial le denumeau, devenind entități de sine stătătoare care îl atrag pe om într-o carcasă de semnificații care, toate la un loc, nu mai au nici o semnificație. Cînd o semnificație atinge paroxismul, ea frizează absurdul. Lumea nu mai are nici un sens fiindcă a fost mărunțită într-o puzderie de sensuri locale, fără legătură între ele. Într-o astfel de lume, schimbul de cunoștințe și mărfuri e o iluzie, totul semănînd cu un talmeș-balmeș fastuos. În
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
Simona Vasilache Pare nepotrivit, la prima vedere, un titlu americănesc, cu o undă balcanică ŕ la Kusturica, pentru recenzia unei cărți de amintiri cum este Clujul din cuvinte, o carte de burg și de melancolii controlate, în care absurdul și patetismul foarte arar își fac loc. Totuși, în volumul coordonat, cu o ambiție de-a face ceva pentru locul în care ești cum puținora le mai stă în fire, de Irina Petraș, președinta USR Cluj, și apărut, în 2008
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd prin absurdul din celelalte patru, autorul se joacă cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau îl închide, îl reduce la forme-pilule esențializate, ca în ultimele. Citind compact volumul, veți auzi și muzica lui lăuntrică, pe a cărui structură
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
ei simț civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar așa fuseră toți intelectualii fanatici de stânga, ceea ce s-a verificat și la noi... Curios e că, molipsit de umorul românilor, Malaparte începuse și el să exclame aiurea, ca noi, când refuzăm absurdul... Totuși, nici un scriitor străin nu a fost captivat de fondul afectiv al limbii române, ca Malaparte, savurând umorul latin păstrat în starea lui genuină în Carpați. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, îi vine din când în când s-o dea
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
"Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul" este fraza lansată de Mircea Badea și adoptată de milioane de români din întreaga țară. Oameni care trăiesc într-o lume în care te întâlnești la tot pasul cu absurdul, nesimțirea și, cel mai adesea, cu indiferența celorlalți. Este lumea despre care vorbește în fiecare seară Mircea Badea, în emisiunea "În gura presei". Este lumea lui Badea. Mircea Badea vorbește despre declarațiile pe care le-a făcut Traian Băsescu la
Mircea Badea: Dacă râgâie Băsescu, să vezi cum vin unii serioşi să-l analizeze - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/25434_a_26759]
-
ceva din ceea ce nici nu știi că este al tău: iată suportul perenității unei opere. Legitimitatea de a fora nu numai în subconștient, ci și în Care e mobilul inadaptării, ce reprezintă laitmotivul Micului manual..? E, vorbind în termeni existențialiști, absurdul. Acea conștiință a unei existențe deposedate de finalitate, care inspiră o revoltă surdă, lipsită și ea de sens. Spaima nonsensului capătă o forță macabră: "Sînt și mai singur în apele imaginii reflectate, zgomotele bulevardului mă afundă într-o imensă torpoare
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
potențează reciproc, alcătuiesc un cerc vicios: "Moartea bătrînei ca o explozie a răutății oamenilor - ori răutatea oamenilor ca o consecință a zădărniciei care li se oferă printr-o atingere îndeobște cunoscută dar mereu incredibilă cînd se petrece în proximitatea ta". Absurdul existenței în principiu este amplificat de dificultățile ei care se ivesc la tot pasul, constituind un soi de absurd la pătrat, notificat din nou în maniera lui Kafka: Un pod plutitor peste rîu. Un pod cotit, ca un vîrf de
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
și decupajul cinematografic din Ce se știe despre ursul panda, nici mizerul dur însă emoționant din Cheta la flegmă, nu recuperează nici savoarea povestirii faptului mărunt și a cotidianului din O limbă comună sau Dincolo de frontiere și nu are nici absurdul sau burlescul metanarațiunii istorice din Venea din timpul lui diez. Deși are din toate câte ceva, romanul lui Petre Barbu nu excelează în nici o direcție, situându-se la un nivel mediocru al tendințelor narative exprimate de ceilalți, rătăcind undeva între, indecis
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
Loubière. Mai cunoscut străinilor ca scenarist, Răzvan Rădulescu utilizează, spune recenzentul lui, tehnici cinematografice și în proză. Planuri paralele, ca un fel de split screen. Pătlăgeaua este fructul discordiei, pentru a cărui cultivare Ilie Cazane se vede anchetat, cu tot absurdul spețelor minore. E loc, spune David Fontaine, și de umor (fie și involuntar), și de realism poetic, ieșind la iveală în ciuda prozaismului lumii comuniste. Gustul dulce-amar al filmelor inspirate din amănuntele Epocii de Aur, pus într-o poveste cu elemente
Pătlăgeaua reacționară () [Corola-journal/Journalistic/3567_a_4892]
-
cărțile, muzica, imaginația, într- un cuvânt sensibilitatea configurează coordonatele firești ale unei prietenii profunde între doi copii, un evreu și un francez, vorbind aceeași limbă. Înscrierea la colegiul catolic sub un nume fals îl protejează temporar pe copilul evreu, dar absurdul acestui provizorat existențial este evident. Gestapoul îl va aresta pe Jean Bonet, care va dispărea într-un lagăr de concentrare. M-am întors la film ca la un mijloc de a vorbi despre istorie în termenii unei anecdote fără frazarea
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
concepții, stabilind limite și criterii de discriminare valabile nu doar pentru simplul gest al plecăciunii, de pildă, ci și pentru articulațiile raționale ale unei ipoteze de cunoaștere. Că și în cazul corporalității, un demers bazat pe asemenea premise poate friza absurdul, propunînd analogii neconvingătoare sau inutile, ori dimpotrivă, poate dezvălui legături interesante constituite în interiorul regulilor mentale și acceptate ale unei culturi. Ca să reiau același exemplu de mai sus: în istoria științei o analiză a retoricii comportamentului dintr-o epoca a făcut
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
aflată întrun echilibru precar. Pe parcursul acestei călătorii, Eric pierde tot, soția, imperiul, reperele. La capătul drumului este demența circumstanț iată de întâlnirea cu un psihopat care încearcă să-și umple vidul interior cu un act legitimator, uciderea magnatului. Confruntarea în absurdul ei relevă dorința lui Eric de a regăsi acel sâmbure de adevăr, acel primum movens care să-l reînvie. Aspectul de exangvinat se potrivește, de fapt, cu starea de mort-viu în care se află Eric. Mă întreb dacă nu cumva
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
scrie piese de teatru. Primele au fost total nereușite. Cele care l-au impus sunt „Romulus cel Mare“ (1950), „Căsătoria domnului Mississippi“ (1952), „Un înger vine în Babilon“ (1954), „Vizita bătrânei doamne“ (1956) și „Fizicienii“ (1962), toate ilustrând înclinația spre absurdul fantomatic și grotesc. A scris lucrări în care parodiază romanul polițist al vremii - „Judecătorul și călăul său“ (1952), „Bănuiala“ (1953), „Făgăduiala“ (1958). A decedat în 1990. VINERI, 6 IANUARIE RODOLPHE KREUTZER În urmă cu 175 de ani a murit violonistul
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
în conflict cu Statul, dacă-l trimit. Am renunțat. Mi-am propus să aud conceptul, după ce voi fi extras un pasagiu istoric și două-trei formulări, utilizabile în alte lucrări... Mi-am adus aminte însă de ele, de îndată ce am fost arestat. Absurdul situației m-a paralizat. Să fi putut arde acele cîteva foi zeci de zile și să n-o fi făcut, pentru că sunt distrat și impardonabil pierdut în preocupările mele cărturărești. Consecința: suferința soției, copiii, debili, primejduiți prin lipsa aportului meu
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
parte și Eugène Ionesco, sînt o altă ipostază a avangardismului interbelic. Beckett, Adamov, Weingarten, Tardieu, Ghelderode sînt afinii recunoscuți ai lui Ionesco. Într-un loc, referindu-se la categoria de absurd, afirmă: "De îndată ce exista decalaj între ideologie și realitate, apare absurdul. Nu este același absurd, e un sentiment al absurdului practic, moral, nu al absurdului metafizic. Însă acest absurd pare voit de om. Poate că omul creează absurditatea istoriei, fiindcă nu se mai știe căror legi le răspunde istoria". Și, mai
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
același absurd, e un sentiment al absurdului practic, moral, nu al absurdului metafizic. Însă acest absurd pare voit de om. Poate că omul creează absurditatea istoriei, fiindcă nu se mai știe căror legi le răspunde istoria". Și, mai înainte declarase: "Absurdul este o noțiune foarte imprecisa. Absurdul este poate neînțelegerea unui lucru, a legilor lumii, el se naște din conflictul voinței mele cu o voință universală; apare, de asemenea, din conflictul dintre mine și eu însămi, dintre diversele mele voințe, impulsuri
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
absurdului practic, moral, nu al absurdului metafizic. Însă acest absurd pare voit de om. Poate că omul creează absurditatea istoriei, fiindcă nu se mai știe căror legi le răspunde istoria". Și, mai înainte declarase: "Absurdul este o noțiune foarte imprecisa. Absurdul este poate neînțelegerea unui lucru, a legilor lumii, el se naște din conflictul voinței mele cu o voință universală; apare, de asemenea, din conflictul dintre mine și eu însămi, dintre diversele mele voințe, impulsuri contradictorii". Aceste tentative de definire pot
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
al liberalilor noștri de la 1848 îi vine pe limbă și antiliberalului francez Zemmour: „Eu nu pun nimic mai presus de putera poporului". Pașoptiștii aveau totuși în vedere voința poporului. Politic, alegația e naivă. Logic, absurdă. Moral, demagogică. Doar demagogia și absurdul mai existau în tribunalele, și ele populare, de la sfârșitul anilor 40 și începutul anilor 50 din secolul trecut, când dușmanii poporului erau privați de libertate pentru ani buni în numele poporului. Modelul îl ofereau procesele staliniste din a doua parte a
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
cum spuneam, sunt de-a dreptul existențialiste. Eroii lui se definesc nu prin raport cu lumea exterioară, cu societatea; rolul conștiinței individuale este esențial pentru ei în conturarea valorilor și a sensului propriilor lor vieți. Injustețea lumii și de aici absurdul ei și al destinelor omenești, amoralitatea personajelor, autenticismul și un terbil Angst ce plutește peste toate sunt repere esențiale ale romanului Cei șapte nebuni și ale continuării acestuia, Lansatoarele de foc (Los lanzallamas), încă netradus în românește. În Cei șapte
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
recurente în societatea rusă a anilor 1920-1930, precum și șabloane verbale, lozinci, reclame din perioadă. Teama de epurare, tematica industrială și competiția acerbă pentru construirea socialismului, mentalitatea pragmatic-tradițională devin pe rînd subiecte spumoase de reflexie. De la îmbinarea suculentă a comicului cu absurdul, a superficialității cu fulgurări de adevăr, a vicleniei cu prostia, esența scrierilor din ultimii ani ai colaborării dintre Ilf și Petrov se concentrează asupra luptei cu nepăsarea și conformismul. Ilf și Petrov reușesc să invoce o mulțime de subiecte făcute
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
dinamizare și o colorare a epicului: ele îl pun pe Vania Răutu în împrejurări ce aduc o nouă, temporară victorie a "lutului" - episodul Aculina), ele dau, totodată, o ușoară tentă umoristică epicului, aparent diminuînd tensiunea, reliefînd însă mai pregnant anormalul, absurdul comportamentului urmat de autorități.
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
Grigurcu Dacă lumea mi s-ar părea că are sens, n-aș mai scrie" Camus ÎN MITUL LUI SISIF, Albert Camus indică trei personaje al căror joc configurează "dramă absurdă": iraționalitatea lumii, aspirația rațiunii omenești de-a înțelege lumea și absurdul, care e un soi de divorț între rațiune și iraționalitate. Poezia Ruxandrei Cesereanu e vădit una a absurdului. Că în orice divorț, fiecare din termenii binomului sau tinde a-și accentua identitatea. Punctul de vedere rațional se manifestă în această
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
cea a "scrisului iubire", teorie lăsată în faza de eboșa, în însemnările ultime. Creația Ruxandrei Cesereanu e cantonata cu stringenta, așa cum am văzut, în zona absurdului. Așadar, se află în faza acelui divorț între rațiune și iraționalitate, aptă a desemna absurdul. Opus absurdului universal, eul fondat pe rațiune ajunge a submina lumea percepută ca fiind fără noima, a o parodia. Tragediei i se substituie comedia. Omului responsabil, care se mărturisește și plînge, îi ia locul omul care înscenează, care nu ia
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
între slujbe religioase și demonstrații în masă. Cu un ochi spre Orientul Mijlociu și altul spre America, A. Sasu scrie pendulând între generalii din Tolstoi și Fabrice del Dongo, într-o încercare disperată de regăsire a logicii unei existențe zguduite de absurdul unui război. Iar războiul acesta este, hélas!, primul conflict militar postmodern dintr-o istorie ce se apropie de sfârșit. Pentru un literat, a scrie despre politica internațională, strategii diplomatice și înfruntări armate nu este în nici un caz cea mai comună
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
din comună, le utilează cu toate cele necesare funcționării unei gospodării și angajează oameni, de diverse profesii, pentru a juca, vreme de cîteva zile, rolul unor familii de săteni. Farsa este grotescă, soluțiile la care apelează ,echipa de figuranți" frizează absurdul, dar efectul este cel scontat. Ca un alt Don Quijote, Klaus Bernath se scufundă într-o lume a lui, are sentimentul proustian al întoarcerii în timp, la gusturile și miresmele copilăriei. Spre disperarea figuranților el dă semne că ar dori să
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]