1,361 matches
-
distruge, pot realipi. • Soare delicat - o metaforă • Adevărul e mai presus de artă, dar poate plictisi. • Civilizație egal conștiință. • Mă voi recunoaște doar după moarte. • Sunt mulți care nu știu pentru ce trăiesc. Dar trăiesc. • A|DEVĂRURI PROPRII NU EXISTĂ. • Absurdul este doar un punct de plecare, în nici un caz finalul sau finalitatea. • Toți spun - viața merită a fi trăită, dar cum? Când spui asta? • Nu merită să mori nici pentru adevăr, nici pentru minciună. • Sentimentele sunt superioare rostirii. • Nu există
SENTINŢE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376423_a_377752]
-
spui asta? • Nu merită să mori nici pentru adevăr, nici pentru minciună. • Sentimentele sunt superioare rostirii. • Nu există scriitori mari și scriitori mici, poate după moarte. Valoarea scriitorului depinde de modul cum sunt recitiți și dacă sunt recitiți. Nu înțeleg absurdul morții, totul pare extrem de logic și oarecum comic. Viața nu este absurdă doar dacă se subordonează morții. Nicio minune nu este recunoscută decât după dispariție. La fel și talentul. • Mă mut de pe o zi pe alta, apoi unde? Boris Marian
SENTINŢE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376423_a_377752]
-
Mitrea , mult mai înalt decât mine, intră ținând cheia între două degete, la nivelul bărbiei. Zâmbește, un rânjet mai degrabă. „De ce v-ați încuiat?„ Până unde poate merge acest om ? gândesc eu , luând în calcul toate variantele de ieșire din absurdul situației, astfel încât să nu declanșez o stare sau o tensiune mai greu de gestionat. Formulez un răspuns, siderată, nu contrazic și caut să ies cât mai repede pe casa scării, un spațiu mai sigur. „Nu știu ce-am făcut!„ îi
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
asemenea conglomerate (India și eventualii ei aliați, o parte din lumea musulmană, Rusia cu aliații săi), pentru că numai astfel se va putea face față concurenței acerbe din lumea viitorului și numai astfel își va dovedi eficiența (sic!) guvernarea mondială... g) Absurdul din gândire și acțiune Nu trebuie să fii foarte perspicace pentru a-ți da seama că epoca absurdului nu s-a încheiat odată cu reprezentările sale din literatură și artă. În știință el continuă să fie prezent și stresant în programele
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
false,care n-au nici un miros Ascultăm privighetoarea doar din naiul fermecat. Cand din umbră ,fără umbre...umbră tainică-i stăpâna, Când nisipuri mișcătoare vor pată a noastră viața, Căutăm degeaba legea să ne strângă mâna în mână, Se cutremura absurdul...parlamentele-s în ceață. Ne rămâne doar credință,să privim din nou spre cer, Din războiul care începe ,unde nu s-a terminat, Dumnezeu are răbdare ,noi fugim spre un mister Prea avari de adevăruri,vom iubi doar un păcat
DIN SURÂSUL VREMII(I) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378769_a_380098]
-
Dîmboviței și nu pe cele ale Senei. Războiul a introdus țara într-un spațiu european comun de la Atlantic la Balcani. Orizontul este deschis, însă acest orizont este tragic. Modernitatea presupune o dislocare a valorilor și a referințelor, războiul face cunoscut absurdul și covîrșirea individului de forțe care îl depășesc. Conștiința de a fi modern îi aduce omului libertatea, care îl proiectează dincolo de spațiul îngust al frontierelor romanității, dar și suferința. Spiritul timpului oscilează între euforia creatoare și tragic. Însă avîntul care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
compozițiile sale de după momentul convertirii pot sugera speculația unei... derapări de natură psihică. Exacerbarea efectelor compoziționale, insolitul cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inundă casele cu grozăvii incredibile, iar... ăștia, poftim, ne întreabă de tablouri! Și dacă, restrîngîndu-ne la spațiul nostru, în care condiția materială a celui de pe trotuar, întrebat ce tablou are în casă, pe perete, e cea prea bine cunoscută, atunci absurdul teatrului ionescian pare a fi chiar la el acasă. Printre cei care se străduiau să răspundă chestiunii în discuție, un haios de vîrsta a treia a putut înșira chiar genuri: 1. un goblen, 2. "unul cu mine" (și se arăta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Prea îmi păruse, în primul moment, suspect de abrupt junele arămiu, ca să-i bănuiesc umorul latent. Iată că-l avea. Și iată că, transferat dincoace, în cartea lui de debut, avea să potențeze, ca o picantă exergă, pasajele în care absurdul urmuzian se logodea cu deraierile dialogale din Cuibul de cuci al lui Ken Kesey. Se convertea, așadar, în artă a cuvîntului. Cînd, în dialogul nostru nu prea departe, nici el, de cel al Cucilor a mai venit mărturisirea oaspetelui meu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu "Zburători", atunci inima-mi s-a muiat și mai tare, îndemnîndu-mă să pun imediat mîna pe... creion și să scriu, cu o plăcere absolut nouă, despre necunoscutul încă Irinescu. Dacă ar fi să-i pun în scenă teatrală cartea, absurdul (urmuzian) m-ar îndemna să am în vederea scenariului chiar și antologia de versuri din prima jumătate a volumului, de un insolit aproape țicnit, dacă n-ar ieși "Fabricată în atelierele Irinescu", așa cum singur își pune firmă propriului său... supradadaism. Antologie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
așteptat ca sentimentul absurdului să ne "cîștige" și pe noi, în virtutea unor imanențe de cu totul altă natură. Literatura absurdă și-a făcut loc foarte greu în traducerile noastre, în temeiul inexistenței absurdului în viața omului de tip nou...! Dar absurdul începuse deja să se manifeste ca dominantă a vieții noastre. Vidarea de conținut a realului, criza valorilor, amurgul umanismului, ne conduceau către absurd. Iraționalul se impune ca valoare. în locul inteligenței administrația , în locul intimității -colectivismul. Presiunea politică este, în "Regulamentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la scrierea lui, și, mai pregnant, în nuvela Pe vremea șoferilor ruși, text redactat în limba franceză, tipărit în revista „L’Authenticité” (7/1997) și încredințat ulterior, în versiunea românească a autorului, tot „Jurnalului literar” (1-2/ 2000). O familiarizare cu absurdul demonstrase A. într-un eseu consacrat lui Eugen Ionescu, eseu care, alături de acela consacrat lui Mircea Eliade - Marele Arhitect - și de paginile dedicate lui Ștefan Lupașcu, intitulate Afectivitatea și cele trei materii, se numără printre paginile memorabile în cariera lui
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
unui fel de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din 1882, unde Îi e ridiculizată afectarea, nu pot explica, toate la un loc, notorietatea amețitoare a lui Wilde. Unii istorici
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
condus de către oameni. Înlocuim omul rău cu omul bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu gândul la binele maselor? Eu cred că deja am descris absurdul situației. Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm prin puterea sufletului nostru, de o parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
asociațiile neașteptate, pândește îndelung surpriza cititorului printr-o continuă sfidare a convențiilor „poeticului”, subminează în chip periculos propriul timbru liric, lăsând prozaicul să năvălească în poezie. Amintind de pseudofabula Cronicari sau de Fuchsiada lui Urmuz, voitele inadecvări frizează nonsensul și absurdul: circul este asociat metafizicii, fizica cuantică - filologiei. Parafraza, sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
primitor pentru orice idee suptă din degete, de ce judecata omului din popor nu mai e în stare de-a rezista nici celei mai comune sofisme făcute de-o gazetă guvernamentală, de ce acest teren e atât de pregătit pentru a primi absurdul în el și a rămânea indiferent față cu cele mai elementare adevăruri. E desigur ceva elementar ca o reformă, înainte de-a fi introdusă, să fi devenit necesară, să fie cerută de cineva, de grupuri ale populațiunii sau de populațiunea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
rearanjare a lumii, merită considerație. Caracterul său "de necrezut" constituie un motiv de credibilitate suplimentară pentru apologetica creștină, care nu vrea să explice inexplicabila "propagare minunată a creștinismului" decît printr-o intervenție supranaturală. Ea vede aici dovada acesteia, în însuși absurdul divinității lui Hristos (argumentul ar putea să sprijine cu succes credibilitatea mesajului islamic sau chiar budist). În ea însăși, secvența factuală prezintă mai sobru o succesiune de perioade aproape anodine. 30-125: expansiunea unei secte neo-iudaice (bunuri comune, disciplină riguroasă, autoritate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
privind utilizarea informațiilor economice private sunt încă nesatisfăcătoare, iar practica domeniului este la început. După o perioadă de confuzie în ceea ce privește aceste reglementări, este posibil să apară, sub presiunea imperativelor luptei mondiale antiteroriste, un set de legi ce frizează din nou absurdul, ca în vremea lui Ceaușescu. Absurdul ar consta într-o secretizare excesivă a unor informații de piață asociate activității unor organizații publice, astfel încât să existe o deformare a mediului concurențial. În cazul țării noastre, dezvoltarea bazelor de date specializate se
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
încă nesatisfăcătoare, iar practica domeniului este la început. După o perioadă de confuzie în ceea ce privește aceste reglementări, este posibil să apară, sub presiunea imperativelor luptei mondiale antiteroriste, un set de legi ce frizează din nou absurdul, ca în vremea lui Ceaușescu. Absurdul ar consta într-o secretizare excesivă a unor informații de piață asociate activității unor organizații publice, astfel încât să existe o deformare a mediului concurențial. În cazul țării noastre, dezvoltarea bazelor de date specializate se află încă într-un stadiu incipient
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
decît o „greșeală”, deoarece În ea ți-ai premeditat un anumit rezultat, pe cînd greșeala o faci mai mult din grabă, sau din naivitate. De aceea se și spune În popor: „Greșelile se Îndreaptă, păcatele se răzbună”. * „Poți trăi acceptînd absurdul, dar nu poți trăi În absurd.” (A. Malraux) Putem să acceptăm „absurdul” În semnificația lui logică doar pentru a realiza o situație comică, menită să ne destindă (ex: teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco). În rest, absurdul ca idee sau
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe cînd greșeala o faci mai mult din grabă, sau din naivitate. De aceea se și spune În popor: „Greșelile se Îndreaptă, păcatele se răzbună”. * „Poți trăi acceptînd absurdul, dar nu poți trăi În absurd.” (A. Malraux) Putem să acceptăm „absurdul” În semnificația lui logică doar pentru a realiza o situație comică, menită să ne destindă (ex: teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco). În rest, absurdul ca idee sau situație lipsită de sens, de coerență logică este generator de neliniște și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Poți trăi acceptînd absurdul, dar nu poți trăi În absurd.” (A. Malraux) Putem să acceptăm „absurdul” În semnificația lui logică doar pentru a realiza o situație comică, menită să ne destindă (ex: teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco). În rest, absurdul ca idee sau situație lipsită de sens, de coerență logică este generator de neliniște și chiar de angoasă (filosofii existențialiști au urmărit implicațiile absurdului În condițiile societății concurențiale contemporane - Camus, Sartre etc.). * „Concluzia logică a oricărui sfîrșit este un nou
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a trăi și de frica de moarte; a-ți pune capăt zilelor înainte de a fi trăit plenar n-are niciun sens; a-i crede pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
extremele se ating și contrariile se contopesc, se transformă unul În celălalt.” (St. Zweig) „Poți iubi așa de mult viața, Încât să-ți devină insuportabilă.” (L. Blaga) Cea mai mare nenorocire este aceea după care nu poți decât să râzi. (Absurdul nu ne lasă, Într-adevăr, drept replică decât perplexitatea sau râsul contrariant.) Cu absurdul nu poți lupta, spunea Constantin Noica: „E ca și cum ai lupta Împotriva izvoarelor sau a cămărilor vântului”. Emil Cioran atrage atenția asupra altui paradox al răspunsului afectiv
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]