66,867 matches
-
contradictorii. Prima: trăim într-o lume post-Holocaust și post-Gulag, ca atare obsedată de memorie, astfel că zilnic apare un nou muzeu, un monument, o expoziție - tot atîtea forme de a recupera trecutul. A doua: sîntem, conștient sau nu, tentați să acționăm mai degrabă în numele unui principiu al uitării, sau al unei memorii capricioase și uneori nedrepte. În măsura în care ne considerăm, într-un fel sau altul, multi dintre noi supraviețuitori ai unui regim politic dictatorial, a ține minte reprezintă pentru noi un mod
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
pare să reținem următorul aspect, pe care il prezint foarte simplificat: există o memorie oarecum impersonala, o funcțiune a păstrării și reproducerii de informații, dar există și o memorie vie, intimă, conectiva, dacă pot folosi un asemenea termen, care deși acționează tot pe baza înmagazinării de informații, presupune totuși că aceste informatii să îl influențeze pe cel ce le reține, și indirect felul său de a concepe prezentul și viitorul. Matematică însăși e bazată masiv pe memorie, pentru că nu poți opera
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
rapidă. Evoluțiile de acest tip sînt destul de greu de urmărit nu numai pentru că au loc într-un timp scurt, dar și pentru că sursele lor lingvistice sînt aproape incontrolabile. Limbajul comercial internaționalizat - traducînd sau transferînd cuvinte dintr-o limba într-alta, acționînd asupra publicului printr-o publicitate pestrița și nu foarte atentă la puritatea lingvistică - propune simultan mai multe soluții. În același timp, se creează diferențe între registrul strict tehnic, cel comercial și publicitar și cel al comunicării curente, familiare. În cazul
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
mai mare, cît o țară. În schimb, pe cei "rămași" acasă nu i-am mai găsit așa cum îi lașasem. Micul compromis zilnic îi deformase. Înainte de arestare, împreună cu colegii de școală, de generație, nu numai că gîndeam la fel, dar și acționăm la fel. Ne duceam să-i ascultăm pe Rege, pe Maniu. Ba mai mult, pe-atunci, imediat după război, era epoca organizațiilor clandestine împotriva comuniștilor și făceam și noi cum ne pricepeam. Eram niște amatori, altminteri entuziaști și hotărîți. Strîngeam
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
de "o dinastie"?, se întreabă Cornel Regman. Sau mai degrabă, folosind o inspirată sintagma, de "un moment Caragiale"? Trecutul lor "artistic" - deși nu știu de ce nu renunț la ghilimelele ironice, intenția acestora fiind, fără dubiu, una nobilă - pare a fi acționat în mod evident asupra comportamentului descendenților. "Din exercițiul îndelungat al atâtor convenționalisme", scrie Regman, "și în contact cu un public ce dovedea că se lasă destul de ieftin descusut sentimentaliceste, ei ajung astfel să-și creeze până la urmă un fel de
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Fundația Națională a fotografiei - mi-a atras atenția tocmai un anume spirit contrapunctic ce domină "compozițiile" dvs. fotografice: un contrapunct al figurilor, al locurilor, ca și intersectări ale acestora... ... e posibil. Nu-mi dau seama. Trebuie să trăiești și să acționezi. De ce-l iubiți pe Bach? Oh! Pentru mine e apogeul. Îmi plac în special Suitele a 3-a și a 5-a pentru violoncel solo. Am o prietenă violoncelistă care mi-a spus că-mi va cânta Suita a 5
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
devastatoare ale tehno-științei, de lăcomia puterii prin mondializare - noua sclavie -, dincolo de toate acestea, există Prietenia și Iubirea". Ceea ce mă șochează mult e faptul că atâția oameni sunt dezgustați acum și, mult mai puțini, revoltați. Da, căci aceia care se revoltă acționează, în timp ce ceilalți rămân pasivi... ...da, pasivi. Ei sunt dezgustați de anvergura problemelor, de complexitatea lor. Care e felul dvs. de a vă revolta? Desenul? Da, și totodată sunt două lucruri: manifestul, care înseamnă ceva și, apoi, celălalt, care e mai
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Iar "Horia Andreescu, aidoma unui magician, a creat în Sarabandă și Arie, stări subtile de vrajă și de mister." Sunt aspecte cu care nu poți să nu fii de acord, căci Andreescu este un perfecționist ce știe să mobilizeze, să acționeze eficient în direcția adevărului artistic. Pe aceeași direcție cu aprecierile noastre, la București, și la Köln s-a observat faptul potrivit căruia "Corniștilor trebuie să le reproșăm o dispoziție cam labilă", iar flautiștilor - adăugăm noi, - conform audiției radiofonice - o anume
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
toată lungimea vîntului". "A te gîndi la ziua de mîine, a-ți fixa un scop, a avea anumite preferințe, toate acestea presupun credința în libertate", scria Camus. Dar, lipsit de libertate, omul e lipsit de scopuri, nemaiavînd dorința de-a acționa asupra realului pe care-l înregistrează pasiv. Și nu doar pasiv-înregistrator, ci și simplificîndu-l, așezînd obiectele unul lîngă altul, în șirul amorf al suspendării lor axiologice. Cu o înstrăinare generalizată, care e deposedarea de criterii: "La urma urmei nu-s
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
pildă, e ridicol să alunecăm în generalizări interdictive. Dezamăgirea mi-e cu atît mai mare cu cît problema în sine, abordată de Sokal și Bricmont, rămîne nerezolvată. Și e o problemă gravă. în ce măsură interdisciplinaritatea trebuie să ridice hotare și să acționeze între anumite limite? Există într-adevăr distincții de forma mentis? Trăim, umaniștii și oamenii de știință, în universuri distincte? Trist mi se pare că Sokal și Bricmont par să afirme că nu există nici măcar un război al celor două culturi
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Cristian Teodorescu Chiar dacă sînt convins că (aproape) oricine poate fi înlocuit mai mult îmi plac cei care se simt de neînlocuit decît cei ce acționează în numele unei filosofii a provizoratului. Orice îndeletnicire, fie și cea mai modestă, își are artiștii ei - persoane, adică de neînlocuit, în pofida opiniei curente. Istoria omenirii e plină de exemple ale unor secrete pierdute deoarece oameni de neînlocuit au plecat în
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
Cei doi escroci încep lucrul îndată. Toți se perindă prin fața războaielor montate să vadă cum este stofa... Nimic, nici o stofă. Lucrînd, escrocii vîră în buzunarele lor firele de mătase și de aur, continuînd să lucreze la războaiele goale și care acționează în vid. Cînd escrocii anunță că stofa-i gata (UTOPIA, adică zexe, fără să fie nimic) împăratul cel mereu îndrăgostit de haine noi, îl trimite pe cel mai bun sfetnic al său, să vadă materialul. Nu că el, împăratul, s-
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
somînd-o să-i avanseze partea sa de bani și, în urma unei altercații, o ucide cu statueta buclucașă. Umorul negru - ingredient permanent al maestrului - intervine din nou, conducînd la o secvență antologică: asasinul, înnebunit subit, se autodenunță clamînd mulțimii că a acționat mînat de diavol. Pentru a nu ajunge iar la închisoare, bețivul trezit la cruda realitate arde biletul deopotrivă ghinionist, sub privirile iubitei sale conjuncturale, care nu-i știe necazul. Lydia Bailey (1952, titlu din colecția ANF) se înscrie în categoria
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
emblematic, desemnînd în mod succint demagogia politică din raporturile dintre cele două state: "dacă firmele din România, dacă acel capital românesc n-o să se trezească în timp util, riscăm să rămînem numai cu podul de flori"; "repet, dacă nu vom acționa rapid, vom rămîne cu podul de flori" (Știrea, 5 ianuarie 1998; sublinierile, aici și în continuare, îmi aparțin); "moldovenii (...) nu mai tresar și nu mai lăcrimează cînd stau pe malul Prutului așteptînd să treacă peste podul de flori" (ib., 24
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
iar infanteria a pășit pe ea în ordine de bătaie. La aripa stîngă a armatei solare se aflau călăreții pe furnici conduși personal de Phaeton; la aripa dreaptă erau concentrați aproximativ cincizeci de mii de călăreți pe muște, în spatele cărora acționau aruncătorii de ridichi (ridichile imense erau proiectate asupra inamicului cu ajutorul unor catapulte; lovitura era mortală); în urma acestora veneau infanteriști care utilizau în loc de scut ciuperci enorme și în loc de sulițe, sparanghel. Phaeton se bizuia și pe aliați importanți: cei de pe Sirius au
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
oraș; aceasta, nu doar pentru faptul că exista, de multă vreme, un burg zis astfel, în Hainaut. Deși lăstar al Revoluției, el proceda tradițional, în numele unei străvechi (și silnice) "rațiuni de stat". Considerîndu-se pe sine un emisar al Providenței, nu acționa, cu toate astea (era să spun: cu toată oastea!), în numele "necesității istorice", de mai tîrziu. De inspirație hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
un emisar al Providenței, nu acționa, cu toate astea (era să spun: cu toată oastea!), în numele "necesității istorice", de mai tîrziu. De inspirație hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria (cu un "I" majuscul) ține cu clasa muncitoare și avangarda ei, partidul, Partidul (cu "P" mare): unic, omnipotent și infailibil. Se înțelege de la sine că NU trebuie să fii Stalin, pentru ca, mare căpetenie a unui
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
în spațiul unor texte de mică întindere - e cazul celor din Ulița copilăriei și În casa bunicilor - el devine, așa cum remarca Pompiliu Constantinescu, factorul ce minează stilistic și compozițional ambițiile de romancier ale lui Ionel Teodoreanu. Manierismul sfârșește prin a acționa ca un ecran lingvistic, relația cu cititorul fiind una extrem de dificilă. Rețeta succesului lui Ionel Teodoreanu include o revalorizare a unui romantism rezidual, ca și în cazul lui Cezar Petrescu. Nostalgia ordinii vechi, a lumii de dinaintea schimbărilor accelerate modelează sensibilitatea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă. Asumarea identității e acompaniată, în cazul altora, de o doar aparent inexplicabilă ură de sine. Respingerea stigmatului moldovenismului acționează la Mircea Eliade ca un mecanism punând în mișcare o energie pe care spiritul locului o reprimă. Revenind în Memorii asupra textului din 1928, Împotriva Moldovei, Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil, anatomia polemică a moldovenității refuzate precipită
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
pare că legatarii lui Marghiloman n-au respectat voința autorului, care nemaiputînd elabora, cum intenționase, memorii, pe basa însemnărilor sale jurnaliere, a lăsat dispoziții ca din ele să se publice fragmente. Oricît se împotrivește Tzigara-Samurcaș procedeului, cred că legatarii au acționat corect publicînd întreg jurnalul, sub denumirea de Note politice, în cinci compacte volume, originalul în franțuzește și, în subsol, traducerea în românește. Revenind, puțin, la episodul funcției sale în Bucureștiul ocupat, să notez că Tzigara numește, în memoriile sale, desărcinarea
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
descrie o umanitate fără conștiința, incapabilă să iși perceapă propriile suferințe, necum pe cele ale semenilor. Însă în același timp această umanitate brutalizata și abrutizata e zguduită de pofte, frisonată de sentimente pe care nu le înțelege, dar în virtutea cărora acționează impulsiv, cu riscul de a-și găsi astfel pieirea. Cu greu s-ar putea concepe o viață mai sumbră și mai înspăimîntătoare; ea aduce însă cu lumea medievală, bîntuita la rîndu-i de crime și orori, din Andrei Rubliov. În locul pictorului
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
cei ce ajung să o ocupe sînt sortiți singurătății, dezgustului și disperării, precum Ben Dosa sau Cybula. În fine, Yagoda este personajul tăcut, cel ce se supune fără să înțeleagă nimic din ce se petrece in juru-i. Dar și ea acționează în virtutea logicii locului, chiar fără să știe că o face, ucigîndu-si în final mama. Realizez că prezint românul acesta într-o lumină foarte putin ispititoare, că nu mulți vor fi aceia dispuși să caute în paginile lui o fascinație a
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
real, astfel cum un individ și-ar retușa chipul pentru a semăna cu o fotografie. Mecanismele sincerității sînt - se știe - îndeajuns de complicate spre a le putea reduce la simplă lor opoziție cu simulacrul. Cinicul e un om care gîndește/acționează liber de "prejudecăți", or, libertatea de gîndire, ne spune Nietzsche, "este forma pe care spiritul dominator termină prin a o acceptă, el, care mult timp a căutat ce ar putea să domine și care n-a găsit alt lucru decît
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Dum-/ nezeu o încerca molatic./ și lumea toată o făcu,/ sieși străin, c-un gest tomnatic." Aspectul grafic al textului subliniază scindarea - cu atît mai puternică în plan simbolic cu cît afectează chiar numele divinității. Sînt însă și factori care acționează în sens contrar, atenuînd ruptură formală: în primul rînd lipsa rimei între versurile 1 și 3 (există totuși o asonanta, a vocalei "u", menținută și în strofa următoare), ceea ce permite o lectură continuă a catrenului că un distih; în această
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
cel născut în 1984 în Coșmarul de pe Strada Elm, revine în bombasticul Wes Craven^s New Nightmare), pentru că "e singura modalitate de a împiedeca Răul să se manifeste în viața reală!" Subiectul propriu-zis îl contrazice, protagonistul, asasin în serie cinefil, acționînd cu spor într-un climat de maximă veridicitate, o comunitate de adolescenți împătimiți de filmele sale, "regulă" fiind că victima să răspundă mai întîi telefonic la un concurs ad-hoc. Drew Barrymore este răpusa din prima secvență, predînd ștafeta unei noi
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]