719 matches
-
Corfu. Vizităm puțin orașul și mergem la mănăstirea Sf Spiridon unde se află și moaștele Sfântului. Ghida a zis: este ora 10, la 11.30 ne adunăm toți aici la poartă. Am intrat în biserică, ne-am închinat, am lăsat acatiste și am aprins lumânări. Apoi am privit interiorul ei. Era foarte mare și încăpatoare, erau picturi cu scene biblice. Așa că fiecare din grupul nostru se îndreaptă unde îl îndemna inima și sufletul lui. Eu am mai rămas în biserică după ce
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
lua câteva sticluțe cu ulei (20, 30 gr) pentru cei din țară. Le aduceai ca o binecuvântare. Era foarte multă lume cu autocarele din alte țări. Apoi am intrat în biserică, ne-am închinat, am aprins lumânări și am lăsat acatiste. Eram toți bucuroși, mulțumiți și fericiți, de acste daruri duhovnicești. Era multă evlavie la toți și multă sfințenie predomina. Toată lumea parcă învăluită de un Duh binefăcător. Eram mulțumiți și fericiți de tot ce vedeam și ne întâmpina bucuria Dumnezeirii zic
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Cuvintele mele sunt sărace dar au și ele un bob de Adevăr! Și iată că revin la pelerinajul nostru la care ne aflam. Autocarul cu noi poposește acum la Mănăstirea Kata Xenia (Grecia) unde toți au evlavie, ne închinăm, lăsăm acatiste, lumânări aprinse și dorințele noastre, a călătorilor. O Măicuță primitoare ne vorbește frumos și ne dă ca o binecuvântare câte o bucățică de pămblicuță în 3 culori care a stat lângă brâul Maicii Domnului ca o sfințenie din Sfințenia Maicii
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui mormântul, acoperindu-l cu o lespede, lăsând loc atât cât să se poată strecura înăuntru când intra în perioada de hibernare sau atunci când își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ștefan cel Mare - sensul găsiți-l dumneavoastră. Înaltele fețe bisericești, în frunte cu Patriarhul Teoctist, pun pe stop procedura în odăjdii ca să-i întâmpine pe capii lumești. PSD-ul n-a vrut să vină de la început, când s-a rostit acatistul care individualizează slujba, povestirea vieții și faptelor lui Ștefan - de ce, nu știu, s-or fi sculat mai târziu. C.V. Tudor, în schimb, și-a ocupat din vreme locul în rândul întâi al „stranei” oficiale. E, ca de obicei, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Roja. — Asta numai tu și cu Bătrînul tău o știți, îi răspunde Curistul suspicios, eu unul m-am simțit de la bun început atras într-o cursă. — Păi ia gîndiți-vă cum se înmoaie cel mai ușor inima unei femei, spune Roja. — Acatiste, rugăciuni, blîndețe, o vorbă bună, se gîndește Părințelul la vocația sa. — Aiurea, se distrează Roja, gîndindu-se la Horticola 1 Mai de pe Splaiul Unirii, floricele, verdeață, cu asta le dai gata pe oricare, e convins. — Maniere civilizate, nenicule, intră din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Mitropolie, unde era un stareț venit de pe undeva de la un schit din Oltenia. După ce i-a povestit durerea lui, starețul l-a mângâiat pe cap și i-a spus: ,,Înțeleg, înțeleg, ai pierdut ceva drag, uite, eu o să fac un acatist la icoana Sfântului Mina - sfântul lucrurilor pierdute; o să mă rog pentru tine, robul lui Dumnezeu Mihail, dar iapa n-o s-o mai găsești, împăcarea este cea pe care trebuie s-o afli“. Sta acum și se întreba: oare liniștea pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțea cum se spulberă acum la întoarcere în lumea asta, lumea lui, lumea legăturilor politice, a iscodirii și a supravegherii continue a celui de lângă tine, liniștea pe care o câștigase acolo o va mai regăsi? — Și totuși o să dau un acatist, se trezi vorbind singur. Drumul pe mare a fost o desfătare. Vântul era bun. Femeile își ajungeau una alteia, sporovăiau românește între ele și Stanca îi părea acum la întoarcere, după aproape cinci ani, mai tânără ca atunci când au plecat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebat niște anume lucruri, omul a fost atât de fericit și i-a explicat cu atâta elocință și bunăvoință, că doamna și-a făcut cruce exact ca sfinția ta. Am aflat că în vinerea ce a urmat a dat un acatist să fie citit la icoana Maicii Domnului de la mânăstirea Radu Vodă, pentru că pe vremea aceea era însărcinată cu Gheorghe; se cam speriase de slut... Între timp slugile aduseseră o masă lungă și îngustă, pe care o acoperiră cu un ștergar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ascuțișul lor cerul sfânt al cetății lui Constantin. Oare cum ar fi să bată clopotele la Sfânta Sofia? În acel moment aerul porni să vibreze. Băteau clopotele la Biserica Jurământului, a lui Badea Bălăceanu. Avea hramul de Sfântul Dumitru, iar acatistul și privegherea abia acum se terminau. Domnul se opri din mersul său frământat. Mitropolitul se ridică din jilț. — Când eram copii, povestea care ne încânta cel mai mult ne-o spuneau și taica și mama, cea despre Badea Bălăceanu. Cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în așa fel încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu mine și Safta și Ancuța, abia, abia ridicată. Poate eram la Cozia, poate la Sărăcinești la schit sau poate la Ostrov, nu-mi aduc aminte prea bine unde eram. Maica și taica, înăuntrul bisericii cu vreun schimnic scriau acatiste - și noi pe afară. Bătea soarele dinspre apus și cum stam așa în pridvor și priveam Înspăimântătorul Județ, numai ce vine un frate pirpiriu cu câteva fire roșietice drept barbă și cu ochii albaștri, albaștri ca peruzeaua. Ancuța, mititică, pe lângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marina comercială, și presa!... Oricum, îți urez și dumitale noroc, că doar ești român și trebuie să-mi fii drag!... Bart schimbă și el câteva vorbe cu președintele, care îl întrebă mai întâi dacă mai mergea la biserică să dea acatiste pentru prosperitatea Lumânărescului, apoi, asigurându-l că nu fusese decât o glumă, îl bătu amical pe umăr și îi ură succes la ziarul unde lucra - unul din puținele care aborda cu profesionalism viața politică și economică a țării, fără să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu mai e părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu mai e părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia la El pe cei buni... Odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca atare de comunitatea satului arhaic? Se mai practică «părticelele» prin care se reglau niște delicte? - Preotul poate să-i sfătuiască să nu-și cheltuie banii prin procese. Am reușit să împac nași cu fini care se bătuseră. Se plătesc acatiste. «Maria se roagă pentru sănătatea lui cutare și ca Dumnezeu să-i pedepsească pe dușmani». Urmează o listă de vreo 40 de dușmani. Noi nu ne putem ruga pentru răul cuiva, să-i dea Dumnezeu necazuri. Ne rugăm pentru inimă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
L-am văzut în noiembrie 1998. O umbră în sutană neagră se ruga continuu. Rugăciunea era întreruptă pentru ca fiecare bolnav să-și rostească numele. «Piei, diavole!», striga uneori părintele, în timp ce un oligofren plângea dârdâind lângă ușorul chiliei. Două femei strângeau acatistele și banii. Să nu minți... A plecat apoi în lumea umbrelor. Mă duc la Mânăstirea Cernica să văd ce a rămas din amintirea părintelui Argatu. Îl caut pe părintele Ieronim», zic unui călugăr vioi, care umbla prin fața mânăstirii. Obrazul roz
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mult înainte de facerea testamentului, că bătea servitoarele, gonea fără motiv rudele. Ba au adus și icoanele din casă, fiindcă bătrânul avea multe de tot moștenite de la părinți, și au insinuat că era căzut la mania religioasă și risipea banii cu acatistele. - Ticăloși! spumegă moș Costache. - Au mers până acolo încît au declarat că bătrânul nu știasă scrie. Pricepi, testamentul e olograf! Ei, bine, culmea ghinionului! Deși l-am văzut eu cu ochii mei pe bătrân, când trăia, scriind, n-am putut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se întoarse din nou în Lipscani, la întîiul farmacist și comandă doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului și de îngînatul cântărețului, se simți pătruns de evlavii și începu să se închine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iar miercuri se împlinesc cinci săptămâni de când bietele fete nu au mai fost invitate la o sindrofie. Poate e mai bine așa, pentru că altfel tot nu aveau toalete noi, cu care să poată ieși în lume... Niciun cuvânt însă despre acatistele pe care le dă la biserică să nu rămână bietele copile nemăritate, în căsuța aceasta de mahala unde se și jenează a-și lăsa cavalerii să le conducă, în vreme ce noi la Buzău continuam să fim cineva, chiar dacă se știa că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era vineri și că ieri fusese joi. „E ziua domnișorului Julius“, Îi spusese Arminda rudei sale, uitîndu-se la ea cum gătește. „Dumneata mergeai de obicei joia“, spuse Guadalupe cîteva minute mai tîrziu, gîndindu-se că astăzi era vineri și că terminase acatistele. „E ziua domnișorului Julius“, voia să-i spună Arminda, dar Își păstra forțele pentru cămăși și ruda Începu să mestece cu lingura În oală și pachetul era gata și o găină trecu În fugă spre dormitor. CÎteva minute după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
treaz. Luciditatea este un dezastru pentru adevăr, dar nu pentru cunoaștere, pe ale cărei baze se înalță o arhitectură complicată de erori, numită spirit din nevoie de simplificare. Duhul meu nu-și mai află îndestulare decât în metafizică și-n Acatist. În fiecare clipă suspină Dumnezeu; căci timpul e rugăciunea Lui. Când sănătatea și norocul se lasă asupra noastră, peste gânduri se așază o spuză și mintea se retrage. Nefericirea e cel mai puternic stimulent al spiritului. Dacă inima ar fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
luat vederi; 3. Faptul că e din popor, bădăran, incult, violent la mânie, mai degrabă spărgător de semințe, iubitor de manele sentimentale; 4. Faptul că, totuși, este băiat credincios - își face cruci dese, aduce preoți la sfințit de stadioane, dă acatiste sau construiește / repară biserici; 5. (Foarte important este) faptul că vorbește foarte prost limba română. E agramat și asta place. E mult mai agramat decât marea majoritate a valahilor care apar la televizor. Nu poate duce până la capăt o frază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
genunchi și, deodată, în timpul Sfintei Litughii, a venit de la icoană spre mine o lumină ca un ochi mare și mi-a intrat în frunte. I-am spus părintelui, care mi-a dat trei zile pe săptămână post și câte două acatiste în acele zile. Au trecut trei ani de atunci, iar eu sunt vindecată. Medicii italieni nu voiau să creadă și mi-au spus că e un miracol. Acesta e un loc sfânt și Maica Domnului m-a vindecat, e făcătoare
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
noi. Astăzi, marți, 10 august, în Biserica Sfintei Cuvioase Parascheva, unde se află icoana, se va citi Paraclisul Maicii Domnului. La ora 19.30 se va face aghiazmă și se va oficia Taina Sfântului Maslu. Miercuri dimineață se vor citi Acatistele Maicii Domnului, se va oficia Sfânta Liturghie, iar seara, începând cu ora 19.30 se va săvârși Taina Sfântului Maslu, se vor citi Moliftele Sfântului Vasile cel Mare și rugăciuni de dezlegare. Vor participa preoții Vasluiului, dar și călugării de la
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]