1,639 matches
-
ci este mai degrabă implicat în planul thymique, în sensul în care, prin această proximitate, participă direct la starea pasională a personajelor și cunoaște, în același timp, evoluția viitoare a narațiunii, adică evenimentele care vor marca viața lui Isus. În accepția lui Corrian, Elsheimer nu a încercat să restituie, în această pictură, realitatea unei nopți astronomice, ci a reconstruit în plan vizual fuga în Egipt din Evanghelia lui Matei. Elsheimer a insistat, în acest sens, pe valorizarea selectivă a luminii, pe
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
perete și se oprește pe ovalul vaselor cu apă. Grădina pare să intre literalmente în casă și să genereze un înăuntru metaforic în care conversația este oprită de năvălirea exteriorului, blocând relația de comunicare a personajelor. Fereastra face posibilă, în accepția autoarei, un dinamism punctual, un efect aspectual al intruziunii exteriorului în interior, o logică a lui dintr-o dată care face ca o scenă narativă survenită să atace spațiul dialogic, anulându-l. Cu pasajul analitic intitulat Rapprocher le lointain, Beyaert pune
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
poziții, pe care semiotica tensivă îl descrie în termenii actanților poziționali. Se naște o structură care pune bazele unei perspective reversibile și în care valorile se echilibrează mutual. În secvența Protension et rétension Beyaert continuă analiza perspectivei reversibile care, în accepția ei, constituie premisa descrierii tensive a spațiului matissian caracterizat prin schițarea unui devenir cu totul paradoxal. Acest devenir este definit ca spațiu care, pentru a se actualiza, are nevoie să fie orientat. Este definit ca stare a ființei traversată de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
egalizare axiologică prin prăbușirea actorilor antropomorfi și promovarea choseității, este citat din nou Matisse: „În tablourile mele nici un aspect nu este mai important decât altul”. Beyaert pune astfel în evidență precarizarea figurii ca particularitate fundamentală a creației lui Matisse. În accepția ei, un actor dezinvestit care pierde consistență prin actanțializare tinde să instaureze un dincoace de / en deça al iconului. Asemenea instanțe carențate tind să producă hipoiconi / hypoiconespe care subiectul percepției îi va stabiliza într-o manieră proprie și îi va
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ca percepție polisenzorială a enunțurilor cromatice și aspectuale, constituite în fapte tensive ce scapă descrierii narative. Autoarea propune o experiență de receptare care constă în diminuarea intenționată a competențelor cognitive dublată de o accentuare a celor sensibile. Efectul este, în accepția ei, de devalorizare a dimensiunii iconice a enunțului vizual și de accentuare a dimensiunii plastice, care devine astfel, puternic semnificantă. Problema care intră în discuție aici este a relațiilor intersenzoriale aflate în strânsă conexiune cu interogația fenomenologică enunțată deja de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
l’étude des fondements de la psychologie: „În ce fel și prin ce mijloace sunt aduse împreună diferitele impresii senzoriale sau impresiile multiple ale simțurilor particulare?... În ce fel rămân unificate impresiile după ce unificarea a dispărut?”. Formularea lui Straus restituie, în accepția lui Beyaert, o dublă tensiune generativă. Una care duce spre sinestezie/synesthésie , alta care provoacă, dimpotrivă, o dehiscență/ dehiscence sinestezică, o separare a modalităților sensibile. Soluția problemei relațiilor intersenzoriale în imaginea picturală ar putea veni, într-o oarecare măsură, dinspre
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
acestea, un fenomen remarcabil în artele vizuale. Referindu-se, în Implications of Narrative in Painting and Photography, la acest aspect, Emma Kafalenos disociază, cu intenția de a accentua caracterul provizoriu al narațiunii în imagine, conceptele narrative și narrative implications. În accepția ei, narațiunea implică un sjuzet, o fabula, cel puțin două evenimente și un actant recurrent. Implicațiile narative sunt atribute potențiale ale imaginii densificate în discursul scenelor statice ale vizualității. Ele înfățișează: “o întâmplare semnificativă dintr-o secvență și...actul unei
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Aesthetic Hypothesis: Significant Form and Aesthetic Emotion, arată că: „formele aranjate și combinate potrivit unor anume legi necunoscute și misterioase ne sensibilizează într-un fel particular” și consideră că aceste combinații și distribuiri sensibilizatoare ale formelor sunt forme semnificante. În accepția lui, parte din obiectele create de mâna omului sunt încărcate, dintr-un anume motiv, cu forțe care generează emoție estetică și atunci când apare interesul pentru obiecte ca opere de artă, nu este relevant locul unde au fost create sau de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
aparențele ei”. Warburton crede că teoria lui Bell definește, în esență, maniera de abordare a unor post-impresioniști ca Cezanne, Matisse sau Picasso care: „în ciuda înclinației spre abstracțiune...au făcut ceea ce fac artiștii dintotdeauna: au creat obiecte cu formă semnificantă”. În accepția lui, felul în care Bell analizează pictura lui Cezanne poate ilustra acest lucru. În Lac d’Annecy castelul plasat lângă spațiul deluros este văzut de dincoace de deschiderea acvatică a lacului. Deși formele sunt simplificate și abstractizate, subiectul tabloului este
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
extensivă a fiecăruia dintre cei doi termeni cheie. Warburton se referă însă și la aspecte pozitive ale teoriei lui Bell cum ar fi concedierea aspectelor reprezentaționale din arta vizuală prin care crede că sunt depășite teoriile tradiționale ale vizualității. În accepția lui: „abordarea artei la Platon este fundamentată pe presupunerea că arta imită natura...că arta este pură imitație sau mimesis” în timp ce pentru Bell: „arta nu se află în relație cu reprezentarea, sau dacă apare, este incidentală”. Warburton face referire la
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ca în pictura lui David, ci și alte centre de interes cum ar fi elemente formale de simetrie, asimetrie, echilibru, dezechilibru, tensiune, unitate, disparare, abatere, contrast sau ritm. Landscape with the Fall of Icarusde Peter Bruegel cel Bătrân este, în accepția lui Carroll, un exemplu în acest sens. Planul apropiat al imaginii este dominat de prezența unui fermier care lucrează pământul. În planul depărtat se desfășoară un peisaj marin. La marginile laterale ale țărmului se văd munții. Două corăbii plutesc pe
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în asimetria, în de-centrarea care subliniază contrastul dintre cotidian și momentul legendar și care plasează centrul narativ al picturii - prăbușirea lui Icar într-o zonă marginală, unde rămâne aproape neobservat, în timp ce detaliile cotidianului sunt plasate în centrul scenei. În accepția lui Carroll, structura narativă și convențiile compoziționale sunt două centre de interes pictural care trag în direcții diferite, care oferă imaginii o tensiune formală dinamică și care tulbură formele picturale. În acest fel, articularea tematică a picturii prin de-centrarea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
citesc opera. Bloom consideră că deși foarte diferit temperamental de romantici, Shakespeare a oferit o anume materia poetica extrem de favorizantă pentru vizionari ca Blake, Shelley sau Goethe în convingerea lor că simțul empiric poate fi o metaforă a spiritualității. În accepția lui Bloom, Câmpul Imaginal este exprimat mai plenar și mai intens de Shakespeare decât de înțelepții Sufi, nu numai în drame în mod evident vizionare ca A Midsommer Night’s Dream, Pericles sau The Tempest, ci și în cosmosul unor
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ale obiectului, erodează similaritățile, suprapunerile, stabilitățile și repetițiile metodologice și generează ceea ce John Law numește method assemblage, adică o asociere a adevărurilor posibile într-un agencemet (care este traducerea în engleză a conceptului Mille Plateaux din Deleuze și Guattari). În accepția lui Law, asta înseamnă o metodă de aranjare, dispunere, potrivire, combinare, ordonare a secvențelor teoretice și analitice în platouri, adică o derulare ezitantă a cercetării, care se află în foarte mică măsură sub control deliberat. Mai înseamnă o metodă lentă
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
limitează câmpul referențial la două tendințe fundamentale ale teatrului, pe care le denumește, după criterii personale, irlandeză și continentală, exemplificându-le prin creația a șase dramaturgi importanți. Retrospectiva istoristă surprinde mai întâi modalitatea conformistă a teatrului. Alta decât cea înstăpânită, accepția noțiunii de conformism definește aici corespondența dintre realitatea literară și existența socială de fond, atribut distinctiv al artei perene. Prin opoziție, convenționalismul, interferat până la identificare cu nonconformismul, vizează potrivirea operei pe formele înșelătoare ale unei realități născute artificios în afara determinărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
norv. sønnesønn. Corespondentul german este însă termenul Enkel, care are derivatul Urenkel cu aceeași structură formală și cu aceeași semnificație ca rom. strănepot. Limba italiană uzează de construcții perifrastice pentru ambele semnificații ale cuvîntului moștenit nipate (lat. nepas), încît fiecare accepție este distinctibilă înainte de orice context: il figlio del figlio (sau della figlia) și il figlio del fratello (sau della sorella). Se poate totuși observa că această limbă romanică nu lexicalizează denumiri speciale în aceste cazuri, deși relațiile de rudenie redate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
corespunzătoare unor trepte diferite de ființă. în expresia pe care, interpretînd date metafizice tradiționale, el a dat-o structurii realului complet, stările de ființă de tip individual se caracterizează prin determinații de ordinul formei, forma fiind înțeleasă aici nu în accepția ei filozofică și teologică de eidos, de figură principială, ci în sensul curent de contur limitativ, separativ, fie el sensibil ori subtil. Rapid spus, ține de individual ceea ce limitează un anumit conținut de ființă, separîndu-l de celelalte entități, cu tendința
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
extrașcolar. Produsul creator de tip pedagogic este situat la nivelul inventivității care reflectă capacitatea educatoarelor, învățătorilor, profesorilor, de „a produce” corelații intrucționale și educaționale noi (vezi corelația subiect-obiect) dezvoltată la nivelul structurii acțiunii educaționale/didactice (în raport cu relizările anterioare). În această accepție, valorificând o teză de bază, afirmată la nivelul praxiologiei „orice lucru bine făcut este un lucru nou” (Kotarbinski, Tadeusz) orice activitate didactică/educativă (lecție, oră de dirigenție etc.) eficientă este o activitate nouă care asigură adaptarea proiectului pedagogic la situațiile
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
analitică nu trebuie să preia modelul filosofiilor monumentale care pretind prezentarea exhaustivă a tuturor momentelor istorice din trecut, prezent și viitor. El preferă narațiunea istorică efectivă sau explicația fenomenelor istorice în propoziții narative care descriu modificări de stare istorică. În accepția lui, narațiunile în istorie trebuie utilizate în sensul explicării schimbărilor la scară largă care se petrec uneori în intervale istorice ample. Istoria are responsabilitatea de a reliefa aceste schimbări, de a organiza trecutul în unități temporale întregi și de a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
El arată că metaistoria, ca formă discursivă narativă, este un efect de limbaj și de imaginație istorică și consideră că explicația istorică nu este rezultatul deliberărilor prealabile, ci îmbracă forma preferințelor discursive romanțate, comice, tragice sau satirice. Istoriografia este, în accepția lui, rezultatul selectării unei strategii interpretative ale cărei criterii nu decurg dintr-un angajament epistemiologic ci sunt expresia unei conduite estetice sau morale specifice. Franklin Rudolf Ankersmit, într-o încercare de sinteză a tendințelor narativiste din filosofia analitică a istoriei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea interesului pentru ceea ce Jerome
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
retroactiv. O poziție incompatibilă cu studiul transmedial al narațiunii se regăsește și în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
telefonul ca tipuri distincte de tehnologii, sau ca pe o serie de canale culturale, cum ar fi cărțile și ziarele. Cealaltă înțelege media ca pe o serie de limbaje care implică sunetul, cuvântul, imaginea, hârtia, bronzul sau corpul uman.În accepția transmisivă a mediului reprezentat de prima definiție, mesajele gata construite sunt codificate într-un mod particular, transmise și decodate la celălalt capăt al canalului. Înainte de a fi codificate, în funcție de specificitatea mediului, parte din aceste mesaje sunt realizate prin intermedierea unui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă a spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]