803 matches
-
nu îngăduie nici o abdicare, Beethoven mi-a fost comandantul care m-a antrenat în simfoniile sale. Aici am sorbit focul eroismului care asaltează hoardele tulburi ale negației, îndoielii și patimilor ucigașe; și chiar din țărâna înfrângerilor mele, călcat în picioare, aclamam victoria marei sale armate...” (Romain Rolland, ,,Beehoven - Simfonia IX-a, pag. 18) ,,Sinceritatea este un dar la fel de rar ca inteligența și frumusețea. Ar fi nedrept să-l cerem tuturor. Să nu se plângă prea mult cei nefericiți; cei mai buni
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
să nu știe, decât după ce își-va-fi-dat-viața-pentru-rege-și-pentru țară, așa, o forfecare a piciorușelor în aer, ca la picantul cancan, seara, în dormitorul lor, până să apară mademoiselle Bastien, cine este cea mai mare maestră de dans ? Cine flutură cearșaful gonflat ? Margot ! aclamă cu toatele. Ce importanță are că ai să fii consemnată șapte duminici ? Sau cine o să pârască ? Așa, încă o forfecare a picioarelor în aer, despicătura care se petrece fără nasturi, parte peste parte, Coralie i-a arătat ce model are setul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înțelege... Arată-mi un singur om care să fie cu adevărat îndurerat - III). Ca toți cei aflați în preajma Ifigeniei, îndrăgostitul Ahile este incapabil să discearnă motivația profundă a gestului eroic exemplar săvârșit de fata lui Agamemnon. Eroina lui Euripide e aclamată de mulțimea cuprinsă de admirație. O dată ce și-a acceptat sfârșitul, Ifigenia lui Eliade se întristează doar pentru că sacrificiul ei rămâne neînțeles. Tânăra e recunoscătoare destinului care i-a oferit prilejul glorios de a-și mântui neamul : este un lucru vrednic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cineva pe la spate (nu vei muri fără să încerci și figura asta - I, p. 27). De fapt, din perspectiva altui timp istoric, el cunoaște desfășurarea ulterioară a evenimentelor, momentul instituirii unor noi denumiri, instituții sau realități politice. Când Valerius e aclamat în calitate de prieten al poporului, Petronius respinge anticipările istorice și atrage atenția că cel în cauză va primi cognomenul glorios de Publicola abia peste zece ani (I, p. 28. Când Marcus Valerius declară că vrea să fie tribun al poporului, îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căutată. Cluburile 4H expun o serie de produse agricole, cum și exemplare de vite crescute de tineret, dintre cele mai reușite. Echipele de fotbal sunt în plină activitate. Picioarele intră aici într-o concurență uimitoare. Studenții care au picioare zdravene - aclamați în zilele de sport - au deseori greutăți la examene. Echipa respectivă e atunci în fierbere. - Ce ne facem dacă cade Jimmy la examen? - Se va demoraliza! Data viitoare vom pierde partida! Și când Jimmy a trecut examenul, picioarele lui intră
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
considerată independent de (și comparativ cu) variantele precedente și care reface legătura cu cea mai bună tradiție a prozei postbelice, așa cum fusese ea ilustrată, între alții, și de Gabriela Adameșteanu însăși în cărțile sale anterioare. Ediția din 2003 a fost aclamată critic nu numai pentru întoarcerea la roman a reputatei jurnaliste, dar și pentru voința evidentă de înnoire a formulei literare, dovedind un autor deloc dispus să se anchilozeze, și totodată pentru consecvența tematică din opera autoarei, al cărei nou roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Armata Română a primit ordin să treacă Prutul ca să recucerească Basarabia și granița de Nord pentru a reîntregi Bucovina s-a răspândit într-o noapte. Oficialitățile rusești și-au luat în grabă tălpășița, iar românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special În 1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau. Era o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unul ce visează cu voce tare: — Și când te gândești că eu le-am inventat numele. — Alias? am Întrebat printre gemete. Musante nu se numește Musante? Renovales nu e Renovales? Limardo nu e genuinul patronimic al idolului pe care-l aclamă microbiștii? Răspunsul a făcut să mă lase toate membrele. — Cum? Dumneata mai crezi În microbiști și idoli? Pe ce lume trăiești, don Domecq? Chiar atunci a intrat o ordonanță care părea pompier și a șușotit că Ferrabás voia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
blocul Aro, și până să vină medicul, cu ajutorul telefonului a început să dirijeze mari mase de oameni în revoluție. El era un conducător... Ieșea și pe balcon și dând din mâini cânta "Internaționala" în fața unei mulțimi închipuite adunată să-l aclame ca pe Troțki, sau ca pe Malraux, idolul său. Pe urmă revenea la telefon și cu glas măreț continua: "Ana, tu preiei conducerea în sectorul galben. Luca, tu te pregătești să intri în foc venind de la uzinele Malaxa... Dej, tu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bătea la ușă. Cine era? Chiar acel necunoscut... Un altul ucidea o bătrână cu un topor, după un plan minuțios, ca să înfăptuiască ceva măreț, ca și Napoleon, pe care nimeni nu-l acuzase de crime, deși săvârșise atâtea... Dimpotrivă, fusese aclamat... Credeam că după crimă va urma înfăptuirea acelui ceva măreț, eroul însă e prins de spaime și remușcări și cade în mod inexorabil în plasa unui Porfir Petrovici formidabil, care avea să-l lase liber până ce își va dezvălui singur
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese pentru el cu un an Înainte. A doua zi, altă Învârtejeală. Au luat prânzul Într-un separeu al clubului, Într-un grup vesel de șase oameni, iar În timpul mesei Isabelle și Amory se priveau tandru pe deasupra puiului fript
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scris: "3"> imobile incendiate fumegau încă, în partea de est a orașului. Cartierul fabricilor era inundat prin ruperea voită a unor zăgazuri. În mijlocul marelui stadion sunt 4 mari găuri de bombe. Orașul este măreț și de o frumoasă arhitectură. Populația aclamă trupele noastre pe marile bulevarde și salută avioanele noastre care trec la 10 m<etri> peste case. În port zăresc 4 nave de război înecate, iar pe cheiuri, mormane de mașini, rezultatul bombardamentului în picaj al IAR 80. Câteva aerodroame
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și ordinea interioară și a se da cu aceasta încă o garanție că monarhia română, fiind în aceleași condițiuni ca alte state ale Europei, va putea inspira mai multă încredere, Adunarea Deputaților, în virtutea dreptului de suveranitate ce-l are Națiunea, Aclamă pe Măria-Sa Regală Domnul Carol I ca Rege al României.“ (Aplauze prelungite.) d. președinte: D. Carp are cuvântul. d. p. carp: D-lor deputați, aplauzele unanime ale onor. Adunării ne dovedesc că mo țiunea d-lui general Lecca nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
faptele noastre naționale și cred că Europa nu se poate căi de aceasta. d. președinte: Manifestările dv. nu mai cer să îndeplinim cealaltă formalitate cerută de regulament în privința propunerilor. Această propunere este susținută în unanimitate. Urgența ați votat-o, ați aclamat-o. (Aplauze.) Prin urmare, trecem în secțiuni. Suspend ședința pentru o jumătate de oră. (Ședința se redeschide la 3 ore, sub președinția d-lui președinte C.A. Rosetti.) d. președinte: D-lor deputați, s-a depus pe biurou raportul comitetului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
A. Rosetti. (Aplauze unanime prelungite în Senat și în tribune.) D.G. LECCA: D-le președinte și d-lor senatori, ceea ce a făcut Camera suroră este un sentiment general al țării și nu putem decât să punem în lucrare acel sentiment, aclamând pe Măria-Sa Regală Carol I de Rege al României. Să trăiască Măria-Sa Regală Carol I, Rege al României! (Aplauze.) Așteptăm să vină legea de la Cameră ca să o votăm și noi. (Aplauze.) d. președinte dim. ghica: Să trăiască Majestatea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
sunetul clopotelor și al cântărilor corului seminariilor, și Majestățile-Lor, însoțite de A.S. principele de Hohenzollern și fiii săi urcară dealul Mitropoliei, trecând prin mijlocul șirurilor delegațiunilor județiane și comunale din toată țara cari acopereau pe amândouă părțile colina Mitropoliei și aclamau cu nesfârșite urări pe Majestățile-Lor. Regele și Regina, principele Leopold și fiii săi, însoțiți de Mitropolitul primat și de mitropolitul Moldovei, intrară în biserică și-și făcură rugăciunea la icoane, înaintea cărora erau coroanele; ieșind apoi prin portalul cel mare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ca să te pot vedea la față !“ . Cuvintele sale reiau, într-o formă modificată, modul de adresare al orbului din Ierihon, minune inclusă în toate cele trei evanghelii sinoptice :„Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” . Poporul din Sevilla îl aclamă pe Isus, îl primește cu flori, cu strigăte de „osana”, așa cum a făcut și poporul evreu în Duminica Floriilor. După vindecarea orbului, Isus își arată puterea înviind o fată din Sevilla, reluând peste veacuri evenimentul învierii fiicei lui Iair și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
fost unul magnific, Gabriel Bujor (intrat în locul excelentului Marius Bondar) nu s-a sfiit să-i facă freza lui Rudi Stănescu, iar Cristi Ghiță a marcat de două ori consecutiv pentru un final care i-a găsit pe suporterii Științei aclamând în picioare victoria favoriților. Un meci de toată frumusețea, în care absolut toți jucătorii băcăuani s-au dăruit exemplar și nu ne rămâne decât să sperăm că această superbă victorie va însemna semnalul revenirii Științei acolo unde-i este locul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ca o măturătoare, cu proteza bunicii expusă în public, mai întâi pe vârful unui cornet de înghețată furat de o maimuță și apoi bălăngănindu-se umilitor de capătul unui băț. În ce hal se dăduseră în spectacol. O mulțime care aclama se strânsese să asiste la distracție. Numai că băiatul de la Hungry Hop tratase întreaga situație cu o asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de recunoștință. — Poftim, spuse el bucuros și scutură bățul. Ai făcut destulă mișcare pentru o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
TOȚI CEI CA EL. AVEȚI DE FĂCUT LUCRURI MAI IMPORTANTE DECÂT DECIDEREA SOARTEI UNUI SPION. RELUAȚI-VĂ OCUPAȚIILE VOASTRE OBIȘNUITE, LEGALE. NE VOM REVEDEA PESTE TREI ZILE, LA ITNAMU. VĂ SALUT, VIITORI CONDUCĂTORI AI PROVINCIEI JORGIA, ÎN NUMELE MARELUI JUDECĂTOR! FU ACLAMAT DE VOCI EMOȚIONATE, PUȚIN ISTERICE. UNII DINTRE EI URMAU SĂ MOARĂ ÎN TREI ZILE \ POSIBILITATE PE CARE FOARTE PROBABIL CĂ NU O BĂNUIAU. IAR MARIN NU AVEA DELOC INTENȚIA SĂ LE SPUNĂ CĂ, DUPĂ STATISTICILE REVOLUȚIILOR DIN TRECUT, MORTALITATEA MEDIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
îi era dizolvate în întuneric. Bătrâna a făcut un pas înainte și-a întins o mână. Creatura care era bunica lui Alice era înfiorătoare - avea niște ochi roșii, atotștiutori și un trup prăbușit. Era fantoma nefericirii - o femeie care fusese aclamată pentru profunzimea ei, dar care nu fusese în stare să rezolve cea mai simplă enigmă a vieții ei: cum să te simți plin, cum să iubești. Alice a început să se retragă cu pași împleticiți. Ea reușise să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de un ferment, creștea cum crește un aluat, și alteori se destrăma ca un putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deloc la viitor, dar nu eram încă foarte bun la asta. Am învins. Între două rafale de ploaie, pe un lac pe care finișul era linia imaginară dintre două vapoare mici. Pe o apă liniștită dintre vilele unui oraș vechi, aclamați de notabilități, soțiile lor și copii. Și probabil de fetele din casă. Într-o barcă închiriată, verificată atent de Doctor Schneiderhahn, pe un culoar lung și drept cu cîte un steguleț izolat, în una din provinciile din nord. Și în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcut cei care l-au doborât pe Robespierre și care au pozat în salvatori. Se pare că acești "salvatori" n-au luptat pentru a răsturna eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției, ei sfârșesc prin a-l aclama pe Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de eșafod, se înghesuie la încoronarea lui Napoleon. Dar ei nu-și dau seama că astfel renunță și la altceva. Înmormântează încrederea lor în revoluție. După ce au spart porțile Bastiliei, pun deasupra lor o coroană imperială
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]