1,023 matches
-
vede un perete care corespunde cu zidul palatului Contelui Ceprano. Rigoletto care vine pe străduța este urmărit de blestemul lui Monterone. În momentul în care este pe punctul să deschidă poartă de intrare a curții sale înconjurată de ziduri, este acostat de un asasin de meserie, Sparafucile, care își oferă serviciile. Cu toate că pentru moment nu are nevoie de serviciile lui Sparafucile, Rigoletto se interesează de numele și adresa unde acesta poate fi găsit. Odată scăpat de prezență asasinului, bufonul se lansează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Arrigo respinge cu indignare oferta, iar Monforte, după ce încearcă să-l prevină contra unei eventuale înțelegeri cu Ducesa, se retrage în semn de sfidare la adresa acesteia. Actul ÎI Pe valea unui râu, aproape de Palermo. Giovanni da Procida întors din exil acostează la mal. El intenționează să preia conducerea grupelor de patrioți sicilieni. Procida salută pământul natal (O tu, Palermo, terra adorata) iar în cabaletta care urmeaza își cheamă partizanii la lupta de eliberare a patriei (Nell'ombra e nel silenzio). În
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cetățenii bulgari, care dețineau suprafețe de terenuri aici și treceau frecvent frontiera pentru a le lucra, grădinari bulgari care arendau loturi de pământ în lunca românească a Dunării și în proximitatea marilor orașe, etnicii bulgari din România, marinarii bulgari ce acostau cu navele lor în porturile românești, ceferiștii bulgari care făceau curse pe căile ferate din Cadrilater, studenții bulgari care urmau cursurile unor facultăți în toatele centrele universitare românești, foștii funcționari și ofițeri bulgari domiciliați în România, dar care primeau pensii
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Lod, pe 12 aprilie 1971, pe cînd intenționa să meargă în Israel pentru a incendia mai multe hoteluri. Ea era însoțită de surorile Bradley sau Bardali, avînd aceeași misiune; în sfîrșit Henriette Van der Meer care, pe 28 august 1971, acosta pe aeroportul din Roma o pasageră a companiei El-Al, pe care o ruga să-i ia o valiză, de fapt capcană, plină cu explozibil. De altfel, pe 8 iunie 1970, Horst Mahler și Hans Jürgen Backer, amîndoi căutați de
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
român. Or, tocmai pe acestea le subminase comunismul. A treia confruntare am avut-o cu un fost elev de la Târgșor. Nu mi-a rămas numele său în minte. Luându-și un angajament față de superiorii săi și având impertinență, m-a acostat când mă plimbam prin curte; cu cuvinte jignitoare voia să mă pună în situația de a răspunde la același nivel. M-am stăpânit și n-am răspuns la provocare. Ce dorești dumneata? Să-ți dai seama că ești un îngâmfat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Parlamentului, legislativul ocupând cealaltă aripă. Pentru a evita întâlnirea cu demonstranții, protocolul australian conducea delegația nu la intrarea Guvernului, ci la cea a Parlamentului. Ni s-a explicat că uneori și primul-ministru folosește această intrare, atunci când nu dorește să fie acostat de petiționari etc. Doar că între intrarea Parlamentului și cabinetul primului-ministru era ceva distanță, trebuiau străbătute coridoare, urcate și coborâte mai multe scări, e drept doar cu câteva trepte. Tot acest traseu era marcat de lucrători ai protocolului australian. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de la penitenciar ne-a dus și ne-a îmbarcat pe niște bacuri din metal, lungi, mari, de 90 de vagoane unu’. Pe nește scări coboram acolo... E, și am mers așa vreo zi pe Dunăre... La un moment dat a acostat, și a’ început să ne coboare. Eram la colonia Grădina, mai ’nainte cu câțiva kilometri de colonia Piatra Frecăței, dacă știți, că așa-i zicea... 0987 Ostrov. Cum erau condițiile de viața aici? Erau barăci acoperite cu stuf, unele chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
enciclopedie. Vorbea șapte limbi străine... Și orice îl întrebai, de orice țară, faună, floră, program politic... nu exista să nu poată răspunde. Ori și ce, băiatu’ acesta știa... Și când am ajuns în Gara de Nord... întâmplarea că o doamnă m-a acostat pe mine. Știu de unde veniți! Era seara, și mi-a dat 25 de lei. Erau bani... atuncea. Și mă întreabă: Da’ de Ică Olteanu ce știți? Mi-am dat seama că e mama lui. Zâc: Săru-mâna! Mâine vine șî el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eram prezent la un vernisaj. Era un prilej foarte bun de-a imortaliza diferite momente, pentru a fi păstrate pentru mai târziu în amintirea clipelor ce au trecut. Având în permanență aparatul în mână, am avut unica șansă să fiu acostat de domnul Sorin Lupșa, fotograf din București, unul dintre organizatorii „Târgului Internațional de Arte Vizuale”, ediția a IV-a, ce urma să se desfășoare peste o lună în foaierul Teatrului Național din București, dându-mi astfel o invitație și totodată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
portului, imagini ce puteau fi admirate numai de pe celălalt mal. Foamea își spunea cuvântul, m-am oprit la o terasă frumos amenajată pe faleză unde am comandat câțiva mici. Priveliștea din jur era superbă, diferite șalupe și bărci ce erau acostate lângă un ponton una lângă alta se legănau ușor datorită valurilor ce se izbeau de mal, formând o horă a bucuriei, dansând pe ritmurile răcoritoare ale bătrânului fluviu. Câțiva pescăruși se prinseseră și ei în horă așezându-se pe marginea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Comandantul Secund Bivolaru, ofițer tehnic, cu care am purtat interesante discuții privind tehnica navigației, construcția navelor, a motoarelor pentru nave precum și amănunte privind viața de marinar. Ajuns în dreptul localității Maliuc, am constatat cu spaimă că vasul fiind mare, nu putea acosta regulamentar cu prova spre amonte, și neputând face o manevră de întoarcere în canalul îngust al Brațului Sulina, debarcarea trebuia făcută din mers, prin aruncarea bagajelor de pe „pasager”, într-o luntre pescărească, ce se deplasa paralel cu vasul Trotuș. Toată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
contravaloarea a 5 bilete. El a rămas să controleze pe alte linii ... eu rămân să aștept alt tramvai spre gară ... căci timp mai era. Tocmai se apropia tramvaiul, când un fost coleg de la Școala Normală din Bârlad, Mâță Dumitru, mă acostează ... că a avenit la Iași special pentru mine ... eu urc, urcă și el ... că are un băiat care trebuie să dea admitere la Facultatea de Geografie ... că știe că sunt conferențiar acolo ... că e dispus să plătească oricât ... eu încercând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
după acela al sultanului Mahmud al II-lea133. În aceste condiții, Tulcea și Cernavodă s-au impus ca cele mai importante porturi dunărene din Dobrogea. În anii 1858-1860 la Cernavodă au fost construite: magazii, ateliere de reparații și un debarcader unde acostau de două ori pe săptămână navele de pasageri ale companiei engleze de navigație "Loyd"134. Medgidia cunoaște o dezvoltare impresionantă în perioada 1858-1875, când este construită și gara, orașul fiind legat de Constanța și Cernavodă prin calea ferată construită de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
230, unde, la 23 iulie 1877, a avut loc și o bătălie navală. În preajma declanșării războiului ruso-româno-turc din 1877-1878 Constanța avea circa 3 000-4 000 de locuitori. Portul Constanței era un golf deschis expus vânturilor și foarte puțin adânc. Aici acostau câteva corăbii care transportau cereale și lână spre capitala Imperiului Otoman 231. Înainte de sosirea trupelor ruse la Constanța, orașul fusese părăsit de către turci. Celelalte naționalități din oraș se aflau sub protecția consulului englez. Un vas de război englez a sosit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
era "portul cel mai însemnat al Dobrogei la Marea Neagră" și avea, în 1880, conform unor surse din epocă, circa 4 000 de locuitori 1382. La Constanța exista un tribunal, o școală publică, o cazarmă a armatei române. În portul orașului "acostează mai multe vase de comerțu ce vinu din porturile Europei"1383. Referindu-se la Constanța sfârșitului de secol XIX, Mihai Ionescu Dobrogeanu menționa că de la integrarea Dobrogei în cadrul statului național român "orașul s-a mărit și înfrumusețat cu o repeziciune
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în paginile săptămânalului Constanța la 17 septembrie 1895, se făcea mențiunea că "în mai multe rânduri, pe stradă și în port, muzicile au cântat marșul Deșteaptă-te Române!"1901. De altfel, este de menționat faptul că primul vas comercial românesc acostat în portul Constanța a fost vasul Medea R.M.S. care a sosit la 16 august 1895 "aducând vreo 40 pasageri și 800 saci cu făină pentru Constanța", destinața finală fiind Constantinopolul 1902. Cu acest prilej, "capii tuturor autorităților locale și mai
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Astfel, timp de mai mulți ani, instalațiile feroviare și portuare din Constanța, spitalul militar și cel civil, precum și școlile din oraș au fost alimentate cu apă potabilă provenită din această sursă. Totodată, toate cele "aproape 500 de vapoare"2653 ce acostau anual în portul Constanța utilizau apă potabilă din acea sursă. Ulterior, primăria orașului Constanța a solicitat și a obținut de la Direcția Căilor Ferate, adâncirea puțului existent, fapt ce a condus la mărirea debitului de apă la 3 700 m3 pe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
apropie de țărm. Cele două monitoare de pe Dunăre trag noi salve de artilerie. Vaporul simbolic întruchipa nava „Sofia” sub pavilion austriac, cu care Regele Carol I a ajuns la Turnu Severin. Un soldat în uniformă de dorobanț salută vaporul care acostează. Primarul orașului Turnu Severin rostește un discurs, evocând venirea lui Carol I în 1866. Regele Carol al II-lea coboară din tribună și dezvelește placa comemorativă, ce menționa debarcarea lui Carol I în România. Dintr-o curte alăturată se ivesc
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pentru a ridica o insulă pe care se va Înălța piciorul unui viitor pod. San-Francisco (Frisco). Scurt istoric Sosește ferryboat-ul pentru San Francisco. E cu boturile ciuntite pentru a ușura intrarea și ieșirea mașinilor care sunt aliniate pe două rânduri. Acostează perpendicular pe mal, așa că intrarea și ieșirea mașinilor are loc rapid. Nu e seară, avem timp să dăm o raită prin oraș. De la debarcaderul situat lângă capul podului suspendat o luăm spre vest, pe malul Pacificului. Faleza e destul de Înaltă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Începutul secolului al XIX-lea, tot de către marinarii greci. Acest ritual macabru era practicat de Paști În porturile românești de la Dunăre, mai ales În Galați, care era, În epocă, un Înfloritor port liber. În cursul anului 1840, de exemplu, au acostat aici 929 de vase, dintre care cele mai multe <endnote id="(410)"/> au fost grecești <endnote id="(416, II, p. 150)"/>. „În zilele de Paști și adesea ori În alte zile de sărbătoare creștină - scria Elias Schwarzfeld În 1897 -, [grecii din Galați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să rămîn la locul meu, de frică să nu fiu Înjunghiat, În caz că vedeniile erau cumva contagioase prin părțile astea. Am ajuns În San Carlos de Bariloche Înainte de seara următoare și ne-am petrecut noaptea În secția de poliție, așteptînd să acosteze Modesta Victoria și să ne ducă la granița cu Chile. Y YA SIENTO FLOTAR MI GRAN RAÍZ LIBRE Y DESNUDA...Y Deja Îmi simt marea rădăcină plutind, liberă și nudă... Ne adăposteam În bucătăria secției de poliție de o furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am fi disecat totul cu răbdare, cercetam scările murdare și firidele Întunecate, conversînd cu mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat o tură și printre vasele acostate la țărm, ca să vedem dacă pleca vreuna spre Insula Paștelui, dar veștile erau descurajante: nici un vas nu mai mergea Într-acolo În următoarele șase luni. Am adunat și cîteva informații vagi despre niște zboruri care se făceau o dată pe lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zgîlțîire lipsită de delicatețe: „Pelao∗, am ajuns.“ RÎul se lărgise În fața ochilor noștri, dezvăluindu-ne un oraș plat, cu doar cîteva clădiri Înalte, Înconjurat de junglă și Înroșit de pămîntul de sub el. Era duminică, ziua sosirii noastre În Iquitos. Am acostat devreme la debarcader și ne-am dus imediat să vorbim cu cel aflat la conducerea Serviciului Internațional de Cooperare. Aveam o recomandare pentru doctorul Chávez Pastor, dar acesta nu era În Iquitos. În orice caz, au fost amabili cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fiindcă voi nu aveți complexe nocturne ridicole, cum am eu. Într-una dintre cele patru undițe s-a prins cel mai mare pește; am muncit din greu ca să-l aducem pe punte. Am stat de pază pînă dimineața, cînd am acostat la mal și ne-am băgat sub plasa de țînțari, fiindcă prin părțile acelea țînțarii erau cu adevărat puși pe rele. După un somn zdravăn, Alberto, care preferă carnea de pește celei de pui, a descoperit că două dintre cîrligele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cum ar veni, un șemineu, a completat ea, arătînd spre radioul care era singura sursă de lumină din cameră. Fața i s-a schimonosit Într-o expresie de furie de maimuță cînd a Început să vorbească despre bărbații care o acostau pe stradă. - Porci ordinari! a mîrÎit. Văd cînd o femeie nu umblă după agațamente. Într-o vreme dădeam ture cu boxuri pe sub mănuși și-așteptam să se ia vreun țărănoi din ăla de mine. Într-o zi Herman mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]