664 matches
-
transcrie un conținut socialist în forma națională". Un întreg capitol este dedicat mutației Sadoveanu, trecerea acestuia cu arme și bagaje în slujba noii puteri democrat-populare, ilustrative fiind Păuna-Mica și în mod deosebit Mitrea Cocor ultimul analizat de regretatul critic cu acribie și pătrundere în demontarea mecanismelor ideologice ilustrate "strălucit" de Ceahlăul literelor românești. Sadoveanu este amendat ca fiind între primii care creează la noi imaginea "celei mai umane dintre orînduiri". Este comentat și ilustrat postulatul leninist al celor două culturi. Lenin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
adevărat un „sistem”, cred eu, deoarece Întreaga „magmă” a scrierilor și ideilor sale se adună, se concentrează, se rotește magnetic, halucinant-magnetic, În jurul câtorva teme și mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ficțiune, nici nu e nevoie ca acestea să corespundă întru totul realităților probate documentar), cu nenumărate inserte ale unor rememorări de momente cruciale din trecut, ale unor prieteni și prietenii, ale unor trăiri afective sau angajamente sociale etc., totul cu acribia unui arheolog care caută a reconstitui, din imaginație, după frânturi de ziduri, cetatea de odinioară, sau mai bine, a unui antropolog care, descoperind scheletul unui animal preistoric, caută să pună pe acesta carnea și blana/pielea potrivită pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după Eminescu, este acela al contextualizării temeinice a fiecărui cap de acuzare pe care i-l aduc azi angajații unor comentarii obediente; este acela al iluminării din interior a principalelor campanii antiemines ciene, din alte vremuri până la noi, demontând cu acribie resorturile atâtor ambiții mistificatoare. "Detractorii se ițesc în momentele tulburi și fără să vedem că antieminescianismul ar fi o linie exegetică în cultura noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
române, se integrează într-o amplă mișcare de restaurare directă și adoptarea eminescianismului la realitatea literară a momentului, prin cunoașterea și relecturarea critică a textelor lui Eminescu". (In)actualitatea lui Eminescu se dovedește a fi un studiu realizat cu multă acribie analitică și critic interpretativă asupra fenomenului, făcând dovada explicită că opera lui Eminescu a fost recitită continuu, fiecare poet de marcă, din varii generații și etape ale evoluției liricii românești, raportându-se la ea în mod creator, cu deplina conștiință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înscrierea dezvoltării românești "în marginile firești"". Studiul acesta, chiar dacă nu vine cu... o noutate șocantă în ceea ce privește preocuparea statornică a gazetarului Mihai Eminescu în abordarea chestiunilor de politică internă și externă a României, are calitatea certă de a fi urmărit cu acribie discursul gazetarului, pe tot parcursul activității acestuia, probându-i astfel sistemul unitar de gândire strategică capabil a se desfășura autoritar pe coordonate istorice, diplomatice, socio-culturale ș.a., asumându-și rolul de exponent al conștiinței naționale a timpului său, având astfel calitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai multe elemente ce par nesemnificative sau neaderente, pentru a pune în lumină evidențe surprinzătoare, șocante, N. Georgescu realizează nu numai un studiu cronologic, comparat, al tuturor edițiilor de poezie, de la cea datorată lui T. Maiorescu până la zi (cu o acribie analitică în totul impresionantă), ci un comentariu savant al acestora, un comentariu aplicat, pe baza căruia este în măsură mai apoi a trage concluzii semnificative atât pentru editarea (bătălia în timp pentru editarea) operei poetice eminesciene, cât și pentru receptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a debutat ca medievist, vădind reale calități și pasiune. Încă de la început a depus eforturi susținute pentru cunoașterea paleografiei, a limbii slave și a diplomației moldovenești. Fascinația documentelor, pasiunea pentru descifrarea acestora până în resorturile cele mai intime, cu răbdare și acribie, a condus la apariția primelor contribuții științifice privind autenticitatea și datarea unor acte deja publicate, precizări cronologice din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea în valoare a mențiunilor de acte de la sfârșitul secolului al XIV-lea și a celor mai
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea în valoare a mențiunilor de acte de la sfârșitul secolului al XIV-lea și a celor mai vechi sigilii domnești și boierești. În plan istoriografic a elaborat numeroase studii și articole, reconstituind - cu o acribie deosebitădate, evenimente și fapte din istoria medievală a Moldovei. A depus eforturi susținute în publicarea volumelor de interes național, Documenta Romaniae Historica, fiind coautor la cinci tomuri, dar având un aport substanțial în calitate de coordonator al volumului II și al celor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
produs cu dată de expirare dincolo de care nu este recomandabil consumul), nu văd de ce ne-am întoarce la el periodic ca formulă artistică viabilă în orice moment. (Nabokov are un curs briliant despre Madame Bovary, în care explică și exemplifică acribia fenomenală a lui Flaubert într-o descriere de natură, mergând până la caracteristicile plantelor ! Sugestia lui Nabokov : tocmai „realismul detaliilor” face dintr-o pagină de Flaubert o operă de artă, capabilă deci să rezoneze cu un orizont de așteptare diferit, eventual
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe tov. partid din tot rahatul: „Nu-i de ajuns... că de patru ani așteptăm transpunerea În viață a promisiunilor? (subl. În orig.)”. Sic! “Repararea” greșelilor comise de neatenții ziariști de la proaspătul cotidian local „Vremea nouă”, continuase cu cerbicie și acribie pe tot parcursul anului 1968. Astfel, Împuternicitul (cenzorul) Ion D. Zamfirescu trimisese la București o „observație” cu privire la știrea numită „Soli ai județului nostru la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la Sofia”, apărută În numărul 139/1 august
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
capitol să fie revăzut, modificat și completat În spiritul indicațiilor partidului nostru (subl.ns.) referitoare la valorificarea critică a moștenirii culturale. Abia În această formă a primit viza <T> (bun de tipar, n.n.)”. Parcă vrând să-i Îmbuneze cerbicia și acribia politică, cineva din redacția ziarului „Vremea nouă”, În numărul 1928/11 iunie 1974, a scris articolul intitulat „Originea și numele orașului BÎrlad”, dedicat falsei aniversări a 800 de ani de atestare documentară, În care un text l-a descalificat ca
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că, am mai spus-o cândva, chiar și măturătorii de stradă sau vidanjorii closetelor particulare sau de stat se ghidau și Își luau lefurile după planuri prestabilite. Iată că nici cenzorii presei nu făcuseră abstracție și de aici, poate, colosala acribie a acestora, vecină cu paranoia. Colectivul vasluian reunit sub semnătura boss-ului Ion Andrei, a emis la finele anului 1972 un „Plan de măsuri În scopul realizării sarcinilor pe anul 1973”. Iată doar câteva dintre ele: „1. Îmbunătățirea pregătirii politico-profesionale
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de contrast, pe Eminescu și eminescianismul. Emil Cioran și mai ales, Constantin Noica constituie exemple semnifi- cative pentru o astfel de înaltă disociere sanitară, iar această perspectivă implică iar un indice de deformare la lectură. Nuanțat, profund, cu o maximă acribie și în orice caz moderat, Horia- Roman Patapievici izolează și analizează savant „virusul” caragialismului ca expresie a unei identități „slabe”, fabricând și antidotul fără să-și facă iluzii că acesta ar putea eradica maladia. Cum foarte bine putem observa, Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
precizează o clipă Agamben este cum se iese din prezentul lumii în care trăiești, însă putem bănui că patentul se găsește deja în filozofie așa cum există rupturile de nivel la confiniile cu experiența sacrului, experiență pe care o descrie cu acribie Mircea Eliade, ceea ce nu este cazul aici, pentru că acești contemporani își trăiesc prezentul lumii lor, dar o privesc din afară. Ieșirea din timp o presupune o formă de dezangajare subtilă, o depeizare discretă. Semnificativ, imediat ce a avut mijloacele, Caragiale a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
articolele de ziar și toate acele marginalia care constituie însă sistemul de inserare în economia societății cu care era contemporan, opera sa se dezvoltă pe patru axe. De altfel, în cartea sa, Caragiale și Caragiale, Florin Manolescu a deconstruit cu acribie „jocul cu mai multe strategii” al autorului. Prima este cea a dramaturgiei, din care se detașează o piesă, O scrisoare pierdută, marea reușită care-l impune pe Caragiale drept principalul comediograf al epocii. Cealaltă comedie, O noapte furtunoasă, deși nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
frazelor de a emancipa națiuni și de a stimula progresul.” Supremația formei asupra fondului angajează astfel o stilistică a excesului ca invocatio, con- jugat unui mimetism magic ca similia similibus evocantur. La rândul său, Antonio Patraș reevaluează cu o maximă acribie dezbaterile din jurul teoriei formelor fără fond în contextul de idei al operei lovinesciene, remarcând inad- vertențele și paradoxurile enunțării. Am putea spune că scriitorul Caragiale le „aplică”, creând acel context al enun- țului paradoxal, ca exces și care reevaluează doxa
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Brânzovenescu a fost silit la o serie de abrevieri și a fost împins către formularea unei concluzii. Concluzia este enunțul paradoxal care sub înve- lișul inepției conține pe deplin mesajul. O deconstrucție a dublului limbaj caragialesc o realizează cu maximă acribie Alexandru Dragomir în eseul pe care-l consacră Scrisorii pierdute. Citit cu atenție acest dublu limbaj definește mai bine un stil în politică, o serie de reflexe mentalitare, și în cele din urmă un complex identitar. O parte din enunțurile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
înseamnă totodată cercetare științifică a educației. Ar trebui să fie limpede că, de pildă, rapoartele de activitate realizate de cadrele didactice, referatele despre cărți și chiar cele metodice nu sînt cercetări propriu-zise, chiar dacă sînt redactate cu rigoare didactică și chiar acribie științifică. De asemenea, nu reprezintă cercetări conferințele, îndrumarele metodice ori recenziile sau studiile critice despre cercetările propriu-zise. Nici măcar lucrările de licență, disertațiile de masterat și chiar lucrările de doctorat nu sînt cercetări științifice dacă se mărginesc la prezentarea, oricît de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
profesor al lui Hodoș la Blaj, a cules creații populare cu ajutorul elevilor, dar evidențiază pertinent că Enea Hodoș a respectat totuși o serie de exigențe metodologice moderne. În timpul cât s-a aflat la Londra și Cambridge, F. a cercetat, cu acribia care îl caracterizează, zecile de mii de scrisori, trimise și primite de M. Gaster, din care avea să publice, în periodice, mai multe seturi, scriind numeroase articole, o parte din ele adunate și în volume. M. Gaster în corespondență (1985
FLOREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287026_a_288355]
-
Pavel Chihaia, Receptarea textelor medievale, RL, 1996, 26; Gheorghe Grigurcu, Despre literatura veche, RL, 1998, 21; Dicț. scriit. rom., II, 284-285; Titu Popescu, Două interpretări ale literaturii exilului, „Curierul românesc”, 1999, 6; Dan C. Mihăilescu, Despre exil, cu furie și acribie, „22”, 1999, 12; Al. Săndulescu, O carte recuperatoare, ALA, 2001, 568, 569; Alexandru Niculescu, Un savant, o epocă, RL, 2002, 5; Barbu Cioculescu, Anton Holban retrăit, RL, 2002, 34; Al. Săndulescu, „Resemnarea Cavalerilor”, RL, 2003, 7. St.V.
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
Colaborează la „Călăuza bibliotecarului”, „Îndrumătorul cultural”, „Ateneu”, „România literară”, „Ramuri”, „Mitropolia Olteniei”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Luceafărul”. Format sub îndrumarea lui Dan Simonescu, D. devine un aplicat bibliolog și documentarist, lucrările sale fiind bazate pe surse arhivistice de primă mărime. Cu acribie, dar și cu multă pasiune, reconstituie biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, apoi elaborează o documentată monografie Constantin Cantacuzino Stolnicul. Un umanist român (1970). Despre scriitori, cărțile și manuscrisele lor, istorie, semnificația scrisului, organizare, circulație și destin postum al cărților sunt nenumărate
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
diletanților epocii, în sensul că pune accent nu numai pe rigoarea culegerii, ci și pe cercetarea aprofundată, ceea ce îl ferește de aproximațiile folcloriștilor de cabinet. Culegerile lui D. se impun prin câteva dominante: selectarea fenomenelor semnificative și respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentați, perfecționarea anchetei (informatorii sunt chestionați în mai multe rânduri, culegătorul urmărind să-l găsească pe cântăreț în dispoziția de a-i spune
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
a refăcut, prin studii, prin monografiile specializate și prin marile sinteze, tabloul unei spiritualități - în ipostaza ei literară - ce a consunat cu alcătuirile europene. Nicolae Cartojan era filolog autentic nu numai prin obiectul și metoda cercetărilor sale, ci și prin acribia împinsă până la ultimele limite [...]. Căuta, răscolea și revenea mereu, spre a se convinge că a spus tot ce se poate spune și cât mai bine cu putință privitor la problema în discuție. De multe ori făcea să întârzie apariția chiar
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
al cărui director adjunct va fi între 1991 și 1993. Este apoi director al Institutului de Istorie și Teorie Literară (1993-1999) și director al Institutului de Literatură și Folclor. Semnează numeroase lucrări de istoriografie literară, care denotă o bună documentare, acribie filologică, spirit de investigație în direcția explorării faptelor inedite. Obiectul său de cercetare îl constituie literatura română din secolul al XIX-lea. Studiul Constantin Stamati. Viața și opera (1981) se remarcă prin importante completări la biografia scriitorului, prin depistarea unor
CIOCANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286248_a_287577]