866 matches
-
și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase tipuri de actanți
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase tipuri de actanți: forța orientată, valoarea, obținătorul, opozantul, arbitrul și adjuvantul. Pornind de la principiul conform căruia coerența textuală poate fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase tipuri de actanți: forța orientată, valoarea, obținătorul, opozantul, arbitrul și adjuvantul. Pornind de la principiul conform căruia coerența textuală poate fi definită la nivel macrostructural, gramaticienii textului ajung la concluzia că se poate stabili o echivalență între structurile profunde ale textului și cele ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textului ajung la concluzia că se poate stabili o echivalență între structurile profunde ale textului și cele ale frazei, totalitatea textuală putînd corespunde unei singure fraze mari. A. Julien Greimas, în Sémantique structurale (1966), alcătuiește o gramatică a povestirii, definind actantul drept un element care, în fraza de bază ce rezumă povestirea, îndeplinește o anumită funcție sintactică. El identifică un model actanțial format din șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adjuvant și opozant. Dacă la A. J. Greimas subiectul nu era fabricat în mod conștient de destinatar în funcție de destinator, iar subiectul nu se definea decît la sfîrșitul parcursului în funcție de căutarea obiectului, la Anne Ubersfeld, natura subiectului este deosebit de importantă, iar actantul nu este o substanță sau o ființă, ci elementul unei relații. De la o secvență la alta a textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este o substanță sau o ființă, ci elementul unei relații. De la o secvență la alta a textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și o abstracție, un grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relații. De la o secvență la alta a textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și o abstracție, un grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și o abstracție, un grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere aspectul narativ al unui text, noțiunea "actant" prezintă aceleași accepții ca în semiotica narativă. În egală măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere aspectul narativ al unui text, noțiunea "actant" prezintă aceleași accepții ca în semiotica narativă. În egală măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă strict la instanțele activ implicate în procesul de comunicare, actantul poate desemna
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
măsură, termenul actant poate desemna însă și instanțele implicate în actul comunicării, prezentă fiind și forma de interactant, care trimite la locutor, respectiv interlocutor. Spre deosebire de sintagma actorii comunicării, care se referă strict la instanțele activ implicate în procesul de comunicare, actantul poate desemna atît instanțele active, cît și pe cele pasive. V. subiect, obiect, acțiune. TESNIERE 1959; GREIMAS 1966; PROPP 1928; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAVIS 2002; BUSSMAN 2008. NM ACTOR. Într-un sens larg, termenul actor se aplică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se răsfrînge viziunea lui cu privire la personajul respectiv. De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viziunea lui cu privire la personajul respectiv. De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr de trăsături
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr de trăsături distinctive; în momentul în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]