1,110 matches
-
sunt subiecte, iar O este obiect; în limbile cu sintaxă ergativă, S și O sunt subiecte, iar A, obiect. 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu Bobaljik (1993) analizează ergativitatea din punctul de vedere al teoriei Cazului. Autorul explică diferențele dintre sistemul acuzativ și cel ergativ prin existența unui Parametru al Cazului Obligatoriu (engl. Obligatory Case Parameter), conform căruia există două Cazuri structurale (diferite de Cazurile semantice sau inerente). O limbă trebuie să decidă care dintre aceste Cazuri este realizat ca argumentul unic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realizare (cel puțin abstractă) printr-un argument în toate propozițiile finite, tranzitive și intranzitive; (b) lipsa marcării morfologice. Din punctul de vedere al locului/sursei Cazului structural, ergativul corespunde însă nominativului (Cazurile cele mai înalte în configurația sintactică), iar absolutivul, acuzativului (aflate mai jos în configurația sintactică). Conform OCP, în limbile acuzative, Cazul X este Nom. (= Erg.), iar în limbile ergative, Cazul X este Abs. (= Ac.). Agr1P 2 Agr1' 2 Agr1 TP 2 T' 2 T Agr2P 2 Agr2' 2 Agr2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitive și intranzitive; (b) lipsa marcării morfologice. Din punctul de vedere al locului/sursei Cazului structural, ergativul corespunde însă nominativului (Cazurile cele mai înalte în configurația sintactică), iar absolutivul, acuzativului (aflate mai jos în configurația sintactică). Conform OCP, în limbile acuzative, Cazul X este Nom. (= Erg.), iar în limbile ergative, Cazul X este Abs. (= Ac.). Agr1P 2 Agr1' 2 Agr1 TP 2 T' 2 T Agr2P 2 Agr2' 2 Agr2 VP 2 argumentul V' A/S 2 Verb argumentul O/S
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumentul V' A/S 2 Verb argumentul O/S Arborele IP (Bobaljik 1993) Arborele IP reprezintă o configurație sintactică universală, în care: − Agr1 = Nom., Erg.; acordul subiectului; − Agr2 = Ac., Abs.; acordul obiectului. Conform acestei parametrizări, diferența dintre limbile de tip acuzativ și limbile de tip ergativ este dată de calitatea uneia dintre proiecțiile AgrP de a fi activă în construcțiile intranzitive: (a) în limbile de tip acuzativ, Agr1 este activ, Nom. = subiect; (b) în limbile de tip ergativ, Agr2 e activ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectului; − Agr2 = Ac., Abs.; acordul obiectului. Conform acestei parametrizări, diferența dintre limbile de tip acuzativ și limbile de tip ergativ este dată de calitatea uneia dintre proiecțiile AgrP de a fi activă în construcțiile intranzitive: (a) în limbile de tip acuzativ, Agr1 este activ, Nom. = subiect; (b) în limbile de tip ergativ, Agr2 e activ, Ac. (numit Abs.) = subiect. Abs. și Nom. sunt asemănătoare numai pentru că sunt Cazuri obligatorii în cele două tipuri de limbi. 2.5. Alte abordări generative ale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
activ, Nom. = subiect; (b) în limbile de tip ergativ, Agr2 e activ, Ac. (numit Abs.) = subiect. Abs. și Nom. sunt asemănătoare numai pentru că sunt Cazuri obligatorii în cele două tipuri de limbi. 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice acuzativ/ergativ Levin și Massam (1985) analizează ergativitatea de suprafață în cadrul teoretic GB. Teoria celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai pentru că sunt Cazuri obligatorii în cele două tipuri de limbi. 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice acuzativ/ergativ Levin și Massam (1985) analizează ergativitatea de suprafață în cadrul teoretic GB. Teoria celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec,IP, unde primește nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obligatorii în cele două tipuri de limbi. 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice acuzativ/ergativ Levin și Massam (1985) analizează ergativitatea de suprafață în cadrul teoretic GB. Teoria celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec,IP, unde primește nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Spec,IP, unde primește nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord). Limbile naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în fața celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ. Holmer (2001) își propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în termeni minimaliști: centrul funcțional de jos responsabil de verificarea Cazului este Tr(anzitivitatea) (în loc de AgrO), iar cel de sus este T (în loc de AgrS). Cazul nemarcat este verificat de T, iar cel marcat, de Tr. În limbile de tipul nominativ−acuzativ, trăsăturile argumentelor interne sunt verificate în Spec,TrP, iar cele ale argumentelor externe, în Spec,TP. Centrul Tr nu are trăsături de Caz atunci când valoarea sa este [− Tranzitiv]. Subiectul intranzitiv se deplasează întotdeauna în Spec,TP, atât în limbile acuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acuzativ, trăsăturile argumentelor interne sunt verificate în Spec,TrP, iar cele ale argumentelor externe, în Spec,TP. Centrul Tr nu are trăsături de Caz atunci când valoarea sa este [− Tranzitiv]. Subiectul intranzitiv se deplasează întotdeauna în Spec,TP, atât în limbile acuzative, cât și în cele ergative. Baker (1997: 79) susține că, în limbile cu ergativitate profundă (adică sintactică), Agentul este obiect intern al VP, iar Pacientul/ Tema ocupă poziția structurală de subiect. Limbile ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar trebui deci să se comporte invers decât engleza. IP 3 NPi I' The man 3 I VP 3 Nom NP V' ti 3 V NP g 4 hit the woman Ac Limbi acuzative (engleza) IP 3 NP I' The woman 3 I VP 3 Nom NP V' the man 3 Erg V NP hit ti Limbi ergative Baker (1997: 79) formulează observația că abordarea de tip Principii și Parametri reprezintă o dezvoltare formală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
echivalent cu atribuirea rolurilor tematice. 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice Teoria generativă nu a fost folosită numai pentru a explica fenomene majore, ci și pentru aspecte de detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecției
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecției VP. Argumentele de persoanele 1 și 2 nu pot fi legitimate în interiorul proiecției VP și urcă în poziții externe. Nash (1997: 137) arată că pronumele de dialog (de persoanele 1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
145) ajunge la concluzia că partiția personală este corelată cu două proprietăți: (a) pronumele de dialog pot și trebuie să fie mai externalizate decât argumentele de persoana 3; (b) Agentul este mai puțin externalizat în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi reflectă morfologic (prin acordul verbului și prin marcare cazuală) distincția dintre inergative și inacuzative. Datele folosite pentru argumentare sunt din limba
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi reflectă morfologic (prin acordul verbului și prin marcare cazuală) distincția dintre inergative și inacuzative. Datele folosite pentru argumentare sunt din limba lakota: obiectul direct
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
această limbă are caracteristici de tip ergativ, prin urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza "inacuzativă" a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical). 3.1. Probleme și soluții terminologice Dificultatea de a folosi denumirile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a stabili denumirile cazurilor în definițiile adoptate în cele mai recente lucrări tipologice, din moment ce denumirea tradițională de Caz direct este echivalentă cu definiția nominativului în anumite contexte, și cu a absolutivului, în altele, iar Cazul oblic corespunde fie ergativului, fie acuzativului. Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice ale ergativității care au propus stabilirea unor concordanțe sistematice între denumirile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice ale ergativității care au propus stabilirea unor concordanțe sistematice între denumirile cazurilor din limbile acuzative și cele din limbile ergative. 3.2.1. Abs. = Ac., Erg. = Nom. Această ipoteză a fost formulată în studii ca: Levin și Massam (1985), Bobaljik (1993), Chomsky (1995 [1993]), Laka (1993)18, Bittner și Hale (1996). Pe scurt, nodul AgrO
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Erg. = Nom. Această ipoteză a fost formulată în studii ca: Levin și Massam (1985), Bobaljik (1993), Chomsky (1995 [1993]), Laka (1993)18, Bittner și Hale (1996). Pe scurt, nodul AgrO este obligatoriu în limbile ergative. În propozițiile tranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului O, iar AgrS atribuie nominativul (ergativul) argumentului A. În propozițiile intranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului S. Levin și Massam (1985) au formulat un Parametru al Cazului, conform căruia relațiile structurale dintre verb și argumente sunt identice în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]