6,508 matches
-
prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
agresive despre vagine, scrise de cine știe ce chirurg plastician, cu tot cu poze color înfățișând imaginea perfectă a felului cum o uretră ar trebui să fie aliniată pentru a asigura un flux descendent de urină. Alte poze arată cum ar trebui să fie adăpostit un clitoris de calitate superioară. Astea-s vagine de cinci cifre, de zece și douăzeci de mii de dolari, mai bune ca alea naturale, și de cele mai multe ori Brandy ne arată și nouă pozele. Sari cu trei săptămâni în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spuma mării deasupra valurilor. Cei îndrăzneți, cei curajoși, cei care au puterea să-și poarte propria viață în palma deschisă, întinsă viitorului, ei constituie o singură categorie, indiferent de partea cui se află deocamdată, indiferent ce parte a lumii îi adăpostește: ei sînt condotierii, ei sînt stăpînii războiului, stăpînii lumii. Dați-le, domnule ministru, posibilitatea să stea în lumină, cu fruntea eliberată de povara egalitarismului ori a ordinii plutocratice, dați-le posibilitatea să fie ceea ce sînt! Pentru că nu trebuie să uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule, for-mi-da-bil, asta trebuie să fi fost, o implozie. De aceea nu l-au mai găsit, n-au găsit nimic din el. Tănase Berzea nu mai avea nimic în el, se golise, era doar un perete subțire în care se adăpostea vidul și de aceea s-a resorbit. Asta este. O implozie!" Leonard Bîlbîie a făcut o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în vremea cînd și-a petrecut iarna la Vladia, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Palmotičeva, cu tot ce era demn de reținut, cu locatarii care, În subsolul clădirii, vor supraviețui, Împreună cu noi și cu tata, bombardării Belgradului, cum a fost descrisă și casa din strada Stepojevac (numele proprietarului, planul casei), unde tata ne va adăposti În timpul războiului, tot acum sunt date prețul pâinii, cărnii, unturii, al cărnii de pasăre și al rachiului. În Cartea morților veți da și de discuția lui cu șeful poliției din Knjaževac, actul de concediere, În anul o mie nouă sute patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii‑i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai reale decât cerul de deasupra capului său, mai reale decât scârțâitul oiștii carului și decât larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurând rugăciuni și cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
venit din Al Cincilea Cerc. Asta e clar, remarcă Tapú Tetuanúi. Nimeni n-a auzit vreodata vorbindu-se despre așa ceva... Făcu o scurtă pauză și se aplecă asupra chipului prizonierului. Mă întreb dacă lumea e așa de mare încât să adăpostească rase atât de oribile. Din câte văd eu, lumea e foarte mare, concluziona Vetéa Pitó, cu siguranta celui care are dovada în fața ochilor. Miti Matái povestește că i-a trebuit aproape un an că să se întoarcă din marea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tovărășii mei au început să moară de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața noastră o uriașă insula albă, am inceput sa strigam de bucurie, crezând că găsisem, în sfârșit, un loc în care să ne adăpostim și să găsim ceva de mâncare. Rămase tăcut, ca și cum și lui i-ar fi fost greu să creadă că toate acestea i se întâmplaseră. Totuși, când am pus piciorul pe ea, am descoperit că nu era vorba despre pământ, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu-i arunce pe coasta. Vâsliră pe întuneric până ajunseră în punctul dorit: un golf izolat, adăpostit de vânturile de răsărit, căci Miti Matái știa, din experiența, ca în acea parte a oceanului taifunurile băteau mereu dinspre sud-est spre nord-vest. La prova, doi oameni sondau încontinuu adâncimea apei și, când se știu la vreo cinci metri deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care se cățărase până în vârful catargului principal, le arăta capul micuț al țestoasei, care găsise o trecătoare în reciful de corali și înota liniștită înspre interiorul lagunei și în direcția unei plaje superbe, al cărei nisip fierbinte avea să îi adăpostească ouăle și să-i protejeze puii de prădători. Cu toate ca și el avea încredere absolută în instinctul celui mai iubit și mai respectat animal al Polineziei, Honú, Roonuí-Roonuí trimise patru exploratori pe uscat, ordonându-le la doi dintre ei să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mă și pe mine! Johan o luase binișor Înainte, iar el se străduia să-l ajungă din urmă, pentru că Johan era mai voinic și mai Înalt decât el. Ajunseseră departe de orfelinat, În drum spre mare, pe dealurile joase, stâncoase, adăpostite de copaci care nu creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu-l vedea prea bine pe Johan. Nici după ce, În sfârșit, l-a ajuns nu i-a văzut chipul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lipsită de pretenții, cu o pajiște, arbuști și straturi de flori. În spate a fost construită o anexă ce cuprinde o bucătărie modernă și dușuri cu faianța albă. Mai sunt și alte acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor de uscat, și ceea ce la prima vedere pare a fi un fel de magazie de unelte, doar că-i construită dintr-o esență lemnoasa superioară și are o singură ferestruica pătrată, încastrata în ușă, cu geamul fumuriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
răstimpuri înfiorări rare și, astfel, codrul îmi răspundea. Simțeam cum îmi spune că ziua scade, noaptea crește și frunzișul i-l rărește, că vălul de brumă argintie îi usucă frunzele ce cad la picioarele lui într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În oglinda de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rărește, că vălul de brumă argintie îi usucă frunzele ce cad la picioarele lui într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În oglinda de cristal a apei se vedeau solzii frunzelor mărunte ce s-au zburlit pe ramură și rânduiți în unghi, cocorii care își
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
picătură de ploaie o izbi furioasă in creștet. Urmară apoi altele și altele, iar mirosul florilor dispăru parcă. Se ivi apoi iarăși soarele și frunza se bucura. Norii fugiseră de vânturile cele furioase. Câte o vrăbiuță venea uneori să se adăpostească la umbra ei și o mai înveselea cu ciripitul melodios. Noaptea o fermecau stelele, o încălzeau razele argintii ale Lunii și visa la florile înmiresmate care i se vor ivi curând la picioare. Ar fi vrut să le ocrotească cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își duceau existența împreună, bucurându-se de belșugul pe care primăvara l-a rezervat cândva lor și în taina căruia codrul ascundea printre ramuri, în podoaba lui, numeroase secrete pe care vietăți de tot felul și suflete mii le-au adăpostit dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul său tainele vieții și adăpostește de-a lungul sutelor de ani mii de fapte vitejești și întâmplări fermecătoare. Când sămânța sa a răsărit pe acest pământ, ținuturi îndepărtate ale neamurilor sale îi erau cu totul și cu totul străine, astfel că, de-a lungul timpului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unui orășel micuț, numit orășelul dintre vii - anume orașul Huși - se întinde, printre dealuri pline de podgorii, pădurea Dobrina. Deasă, mare, tăcută și neclintită, ca o statuie a unui faraon egiptean. Pare un castel de smarald verde, în care se adăpostesc multe vietăți. Înconjurată de jur împrejur cu dealuri, s-ar putea asemăna cu o cetate minunată, ca și una din cele construite de Ștefan cel Mare. Este printre locurile cele mai agreate de hușeni. Adesea aceștia vin să admire această
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care se joacă printre podoabele lor de frunze. Sunt așezați în așa fel încât parcă ar fi o poartă uriașă prin care Ileana Cosânzeana și Feți-Frumoși ar trece. În rest, toți copacii sunt uriași, întortocheați și scorburoși. Și câte animale adăpostește pădurea! Veverițe, căprioare, porci mistreți, tarafuri de păsărele și altele. Bucurați-vă de frumusețea pădurii, fără să stricați cu ceva această minune a naturii! Petreceți cât mai mult timp liber aici, respirând aerul curat și odihniți-vă! Iubiți-o ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
român a știut să renască în munți. Carpații, acest triumf al frumuseții și al forței sunt, datorită stâncilor de cremene eternă, martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care poporul nostru a lovit dușmanul lacom și neomenos. Adăpostiți de culmile de granit ale acestor munți, bunii și străbunii noștri și-au refăcut forțele ca voinicul din poveste, transformând înfrângerile în strălucite victorii. Râuri frumoase dătătoare de viață țâșnesc din culmile acestor munți în salturi sălbatice și curg printre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fapte mărețe. Foșnetul suav al acestora povestește parcă în seri târzii de vară povestea neamului nostru. Dunărea, brâul de argint al țării, este martorul secular al civilizației acestui popor. Mult sânge a mai băut acest fluviu și multă istorie mai adăpostește în undele lui oțelite! A văzut multe și știe multe, dar păstrează pe toate în adâncul limpede și sacrosanct al apelor sale și va lumina cu ele eternitatea. Iubesc acest pământ pentru frumusețea lui eternă, dar și pentru faptele mărețe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu ne plângem. Era să uit balconul. Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și glezna antilopei. Cu slujba cum o duci? Mă descurc. Fac filmulețe publicitare și reportaje la televiziunea locală. Scenarist, regizor și operator. Regizor, carevasăzică. Visul tău... Așa mi se și spune: domnu' regizor. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă a fantasmelor sale? Dar Eritreea, Gaza, Golanul, Iordanul, Iudeea? Și, mai ales, pe Erwin Gancz scriindu-i din Kibbutz-ul său Înecat de verdeață, la doi pași de granița cu Siria: „Să nu spui niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
auzise de notarul Inochentie Șildan, deși acesta cumpărase o moară de la contele Teleki, plus o reproducere după un Neuhauser În fața căreia Coriolan și-a petrecut multe ceasuri de Încântare. Și nu se Înșela deloc căci, peste ani, castelul avea să adăpostească sediul CAP-lui Drum Nou. Deasupra porții de fier forjate care Închidea aleea căzută În paragină a castelului se mai putea citi lozinca: Înscrieți-vă și veți fi fericiți! De câte ori a trecut pe acolo cu diverse sarcini de partid, printre tractoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]