1,572 matches
-
mele deasupra câmpiei de nori ți-aș construi Acolo sus pe cel mai înalt pisc aș urca în fiecare zi să pot vedea lumina dimineților cum se răsfață pe chipul tău Ți-aș pune în ferestrele lui zâmbetul cerul să ademenească cu el diminețile desvelite frivol în fața soarelui răsărit Apoi aș picura lacrima universului în grădinile simțirii tale și din altoii ce ar răsări mi-aș hrăni visul întâlnirii reale sus pe un pisc unde doar pasărea iubirii ajunge Venirea ți-
DOAMNA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377408_a_378737]
-
o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele sparte, luminată ca un brad de Crăciun te-a ademenit cu beteala multicoloră a promisiunilor. Universul meu, prea strâmt pentru deșertăciunile tale. Tu, călător cladestin, ai trecut doar că să tulburi poezia inimii mele, transformând-o în urlet. Am crezut, că undeva se va rupe veriga slabă din acest lanț
LANŢUL DEZAMĂGIRILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377467_a_378796]
-
privind pe sub falduri dantelate de nori, în valurile pline de energie!... și împotrivirea țărmului, cu slabe puteri... scoici amețite de-atâta pasiune, zăcând pe nisipul netezit într-o eternă adorație... Încremenire de vise. Negru sau albastru marin. Culoarea nopții mă ademenește în dulci amintiri, în căutări existențiale... Bunăoară, adun acum momentele de tristețe, le împletesc cu cele de tandrețe și cu cele în care mintea mea era plină de zgomot și de aromele băuturilor, nopți de distracție, de dans nebun, de
CULOAREA NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377459_a_378788]
-
frig Să-mi iau timid simbolicul răsfăț Acel încins pe gaură covrig Dar ți-ai găsit pe cine să urezi În țara lui Impozit Voievod În care lucru-i bine prefăcut După același searbăd calapod Cu care un penibil vrăjitor Ademeni acum doi ani o țară Și-i păcăli pe mulți din cei ce vor Să stea aici cum ar munci afară Că nu și-a dus lucrarea la sfârșit Nici c-un imens incendiu-n rit modern E evident din
PLUGUŞOR ŞI SORCOVĂ 2017 de MARIAN ILIE în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377510_a_378839]
-
Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului DOR DE ALB Tânjește mut pădurea la zbor de fluturi albi, întinsă către cerul uscat de-orice poveste, cu lacrimi înghețate în vârf de lumânări ademenind deschiderea ferestrelor celeste. Îmi tremură pământul lipsit de puful vieții și încleștat agonic în vis de rădăcini, în așteptarea densă a timpului în care îl vor acoperi, gingașe, petalele de crini. Pierdută-i orice urmă ce n-a găsit covorul
DOR DE ALB de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378604_a_379933]
-
sufletul și inima până în cele mai tainice unghere ale ființei tale . Repede am zbucnit-o spre poartă la drum să văd ce se întâmplă , de unde se revărsa melodia aceea , ușor legănându-se dintr-o parte în alta , pe fereastra timpului , ademenindu-ne cu o gingășie nefirească până în dunga auzului strict ardelean . Și iată dinspre Roiba , venea un grup de ficiori holtei , unii îmbrăcați în mod obișnuit și cu trâmbițe la gură și revărsând melodia aceea ce punea satul pe foc, să
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOR DE FLORI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului În gândul meu cu tine vrut ademenesc șirag de ploi să-mi strângă dorul din văpăi prinse de-un nor sub ochiu-mi mut. Din herghelii de ghimpi desprind tăcerea mea și pași-ți goi răstimpuri ce au ros din noi doar fum de patimi,viscolind. Mă nasc
DOR DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379004_a_380333]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MONOGRAMA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dantelării ce strâng cochete monosilabic,sub colb,timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
lin atinsă de o mângâiere gura mea de n ar mai fi ce aș mai rosti la prânzul zilei cu ce cuvânt aș îmbrăca măgura nopții și unde aș mai găsi atâtea flori desprinse din grădinile simțirii mai taci cuvânt ademenit de patimi oprește sărutul la poarta nerostirii rănești pământul uneori cu aluatul vorbei și îmbujorezi tot târgul arheologilor cu umbrele nelegiuirii de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: gura mea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060
GURA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379158_a_380487]
-
vibrații. O timiditate de bun augur (indiciu al unei simțirii foarte curate) e mărturisită astfel: "Limba de șoaptă a ceasornicului / mă înspăimântă,/ sângele fumegă sfială" (Tăcere) Ca și însoțindu-se cu sugestia unei încâlciri grafice " Glasul încurcat în strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape). În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca la o instanță morală supremă: "Mă uit în jur,/ nimeni, doar ecoul/ prin răgazul aducerii aminte
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
roiul de pe pom. Pregăti roinița, o unse în interior cu miere, să fie mai ispititoare pentru albinele din roi. Pregăti capacul, legă roinița lungă de-o prăjină, apoi o urcă în vârful prăjinii până în dreptul roiului din pom. Încet-încet, albinele, ademenite de mirosul de miere din roiniță, părăsiră ramura copacului și intrară cuminți înăuntru. Atunci bunicul coborî roinița cu albinele, puse capacul și duse roiul undeva la umbră mai mare. Vor sta acolo până se va însera, iar când va fi
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
lin atinsă de o mângâiere gura mea de n ar mai fi ce aș mai rosti la prânzul zilei cu ce cuvânt aș îmbrăca măgura nopții și unde aș mai găsi atâtea flori desprinse din grădinile simțirii mai taci cuvânt ademenit de patimi oprește sărutul la poarta nerostirii rănești pământul uneori cu aluatul vorbei și îmbujorezi tot târgul arheologilor cu umbrele nelegiuirii e gura mea născută spre a elibera rostirea de canoane să mi toarcă limba fel de fel de ițe
GURA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380028_a_381357]
-
înfășurai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, că iar vei veni și că de această dată nu vei mai pleca ,te ai
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor lin către sprâncene e-al soarelui salutul în zori desprins din vise; descătușări promise ademenesc sărutul *** Referință Bibliografică: albastru, roșu, noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
replică fiind, dar având întreaga substanță extrasă din bine definită matrice existențială, iată cum „Săgeți cucernice de Cupidon,/ Scrutându-mi pașii,/ Evadează din ochii tăi.// Ce adevăr e să simt prin constelații/ Eposul lor, al ochilor/,/ Preschimbat în vecie.// Mă ademenesc himerele, furișate/ În gheața spiritului, inocent,/ Și prea departe de spațiul-pereche,/ În care-mi vei dărui// Miracolul zeiesc al definirii...” (Lilia Manole - Ochi de Cupidon). Cât poate a fi fiorul în dinamismul său subtil, în trecerea spre suava dragoste și
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, te ai scuzat . Alt păcat bănuit că se înfrunptă din bucuriile vieții. Sub mantia minții
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe-o stâncă din Rin stă blânda Lorelay Sub raza lunii păru-i strălucește, Iar cântecul ei vrăjit te poartă-n rai, Cu frumusețea lui te-ademenește. Cu vocea-i dulce drama-și povestește, C-a fost trădată de omul ce-a iubit, Iar apa Rinului adăpostește Taina iubirii,ce moartea i-a sortit. Dar Rinul și alt secret tăinuiește. E misterul comorii Nibelunge... Blestemul ei pe
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
metalic cu ancoriță la coadă și acesta strălucea în cădere, având mișcări unduitoare, peștii ieșeau leneși de sub mal, se învârteau pe lângă momeala noastră metalică, dar nu se mai repezeau flămânzi la ea, ci o ignorau. Nu a fost chip să ademenim măcar unul dintre zecile care dormitau acolo. Abia după amiază am reușit eu să prind doi și ginerele trei între 1-2 kg fiecare, dar într-o altă zonă din apropiere. I-am decapitat, curățat și spălat pe mal să scăpăm
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
apariția, „cavalerul” abia ieșit din lupta împotriva cotropitorilor, unul dintre personajele romanului: „Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat.” Elementele reale se îmbină cu cele fantastice, încă de la început, când, cavalerul este ademenit, cu și fără voia lui, vrăjit, luptând cu împotrivire și dorință fascinantă: „plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi, cu sânii dezveliți și numai cu un voal alb spre auriu căzându-i peste
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
fantezie Ne-am îmbrăcat cămașa ruptă în copilărie. Din nesfârșite vise să ne croim un țel, Să risipim cuvintele într-un carnețel. Să ne plămădim dorințele în taină, Dureri lăuntrice picură încet otravă. Mă chemi cu același dor necenzurat, Mă ademenești cu dulcele păcat, În mine clocotesc nebunatice dorințe Mă storci de vlagă, mă umpli de căințe. Te chem în lumea mea de vis, Să țesem cărare pe tărâmul interzis, S-aprindem scântei din jarul mocnit, Ne pâlpâie în priviri focul
SUB DALTA TA... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380346_a_381675]
-
alb la moară, În suman și în ițari, Mai rămaseră doar bunii, Ce-și târăsc reumatismul Peste câmpuri și doar unii Mai sădesc cu drag pământul. Și, ah, ce gust avea pâinea Cu miros de mâini muncite! De pe-afar’ ne-ademenea Înspre vatra cea fierbinte. Pe măsuța cea rotundă, Cașul, abia scurs, tăiat, Ne-aștepta, legat cu fundă, Să-l ducem la botezat. Cu un colț de pâine ruptă, Înmuiată-n mierea dulce, Gura lacomă se-nfruptă Și pe buze-un
GUSTUL PÂINII DE LA ŢARĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380410_a_381739]
-
urmă a zburat. S-a oprit pe coama unui val și-a furat un pește. Cu prada mării în cioc s-a înălțat în văzduh. (Caută în nisip.) Nu căutam pescărușul. Altceva căutam, dar nu înțelegeam ce. M-am lăsat ademenită de sunetul apei și am plutit într-o zi pe valuri. Era așa de plăcut! Eram asemenea unei corăbii ce descoperea pentru prima dată leagănul din brațele apei. Totuși, nu găseam malul acela plin de verdeață și liniște. Negăsindu-l
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
umbra nopțiite voi aștepta,ca un tâlhar grăbit,și, pe furiș,cu tine voi pleca... IX. ȘI DRAGOSTEA..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
te ascunzi în prima înserare. Eu te căutam mereu cu același cântec în suflet, tot mai înalt, tot mai sonor.. La poarta adevărului crescuse iarba, până dincolo de noi... Citește mai mult Ai grijă, și dragostea, da, poateucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis,ca din întâmplare,și fără prea multă ostenealăa înflorit într-o singură zbaterede pleoapă.Eu adunam neliniștea din ticăitulsecundeiși o purtam în privire, tot mai sus,sprecrestele înalte ale zilei.Îmi deschideam inima - petală cu petală-și
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
rouă, cu gând de iarbă, și-n brațele amândouă vei zări, străine, o stea alunecând. Să nu mă strigi când zorii se îngână c-un sunet alb și adieri de vânt, iar eu mă sting, lăsând lumină acolo unde tu ademenești mereu... aceeași umbră. Să nu m-atingi când sufletu-mi de rouă se-nchide într-un suspin. Eu voi fi iarba culcată-ntr-o privire; tu să te-nduri, lăsându-mă acolo, ... Citește mai mult Să nu m-atingicând mă trezescîn
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]