1,033 matches
-
colon. Genele mutatoare în neoplaziile de colon și echivalența lor cu genele mutatoare de la Escherichia coli sunt prezentate în tabelul 20.3. În cazul neoplaziei colorectale se poate constata dezvoltarea carcinomului malign din creșteri epiteliale benigne (adenoame). La rândul lor, adenoamele pot fi clasificate în forme timpurii (mai mici de 1 cm) sau târzii (peste 1 cm) și cu focare de evoluție carcinomatoasă. Fearon și Vogelstein (1990) au identificat următoarele stadii în evoluția APC: - pierderea constitutivă a unei copii a genei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pierderea constitutivă a unei copii a genei APC din 5q21 este suficientă pentru a induce tapisarea colonului cu polipi adenomatoși, ceea ce sugerează că pierderea sau mutația genei APC poate fi un eveniment timpuriu în dezvoltarea neoplaziilor sporadice; - aproximativ 50% dintre adenoamele intermediare și târzii și numai 10% dintre cele timpurii prezintă mutații în oncogena K-ras (înrudită cu H-ras). Astfel mutațiile K-ras pot fi adesea implicate în progresia de la adenoamele timpurii la cele intermediare; - aproximativ 50% dintre adenoamele târzii și carcinoame se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
poate fi un eveniment timpuriu în dezvoltarea neoplaziilor sporadice; - aproximativ 50% dintre adenoamele intermediare și târzii și numai 10% dintre cele timpurii prezintă mutații în oncogena K-ras (înrudită cu H-ras). Astfel mutațiile K-ras pot fi adesea implicate în progresia de la adenoamele timpurii la cele intermediare; - aproximativ 50% dintre adenoamele târzii și carcinoame se caracterizează prin pierderea heterozigoției în 18q, ceea ce este un eveniment rar în adenoamele timpurii și intermediare. Gena TS, prezumtiv implicată, a fost caracterizată și denumită dcc (acronim derivat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sporadice; - aproximativ 50% dintre adenoamele intermediare și târzii și numai 10% dintre cele timpurii prezintă mutații în oncogena K-ras (înrudită cu H-ras). Astfel mutațiile K-ras pot fi adesea implicate în progresia de la adenoamele timpurii la cele intermediare; - aproximativ 50% dintre adenoamele târzii și carcinoame se caracterizează prin pierderea heterozigoției în 18q, ceea ce este un eveniment rar în adenoamele timpurii și intermediare. Gena TS, prezumtiv implicată, a fost caracterizată și denumită dcc (acronim derivat de la Deleted in Colorectal Carcinomas = deletată în carcinoame
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
oncogena K-ras (înrudită cu H-ras). Astfel mutațiile K-ras pot fi adesea implicate în progresia de la adenoamele timpurii la cele intermediare; - aproximativ 50% dintre adenoamele târzii și carcinoame se caracterizează prin pierderea heterozigoției în 18q, ceea ce este un eveniment rar în adenoamele timpurii și intermediare. Gena TS, prezumtiv implicată, a fost caracterizată și denumită dcc (acronim derivat de la Deleted in Colorectal Carcinomas = deletată în carcinoame colorectale). Gena dcc codifică pentru o proteină cu omologie față de glicoproteinele de suprafață celulară, implicate în aderența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
implicată, a fost caracterizată și denumită dcc (acronim derivat de la Deleted in Colorectal Carcinomas = deletată în carcinoame colorectale). Gena dcc codifică pentru o proteină cu omologie față de glicoproteinele de suprafață celulară, implicate în aderența celulară; - neoplaziile colorectale, nu însă și adenoamele, prezintă o foarte mare frecvență a mutațiilor în gena tp53. Datele existente permit realizarea unui model multistadial al carcinogenezei. Se admite că rolul genelor mutatoare este acela de a face fiecare tranziție mai probabilă, prin ridicarea ratei de mutație generală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de tumoră, după cum alteori, aceeași aberație cromozomală este comună mai multor tipuri diferite de neoplazii. Dar, aberații structural cromozomale clonale și triploidii au fost descrise și într-o diversitate mare de proliferări benigne: fibroame uterine, tumori benigne ovariene, hiperplazii și adenoame tiroidiene, adenofribroame mamare, plăci ateromatoase etc. În procesul malignizării apar trei tipuri de alterări care afectează genomul celulei supusă transformării: primare, secundare și terțiare. Alterările primare sunt leziuni solitare care pot fi decelate din stadiul cel mai timpuriu al malignității
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomului 10, ce implică regiunea 10q11-26, în care, la nivelul benzii 10q11, se află și protooncogena ptc, implicată în aproximativ 25% dintre carcinoamele papilare. Gena men 2A, localizată juxtacentromeric, în cromozomul 10, este alterată în carcinomul tiroidian medular ereditar. În adenoame tiroidiene apar remanieri cromozomale și numerice, în care sunt implicați cromozomii 4, 5, 7, 9, 12 și 16. Translocația t(8;14) (q24;q33) apare în limfomul Burkitt, indiferent dacă acesta are caracter sporadic sau endemic sau dacă se asociază
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
analiza citogenetică nu are relevanță în diagnostic sau prognostic”. În meningioame se produc pierderi ale cromozomului 22, precum și deleții 22q, iar în cursul evoluției clonale pot apare remanieri cromozomale ale cromozomilor 1, 11 și 14. În lipoame și leiomioame uterine, adenoame polimorfe de glande salivare, liposarcoame, adenoame polipozice de colon, tumori benigne ovariene, prevalează trisomia 12. În sarcoamele Ewing caracteristice sunt translocațiile t(11;22) și t(1;16) precum și trisomia 8. Asemenea anomalii numerice și structural-cromozomale sunt expresia condiției de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diagnostic sau prognostic”. În meningioame se produc pierderi ale cromozomului 22, precum și deleții 22q, iar în cursul evoluției clonale pot apare remanieri cromozomale ale cromozomilor 1, 11 și 14. În lipoame și leiomioame uterine, adenoame polimorfe de glande salivare, liposarcoame, adenoame polipozice de colon, tumori benigne ovariene, prevalează trisomia 12. În sarcoamele Ewing caracteristice sunt translocațiile t(11;22) și t(1;16) precum și trisomia 8. Asemenea anomalii numerice și structural-cromozomale sunt expresia condiției de instabilitae genomică a celulelor aflate în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
organe. În cazul colecistului aportul pe care îl are CEUS în stabilirea caracterului unei formațiuni este mai puțin dovedit. Astfel, majoritatea leziunilor sunt hipervasculare în faza arterială (84,8% din carcinoame, 92,2% din polipii de colesterol, 77,8% din adenoame), astfel încât acest criteriu nu poate fi folosit în diferențierea lor [5]. Prezenta însă a unor vase cu aspect tortuos pledează pentru caracterul malign al leziunilor. Prezenta discontinuității peretelui colecistic reprezintă un alt element de malignitate, care are o sensibilitate și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareş Buiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92173_a_92668]
-
trei forme de pancreatectomii, luînd denumirea, atunci, de splenopancreatectomii. Indicații: - în toate tumorile solide și lichide, cu localizare caudală: - cancerul cozii pancreasului; - chisturile benigne sau maligne ale cozii pancreasului, printre care și chistul hidatic. - în tumorile hipoglicemiante, cum ar fi: adenomul insular, adenocarcinomul insular și hipertrofia difuză a insulelor lui Langerhans. - în traumatismele delabrante ale cozii pancreasului. - în invazia neoplazică a cozii pancreasului, realizînd acele operații lărgite în cancerul gastric sau al colonului transvers. Spre deosebire de pancreatectomiile drepte, pancreatectomiile stîngi au un
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
a fost reabordată transmezocolonic transvers; - prepararea unei anse în „Y”; - anastomoza pancreatowirsungojejunală, lateralo-terminală. Timpul III Vagotomie bilaterală subdiafragmatică, pentru evitarea apariției ulcerului peptic postoperator, pentru care se creaseră „condiții”, ce a fost obligatorie în rezolvarea definitivă a cazului. Examen histopatologic: adenom de canal pancreatic. Evoluție postoperatorie fără complicații. A fost externat, vindecat, după 29 de zile de spitalizare. Fig. 30 - Operația: Rezecția tumorii Wirsungiene, Timpul I, cu anastomoza Wirsungo-duodenală, termino-laterală, Timpul II, cu A.W.D.t-l și cu anastomoză
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
Wirsungiene, Timpul I, cu anastomoza Wirsungo-duodenală, termino-laterală, Timpul II, cu A.W.D.t-l și cu anastomoză jejuno-Wirsungiană, termino-laterală, pe ansă în „Y” Iată diagnosticul postoperator complet: 1. deschidere ectopică de canal Wirsung (la nivelul D I), cu 2. adenom ostial Wirsungian 3. stenoză Wirsungiană ostială (papilară) cu 4. Hidro-Wisungo- pancreatoză. Rezumatul operației: 1. - Tumorectomie (adenomectomie) a tumorii Wirsungiene, 2. - Anastomoză Wirsungo-duodenală (D I), termino-laterală și 3. - Duodenorafie 4. - Anastomoză pancreato-Wirsungo- jejunală, latero-terminală, pe ansa Montprofit Roux. Continuăm cu datele
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
staza biliară dată de compresiunea coledocului retroduodenopancreatic, întîlnită mai frecvent în pancreasul inelar complet sau în cel parțial, posterior. Colostaza poate genera chiar icterul, sau poate fi cauza cirozei biliare. Forma hipogliceminată este datorată dezvoltării în pancreasul inelar a unui adenom langerhansian. în fine, forma cu predominația stazei canalare pancreatice - ce apare prin compresiunea canalului Santorini, în absența congenitală a canalului Wirsung, sau prin compresiunea acestuia prin procesul de pancreatită cronică. Tratament Indicația de tratament, de cele mai multe ori, chirurgical
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
superioară a pancreasului și care a survenit după pancreatotomie, urmată de pancreatectomie „minimă”, bioptică (Fig. 103). Operația a constat din pancreato-fistulo- gastroanastomoză (Fig. 103’). Fistula pancreatică „pură” oarbă cefalică pancreatică este cea rezultată după rezecția pancreatică limitată din zonă, pentru adenom de pancreas (Fig.104). Operația a constat din: - abordarea fistulei pancreatice la nivelul sursei sale pancreatice; rezecția fistulei à „ras” cu pancreasul și pregătirea zonei pancreatice perifistulă pentru anastomoza sa cu tubul digestiv (duodenul); - anastomoza fistulei și a pancreasului, termino-
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
două ducte până la nivelul hilului hepatic în cazul CBP, respectiv a întregului duct pancreatic. Diferențierea dintre cancerul papilei Vater și tumorile biliare distale poate fi dificilă în stadiile avansate, când tumora se extinde intrapancreatic sau de-a lungul CBP. Dacă adenoamele de papilă Vater conțin displazie joasă, evaluarea EUS poate fi luată în considerare ca atare, dar în cazul displaziei de grad inalt, evaluarea EUS trebuie interpretată cu precauție, datorită riscului de substadializare [13]. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial al stenozei de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi, Oreste Straciuc () [Corola-publishinghouse/Science/92159_a_92654]
-
stenozelor semnificative (> 70%) (78). Din acest motiv și beneficiul stentării rămâne în discuție. Deși cauza cea mai frecventă rămâne HTA renovasculară, nu sunt excluse cazurile de feocromocitom (inclusiv malign) sau de hiperaldosteronism primar (1-11%), frecvent cu forme normokaliemice, cauzate de adenoame adrenale în 70% dintre cazuri (1). La bărbații vârstnici este mai frecventă hiperplazia adrenală. Valoarea raportului aldosteron/ARP rămâne discutabilă, având în vedere scăderea ARP cu vârsta. Cauza renoparenchimatoasă nu este neobișnuită, iar coarctația de aortă este raportată sporadic. Relația
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
fi constate sunt: deplasarea traheei cervicale, cicatrice de tiroidectomie, vene jugulare turgescente, dilatarea venelor toracice superioare, sindrom de venă cavă superioară (1-5%). Din punct de vedere funcțional pacientul este în eutiroidie, în majoritatea cazurilor, sau în hipertiroidie (1,5-10%) în adenom toxic sau gușă hipertiroidizată. Există riscul de malignizare (carcinom ocult sau manifest, cu răgușeală). Examinări paraclinice Radiografia toracică și cervicală de față pune în evidență o opacitate toracică superioară cu extensie cervicală, prezența de calcificări, devierea laterală a traheei (80-95
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
asociere frecventă a hiperuricemiei și atacului de gută la bolnavii cu hiperparatiriodism primar. După paratiroidectomie guta se ameliorează evident. Cancerul multiplu (multiple endocrine neoplasia) a fost semnalat în două asocieri. Sindromul MEN I se caracterizează prin: hiperparatiroidism tumoral, insulinom și adenom de hipofiză, iar sindromul MEN II (S. Sipple) presupune hiperparatiroidism, feocromocitom și carcinom medular de tiroidă. Diagnosticul în HTP Evaluează în mai multe etape succesive de diagnostic: mai întâi diagnosticul hipercalcemiei, apoi cel de hiperparatiroidism, apoi diagnosticul topografic al paratiroidei
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
în hiperparatiroidismul simptomatic, hiperparatiroidismul primar asimptomatic și în hiperparatiroidismul normocalcemic. Căile de abord sunt reprezentate de cervicotomie, sternotomie, cervicosternotomie. Alegerea se face în funcție de topografia glandei paratiroide tumorale sau a glandelor hiperplazice [9, 12, 13, 15, 22, 55]. În caz de adenom se va practica adenomectomia, în cancer tumorectomia radicală și rezecția structurilor nevitale invadate. În hiperplazie se vor rezeca trei glande paratiroide plus 1/2 din paratiroida restantă (trebuie evaluat numărul total al glandelor, care pot fi supranumerare). Morbiditate postoperatorie Hipocalcemia
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
după ce edemul și inflamația dispar. În tipul ulcerativ, papila este ulcerată cu bază nodulară și margini neregulate și diagnosticul se confirmă prin biopsii din margini. Acuratețea biopsiilor este între 50-70%, fiind mai mică în tipul intramural, iar diagnosticul histopatologic de adenom nu exclude posibilitatea prezenței în profunzime a carcinomului [29]. Creșterea acurateții biopsiilor se poate realiza prin: respectarea unui interval minim de 48 ore între momentul sfincterotomiei și al prelevării; numărul cât mai mare al biopsiilor; utilizarea PCR (reacție de polimerizare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
aspectul colangiografic caracteristic. Dacă carcinomul ampular intramural se asociază cu litiază coledociană și impactare de calcul, atunci diagnosticul este dificil. Alte tipuri de tumori ampulare sunt rar întâlnite și se diagnostichează pe baza examenului histopatologic. Tumorile benigne sunt reprezentate de: adenoame, leiomioame, lipoame, fibroame, hamartoame și limfangioane [53, 54]. Adenoamele sunt cele mai frecvente tumori benigne și sunt leziuni premaligne (mai ales tipul vilos). Endoscopic, papila este proeminentă, cu mucoasa granulară, decolorată, dar fără eroziuni sau ulcerații. Colorațiile intravitale (albastru de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
cu litiază coledociană și impactare de calcul, atunci diagnosticul este dificil. Alte tipuri de tumori ampulare sunt rar întâlnite și se diagnostichează pe baza examenului histopatologic. Tumorile benigne sunt reprezentate de: adenoame, leiomioame, lipoame, fibroame, hamartoame și limfangioane [53, 54]. Adenoamele sunt cele mai frecvente tumori benigne și sunt leziuni premaligne (mai ales tipul vilos). Endoscopic, papila este proeminentă, cu mucoasa granulară, decolorată, dar fără eroziuni sau ulcerații. Colorațiile intravitale (albastru de metilen sau indigo carmin) cresc contrastul dintre mucoasa granulară
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
premaligne (mai ales tipul vilos). Endoscopic, papila este proeminentă, cu mucoasa granulară, decolorată, dar fără eroziuni sau ulcerații. Colorațiile intravitale (albastru de metilen sau indigo carmin) cresc contrastul dintre mucoasa granulară și cea normală. Aspectul polipoid, conopidiform, sesil este caracteristic adenomului vilos. Insulele de adenocarcinom apar inițial în focare și sunt prezente la 50% din adenoamele viloase la diagnostic [55]. De aceea, biopsia sau citologia prin periaj nu pot exclude malignitatea, fiind necesare ampulectomia endoscopică (de preferat) sau chirurgicală. Sindromul Gardner
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]