2,293 matches
-
soluție anestezică, suprafața de prelevare este delimitată cu o serie de fire în „U” trecute prin mucoasă. Incizia se face în afara acestora, iar pătratul de mucoasă astfel delimitat este întins prin tracțiunea firelor, ușurând astfel clivarea grefonului de țesuturile subiacente. Aderența de buccinator este foarte intimă, de aceea disecția trebuie făcută din aproape în aproape, cu prudență și precizie. Se produce o jenă în masticație, care durează aproximativ 20 de zile. Sutura nu este necesară, fiind suficientă clătirea gurii cu antiseptice
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
refacerea unei cavități de enucleație, dacă nu se dispune de mucoasă suficientă. Grefa simplă tarsală Prelevarea se poate executa de la nivelul urechii (pe cale anterioară sau posterioară) sau a nasului. Se va conserva pericondrul pe una din fețe, pentru a favoriza aderența grefonului la părtile moi ale pleoapei. Pentru a asigura rezistența pleoapei, este suficientă jumătate din grosimea cartilagiului. Această grefă presupune integritatea conjuctivei și pielii pleoapei. Ea nu împiedică, însă, tendința la entropion, pielea alunecând puțin peste marginea liberă a cartilagiului
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
sinusuri), perforațiile și comunicațiile libere cu sinusul maxilar (fractura sau înfundarea planșeului orbitar, a marginii inferioare a orbitei sau a malarului) sau fosa temporală externă, fisurile și a face astfel pereții mai netezi și mai puțin apți pentru formarea de aderențe, de a ridica globul, de a reduce enoftalmia și de a permite cantopexiile. Ea trebuie să prezinte o bună rezistență la infecții, o priză rapidă (fuziunea grefonului cu țesutul gazdă), o rezorbție acceptabilă; se întrebuințează în special când există riscul
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
să se mențină, fără să se deformeze, timp de o săptămână. El trebuie executat înainte de revenirea bolnavului din anestezie și îi va fi aplicat după ce se va unge suprafața operată cu un unguent antiseptic sau antibiotic, pentru a se evita aderența la plagă (tule gras), deoarece în momentul primei schimbări a pansamentului ar putea fi cauza unor periculoase tracțiuni. Se va avertiza bolnavul să nu se plece înainte, în mod exagerat. Nu se va schimba pansamentul prea des (2-3 zile), nici
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
comunicării și îmbracă forme simbolice. F. Funcția identitară apare în mileniul al treilea puternică pentru valoarea sportului, acțiunea sportivă fiind un puternic instrument al constituirii și prezervării identității unor comunități etnice sau chiar a unor comunități se constituite exclusiv prin aderența la o credință unică sportivă, un liant al vieții sociale și un instrument de creștere a coeziunii sociale. Spontaneitatea și crearea episodică a masei de spectatori se bazează pe o coeziune socială, coeziune socială, care depinde adesea de imitația legilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
unui superior. Totuși Marcian era un șef de care nu te puteai atinge și, cum Rim respecta pe cei de care nu se putea atinge, nu stărui în gelozia lui. Marcian, care aflase de la Elena cine era Rim și ce aderențe personale și muzicale avea cu audiția, se arătase foarte prevenitor. într-una din joi, repetiția fusese mai deosebită prin câțiva asistenți suplimentari: prințul și prințesa Maxențiu însoțise pe Marcian. De mai multe ori Elena, ca recunoștință pentru cei cărora le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o arsură în piept și simțea bătăile inimii îndesite, apoi oprite parcă. Elena, fără contenență, neștiind ea singură ce a vrut, se întorsese lângă pian, de care Marcian sta rezemat, urmărind-o din ochi îngrijorat. Marcian era la curent cu aderențele pe care moartea Siei le avea cu concertul Bach, știa că ele sunt neoficiale, laterale. Disproporția dintre cauze și starea emotivă a Elenei era vădită. Simțise un fel de val cald ce-1 năpădise plăcut. - Bun! zisese, deși cuvântul nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca de o voință permanentă un colț de gură amar și agresiv și ținuta perfect nemișcată a unui gentleman în haine negre. In urma lui Mini și Nory, ieși Rim sinistru, cu suita celor doi gemeni, tîrîndu-i ca pe niște aderențe maligne, fără nici un schimb de vorbă sau privire. Nu știa la ce moment se rupsese între ei înțelegerea și se așezase dușmănia. Rim se opri lingă coloana de a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu registrele științelor umane (psihologia, pedagogia, științele comunicării), dar mai întâi de toate angajând optica credinței și urmând traseele teologice. 4. Preoții și predicarea bună 1. Maestrul unic al istoriei mântuirii. Prima calitate bu-nă a predicării bune a preoților este aderența la predicarea lui Cristos, care face o slujire profetică de ascultare față de Tatăl și de mântuire pentru oameni. De aceea, el este vestitorul de-săvârșit al substanței mesajului salvific. Este îndeajuns, ca exemplu, prima predică a lui Isus Maestru (cfr
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
viteză mult prea mare, BMW-ul îl izbi mai tare ca niciodată. Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul pâlc de stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aproape toate vopselele de acest gen, emailul de vase nu rămâne mult timp omogen în cutie, de aceea trebuie amestecat bine înainte de a fi aplicat, E elementar, știe toată lumea, treci mai departe, Culorile pot fi aplicate direct pe piesă, dar aderența lor se va îmbunătăți dacă aplicăm mai întâi un substrat, în mod normal alb lăptos, Nu ne-am gândit la asta, E greu să te gândești când nu știi, Nu sunt de acord, ne gândim tocmai pentru că nu știm, Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fapt cu bine-cunoscuta ostilitate a artiștilor moderni, inovatori, dar de obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian - propria rezervă „față de nou”: „...prin însăși formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la culturile dispărute, criticul reprezintă o forță reacționară, așa că în artă, principial, progresul nu se poate realiza printr-însul, ci prin artiști. (...) Primit cu violență de unii și cu indiferență de cei mai mulți, simbolismul nu și-a găsit expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rînd pe rînd, pe simboliști, Lovinescu sfîrșește prin a deveni criticul cel mai însemnat al simbolismului, în vreme ce Ovid Densusianu, propagator al noii mișcări, în 1905, respinge apoi mai tot ce a produs valoros în cîmpul poeziei, la noi, această școală: „aderențele simboliste” de care vorbește Lovinescu se manifestă nu în faza militantă a curentului, ci în faza în care conștiința lui estetică se impune. E reproșul pe care îl vor aduce (...) toți criticii „simboliști”, iritați că ezitantul de la 1909 trece, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem de a face în fapt cu o formă de compensare simbolică a decalajului cultural: manifestările radical-novatoare sînt privite ca „exotice” și „fără aderență” la fondul autohton, prizate eventual ca „noutăți amuzante” și mode efemere, pentru a fi apoi expediate ca excentricități deja „depășite” în țările de origine. Potrivit lui Davidescu, primul manifest al futuriștilor „a fost nou, a surprins și a devenit repede amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după 1917 e un „curent de export”, fără aderență la specificul nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic, în vreme ce dadaismul lui Tzara - de pildă - nu ar fi decît un „amestec de dezechilibru nervos și șarlatanie europeană”, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
domeniul său propriu. Michel era Întins În pat lângă ea; punându-i o mână mai sus de talie, simțea cum coastele i se ridică și coboară cu regularitate. Psihiatrul venea s-o vadă regulat, se alarma, mormăia, vorbea de „pierderea aderenței la realitate”. Annabelle devenise foarte blândă, puțin bizară, și adesea râdea fără motiv; de asemeni, uneori, ochii i se umpleau dintr-odată de lacrimi. Lua atunci un Tercian În plus. Începând cu a treia săptămână, putu să iasă În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urmată, în mod necesar de o nouă creație. Tiparul eshatologic se bazează pe trecerea de la apocatastază purificatoare prin elementele primordiale (apă-foc) spre o lume renăscută. Despre timpul sacru sau mitic s-a mai spus ca este un timp semnificativ. Prin aderența sa la realitate și adevăr, timpul mitic se deosebește atât de timpul zeilor, cât si de timpul profan. El este un timp calitativ diferit. În mitul lui Indra, timpul zeilor și timpul oamenilor sunt amândouă niște timpuri profane, fixate la
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cerul gurii, iar limba le aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă piciorul pe frână târziu. Mult prea târziu. Lipsită de o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lemn, care, oricât de tari, erau slăbite de vechime. Greutatea neașteptată așezată în mijlocul odăii îndoi grinzile sau le făcu să roadă pragurile de moloz pe care ședeau, încît după câteva zile dușumeaua devenise concavă și elastică, asemeni unei șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și conflicte bănești, bătrânul descoperind cu indignare că i se cere mai mult decât crezuse el că prevedea învoiala. Lucrătorii plecară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru cine privește din absența absolută și-și deschide ochii în desăvârșirea unui nicăieri? Zărește el, în încîntarea pură a nimicului, în priveliștea bolnăvicios de goală, vreo pată ce s-atingă un nesfârșit virgin? Timp și eternitate sânt forme ale aderenței sau inaderenței noastre la lume, dar nu ale lepădării totale, care e o muzică fără sunete, o aspirație fără dorință, o viață fără respirație și o moarte fără stingere. La marginea extremă a subțierii ființei, acum, aici, acolo, niciodată și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Un secol de abia respiră într-un eveniment, iar acesta are o semnificație de cele mai multe ori religioasă, adică neutră temporalului. Respirația calmă a culturilor orientale le-a cruțat și le-a înmagazinat substanța, încît nici astăzi nu și-au pierdut aderența la devenire. Dimpotrivă, respirația celor moderne este precipitată până la sufocare. Viabilitatea lor e atât de redusă, că și-au pierdut substanța în câteva secole. Dacă acest ritm n-ar avea această accelerare - noi ne-am putea permite să ne consumăm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obiectivitatea lui îi pune la dispoziție exemplul reconfortant al marilor fenomene? Istoricul mângâie realitatea cu o simpatie indiferentă. Dar pentru reprezentanții micilor culturi, problema ia un caracter de existență directă, subiectivă, depășind complet sfera obiectivității. Dacă n-am avea o aderență mai adâncă la fenomenul României și am putea fi perfect obiectivi cu ea, puțin ne- ar păsa că ea va juca un rol în lume sau nu. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta neamurilor minore și nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
va fi angajat nicicând profetic în destinul acestei țări. Pentru spiritele problematice, care își dau seama mai mult de umbrele istoriei universale decât de luminile ei, care înțeleg că există neamuri osândite și ratări fatale decadente precoce și anonimate inevitabile, aderența la direcția internă a unui popor în naștere nu este un act atât de spontan. Precum sânt oamni care iau cunoștință de ei înșiși, care ating un nivel de autoconștiință târziu, în maturitate, tot astfel sânt neamuri care se descopăr
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât o cultură populară n-a trecut treapta istorică. Și cum să o treacă, dacă orice cultură populară identifică valorile cu etnicul? O cultură populară este o sumă de creații, care se nasc din rădăcinile adânci ale sufletului și păstrează aderența la ele, pe când efortul reflectat al spiritului dă naștere în culturile istorice la valori ce-și iau zbor autonom în lume. Culturile populare respiră în mituri, în aceste presimțiri de istorie. Ele concep devenirea substanțial și astfel se dispensează de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sufletului, scepticismul nu le-a afectat niciodată. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structural presupune izvoare secate, sterilități originare. Scepticismul francez a fost totdeauna o spumă a inteligenței și un lux al inimii; el n-a avut aderențe organice la străfundurile sufletului francez. Scepticismul românesc - superficial în întinderea și natura cuprinderii sale - este totuși adânc prin înrădăcinarea în sufletul popular. Mult mai organic decât cel francez, el ne-a fost și mai fatal. În premisele ființei noastre și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]