1,151 matches
-
a Austriei poartă amprenta personalității ministrului de externe, Metternich, unul dintre cei mai importanți diplomați ai acelei epoci. Deși Imperiul Austriac se afla într-o continuă decădere, acesta luptă să mențină puterea monarhiei într-o Europă în care începea să adie vântul revoluționar al democrației. În 1795, la a treia și ultima împărțire a Poloniei, Austria dobândește o parte din aceasta țară, dar în 1797, prin Pacea de la Campo Formio, Imperiul Austriac pierde Lombardia în defavoarea Franței, care, în plus, emite pretenții
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
La jumătatea lunii iunie, sus în golul alpin înflorește bujorul de munte ("Rhododendron kotschyi"), care se prezintă sub forma unei inflorescențe parfumate, de un roșu aprins, care îmbracă muntele precum o pătură ce se vede la mare distanță, iar când adie vântul dă senzația că arde muntele. Localnicii, în ultima sâmbătă din luna iunie obișnuiesc să urce, cu mic cu mare, la "sărbătoarea bujorului". Lanțul Munțiilor Făgăraș adăpostește o faună bogată, atât în zonele subalpine, acoperite de cele mai multe ori de păduri
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
strălucitor, acea disponibilitate de a capte în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele câmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără sfârșit. Vezi, mesajele astea care au amuțit, care și-au transmis către noi doar ambalajele vizibile, de o măreție aproape nepământească, trebuie să le capteze și să le transmită pictorul. Panourile
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
a fost unul dintre primele care au testat paratrăsnetul inventat de William Snow Harris. FitzRoy s-a asigurat că există la bord 22 de cronometre marine, și cinci exemplare de "Sympiesometru", un fel de barometru fără mercur patentat de Alexander Adie și care îi plăcea lui FitzRoy pentru că dădea date precise, necesare la raportul pentru Amiralitate. A angajat un specialist în fabricarea de instrumente matematice pentru a îngriji cele 22 de cronometre ținute în cabina sa, și pe artistul/desenatorul Augustus
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
ca și prin echilibrul compoziției în general" Corneliu Antim - critic de artă. ..."unele forme și motive dobindesc o funcție de simbol.Scara, aripa, crucea, conduc la ideea de înălțare, devin semnele unei umanități înnobilate de dorința de puritate. Un suflu creștin adie în această grafică" HORIA MEDELEANU - critic de artă.
Aculina Strașnei () [Corola-website/Science/315949_a_317278]
-
trafic de 47 de milioane de pasageri și 4,12 milioane de tone de mărfuri în 2007. al căror piste sunt efectiv construite pe mare. Traficul maritim este incredibil de dens, apele golfului nefiind niciodată lipsite de valuri, chiar dacă nu adie nici măcar o boare de vânt. Are multe instituții de învâțământ, printre care și Universitatea din Hong Kong(1911). Hong Kong este situat în partea de sud a Chinei, se invecineaza cu Marea Chinei de Sud și China. Suprafața totală a țării este
Hong Kong () [Corola-website/Science/298777_a_300106]
-
demolată prin anii '70 ai secolului trecut și odată cu ea au dispărut și grifonii. O parte din aleea de pini a supraviețiuit până în anul 1997, oferind o priveliște unică prin înălțimea de peste 20 de metri a arborilor. Datorită brizei care adie aproape permanent dinspre dealurile Vârșețului, o simplă plimbare pe alee devine o experiență greu de redat în cuvinte. Pitită printre pini, o ciupercă din lemn prevăzută cu băncuțe, oferea - cândva - adăpost în caz de vreme nefavorabilă. Aflată în exteriorul parcului
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
paralelă cu cea a autorului Laudei somnului e mărturisita într-un alt poem, datat Romă, 1924, - Noapte liniște adâncă stele: "cu umbrele amestecați vom asculta-n tăcere somnul lumii", " Noaptea e-naltă și sub faldurii ei de-ntuneric/ somnul tuturor adie că un cântec"... Mai tarziu, în 1947, cănd scrie ciclul de poeme în câte două catrene, Zodii, stilul se schimbă, discursul fiind concentrat într-o expresie oarecum rece, închegând emblematic figură semnelor zodiacale: "Pe columne înalte de gand/ între șapte
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
mormântul marelui erou, de pe când era exilat la Palermo-Italia: "Ce facem cu Bălcescu, noi, cei care-l cunoaștem ? / Ce-i de făcut cu gândul și cu stafia lui ? / Se-nvinețește-n hohot țărâna țării noastre, / un plâns și o ruină adie spre statui..." («Stafia lui Bălcescu» - PIst, 32). Zecile de volume de poezie ale lui Adrian Păunescu, însumând peste 300.000 de versuri, așadar depășind cea mai întinsă epopee a lumii, "Mahabharata" (215.000 de versuri), realitate lirică fără asemănare, nu
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
1942 traduce în limba română "Din cântecele curtezanelor japoneze". Un an mai tarziu îi va apărea traducerea "Eșarfe de mătase. Antologie japoneză", pentru care primește premiul Academiei Române. Tălmăcirea lui Stamatiad este relativ liberă, neurmând însă fidel regula 5-7-5. <poem>Vântul adie - Umbra glicinei Abia tremură. O barcă se-oprește. În față, pe țărm: Un piersic în floare. Printre ierburile uscate, Factorul rural a trecut: Vulpea!</poem> În anul 1970, Ion Acsan, Dan Constantinescu și Ioanichie Olteanu publică "Din lirica japoneză : Antologie
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
manta lungă decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru i se târa în urmă. Întrucât obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea clopoțeilor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur. Părând să se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele laceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spuse să le transmită de la o companie la alta. — Dormiți! Dormiți! Închideți un timp ochii. Nimeni nu știe ce se va întâmpla la noapte! Norii de pe cer păreau văratici, iar din copaci se auzeau țârâielile primilor greieri ai sezonului. Vântul adia plăcut peste munți, de la un lac la altul, iar soldații - care acum își săturaseră stomacurile goale - începură în sfârșit să moțăie. Continuând să-și țină în mâini armele de foc și lăncile, se așezară. La umbra copacilor, caii închiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Petrecu noaptea rumegând ideea. În zori, însă, sosi un mesager care îi spuse: Întrucât astăzi își face rondul de inspecție, probabil că Seniorul Hideyoshi se va opri la Castelul Inuyama, pe la amiază. Simțind boarea blândă de la începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce observă atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki și fortificațiile inamice din regiune, porni pe drumul spre Inuyama, însoțit de zece paji și slujitori apropiați. Ori de câte ori se întâlnea cu Shonyu, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Îngrozitoare. Aici exista o sobă, hazeaika, făcea focul și era cald. Era mai multă omenie și puteai să treci mult mai ușor peste dificultăți. A trecut ’42 și am intrat În vara lui ’43. În ’43 Într-adevăr Începea să adie un vânt de libertate. Dar au Început să trimită bărbații peste Nipru, la nemți, ceea ce era Într-adevăr foarte grav. Și i-a venit timpul și lui taică-meu, cu toate că el avea de acum aproape 50 de ani. Îi vâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și pe acest... Mintea mi se întuneca și o ură năpraznică se svîrcolea în sufletul meu amorțit împotriva Matildei, a cărei imaginație stearpă nu vedea nimic din toate astea și da busna cu capul înainte fără să presimtă, să-i adie câtuși de puțin aerul otrăvit al unei asemenea vieți viitoare. Pentru mine începea să fie clar: Silvia avea s-o iubească pe mama ei (cu sufletul împărțit între ea și bărbat), cu o gelozie care avea să-i rănească de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Jean Richepin, Prolog fantezist, și din Elena Văcărescu, Norii) sunt ocazionale. În manuscris s-a păstrat ceea ce ar fi urmat să fie un volum de versuri, Soare stâns, și unul de proză, Cartea cu chipuri. Publicistica lui M., prin care adie o boare de lirism, poartă pecetea firii lui contemplative. Ceea ce o caracterizează este bunul-simț, ca și, în comentariul politic, scrupulul moralității, semn de oarecare donquijotism, în pofida unui spirit de observație care ratează rareori. Cronicile literare sunt scrise prietenos, cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
miezuri grele, „despre viață și despre pîine”, ce-și spun cei doi prieteni care scriu unul pentru altul, încercănd să pătrundă esențialul cu ascuțimea rănită care le este, amîndurora, din pricini diferite, stil literar. Imagini răsfățate, îmbinănd grandoarea cu tandrețea, adie în preajma lor: „aerul care venea din munți, matur și copt,/ ca un romancier, ca Liviu Rebreanu”. Numele acesta, al unui scriitor care-l apărase pe Bogza de acuzațiile aduse Jurnal-ului de sex este, probabil, sinecdoca unui dezinteresat protectorat literar
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina de scris dar cerul incolor și comun nu trecea prin camera mea de tortură adia un vîntișor metafizic la care noi nu aveam acces Niță trecea triumfător printre furcile caudine ale vieții (sic) speram ca odată și odată să iubesc și eu ceaiul de mentă și pozele din tinerețe dar iată îmi spun bucură-te
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
spre camerele voievodale și intră În cabinetul său de lucru, a cărui fereastră dădea spre dealurile Împădurite ale Sucevei. Deschise geamul și lăsă să intre În cameră aerul răcoros al primăverii târzii și mirosul Îmbătător de cireș În floare. Afară adia un vânt ușor dinspre miazăzi. Cerul era senin, iar Carul Mare se opintea, ca În fiecare noapte, să răstoarne netrebnicia lumii, aducând În locu-i liniștea și frumusețea infinită a depărtărilor. Ușa se deschise fără zgomot. Voievodul se Întoarse și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii cu Aro-ul. Mâncaseră undeva în sat, băuseră un pahar de vin vechi și o cafea bună. Erau veseli, miroseau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se aruncă-n față, nici dușmănia guvernului nu-i va opri de-a vorbi deocamdată poate defectuos, dar totuși numai românește, de-a simți însă cu atâta mai bine și etern românește. Dumnezeul mulțimilor însetate de dreptate a început să adieze cu sufletul său de foc și prin flamurele noastre. Sus flamura, jos masca! Dacă acuzațiunea ce li s-a făcut prin rândurile de mai sus e nedreaptă, e treaba dumnealor ca prin fapte, nu prin vorbe, să dovedească contrariul. După
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de zi și noapte, iar apa de pietre scumpe se perinda universal, în timp ce se așternea furia nopții lucitoare. Zilele erau pline de zăpușeală. Ne așezam sub crusta foii de cort, în petecul de umbră. În primele zile abia dacă a adiat câte o boare de vânt, un mare noroc. Încercam să îmi țin în frâu mintea plină de grijă, care continua să se întrebe dacă o voi mai vedea vreodată pe Stella, sau pe mama, sau pe frații mei, pe Einhorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
au, de ce tot aleargă (e drept că n-au rădăcini și n-are ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și ponosită.... Ne-am uitat unii la alții (săracu', e dus rău !...)... dar pe măsură ce ne uitam la țesătura aceea ni se făcea cald și bine, strigătele din curte se auzeau ca de la mare depărtare, iar vântul cald care-ncepuse să adie era ca un cântec și apoi venea încă un glas și încă unul și încă unul... așa cum se aprind stelele, noaptea, una câte una... până se umple tot cerul de lumină... Și era atâta pace și liniște și cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]