657 matches
-
program și un spectacol la Balșoi Teatrî, a apucat să vadă Arbatul, În vreme ce mulți turiști din grupul lui erau ocupați cu micul comerț, avantajos și pentru români și pentru ruși: cine nu-și dorea un Vef sau o pereche de adidași la schimb? Atunci l-a Întâlnit pe Iuri. Originar din Leningrad, cu mamă cântăreață de operă, Iuri a avut parte de o educație muzicală aleasă, dar și de Înrolare În armată la 20 de ani. Decorat de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de comandă. — Seamănă - răspunse comandantul Felix S 23 -, dar la ei inelul e artificial, pentru reclame. Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea întruna formând cuvinte luminoase, în toate culorile: „Cinzano”, „Toyota”, „Krepkaya”, „Marlboro”, „Boicil”, „Adidas”, „Women”, „Courvoisier”, „Metaxa”, „Rombac”, „Coca-Cola”, „Matra-Simca”, „Tzuica”. Ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața stației, unde scria cu litere uriașe în vreo douăzeci de limbi cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ori. Genul de tip care și după proces continuă să te intoxice doar cu "Trăiască" și "Jos"! Lozinci. Pe ăsta, săracul, nici măcar salvele blițurilor n-or să-l poată obișnui cu împușcatul". Se întoarse cuminte, mângâie ziarul căzut cu talpa adidasului și-l ridică. 143 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că un bărbat real era totuși un bărbat real. Și că, oricât de dezagreabil de real, acesta părea a fi, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aduc aminte că atunci când l-am cunoscut eu pe tatăl tău, ei doi erau deja separați! Așa că nu mă face pe mine să semăn cu regina cea rea! Jake a tăcut câteva secunde, fixând podeaua și mutându-se de pe un adidas soios pe un altul. Într-un final, după ce Fiona îl mai înțepase cu vreo câteva „deci?“, puștiul i-a răspuns: — Da, dar dacă n-ai fi fost tu să le stai în cale, mama și tata s-ar fi împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fusese atitudinea puștiului pe parcursul ultimelor două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau în urma încălțărilor puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase într-un ghid superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru că sunt mama ta vitregă... sunt multe motive pentru care ar trebui să ne străduim să ne înțelegem bine unul cu celălalt. Băiatul și-a trecut părul lins pe după urechi pentru a mia oară și a început să-și fixeze adidașii negrii și scâlciați, care-i atârnau de picioare ca două cauciucuri dezumflate. Nu merită efortul, nu-i așa? a bolborosit el. La sfârșitul anului viitor o să împlinesc optișpe ani și-o să pot face ce vreau, așa că n-o să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-ar spune c-o să te vadă atunci când te întorci din călătoria de afaceri. Luca a început să se îmbrace, trăgându-și pe el un tricou și o pereche de pantaloni largi. Apoi s-a aplecat ca să-și lege șireturile adidașilor Prada. Mi se pare că nu înțelegi, a bolborosit el. Eu nu mă las tras de sfori de Sofia. Vreau să mă duc și să-mi văd băiatul. Asta e decizia mea. Alison s-a gândit la cuvintele lui preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu pereche de jeanși Levi’s decolorați, un tricou pe care scria „Când IQ-ul îți ajunge la 80, vinde!“ și o perche de adidași albi Nike. O vestimentație relaxată, în care, în urmă cu o lună de zile, Julia nu s-ar fi înveșmântat nici moartă. —Uau, arăți fantastic! a exclamat Fiona cu sinceritate. Arăți cu zece ani mai tânără. Susan se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pregătită o listă de Întrebări. Slavă Domnului, Paula s-a făcut bine, așa că nu mai avem nevoie de o dădacă temporară. Mâine e prima zi de școală a lui Emily. Am pregătit etichetele cu numele ei? Da. I-am cumpărat adidași noi pentru sport? Da. În geanta ei pentru sport bleumarin, În cuier, sub scări.) Unde sunt cărțile pe care le-a avut de citit? (Clasorul roșu cu cărți de dus la bibliotecă, rândul al treilea din bibliotecă.) I-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unul, și Încă unul... Așa se petrec lucrurile mai bine de două treimi din meci și nu se Întrevede absolut nimic care ar putea modifica raportul de forțe și fizionomia Întâlnirii, nici măcar dacă Dumnezeu Însuși s-ar Îmbrăca În șort, adidași, jambiere și ar intra În formația condamnată la umilință. Deodată Însă, fără ca pe gazon sau În afara lui să se Întâmple ceva anume - accidentări, schimbări providențiale de jucători, fenomene meteorologice sau intervenții ale arbitrului -, Începe să se aleagă praful de marșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pic. Mii de oameni fac operație de scădere în greutate în America, așa zice Crystal: avem și noi parte de lucrurile bune pe care le au ei pe-acolo până la urmă, indiferent că e vorba de McDonald’s sau de adidași de la Nike - deci o să faci curând ODS, m-am gândit io. — Mami, am zis. — Da, iubito, mi-a spus mama. Stătea pe scaunul ei lângă foc și citea Hello. Iubește scaunul ăla-cumva s-a modelat după dosul ei în atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
decît să fie liber și să se simtă bine... să simtă... să fie. Cine este? Ia uită-te mai bine la el. Are cumva blugii tăi?... Poate are tricoul tău. Poate are sufletul tău liber... poate are sclipirile tale și adidașii... poate e chiar reflectarea ta de un moment. Poate ești chiar tu. M-am uitat și eu la el și am înțeles, cu uimire, că infinitul se reflectă la infinit... În infinite aripi și oglindiri, același adeseori... Așa, acum poate
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult mă preocupa sosirea mașinii, moment de care îmi era teamă pentru că ar fi însemnat să mă despart de macky, ea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ne-am ocupat, În ultimele săptămâni din mai și primele din iunie, de candidații la primărie. Și lor le-am trimis denunțuri. Unul către candidatul PSD suna cam așa: Nenea Popa, să știți că un băiat cu părul lung și adidași galbeni de penelist v-a desenat mustăți pe afișul În care zâmbiți așa frumos și arătați cu degetul. Dar n-am insistat În direcția asta prea mult. Deși am păstrat puerilismul, măcar În ceea ce privește o acțiune, organizată la exact o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
faptele erau grave! La reclamația soției, nemembră de partid, s-a constatat că cei doi copii pe care-i aveau, nemembrii de partid, dar pioneri și UTC-iști, umblă tot timpul, până și iarna, încălțați în pantofi de sport marca Adidas. Acestea fiind zise, comandantul propuse excluderea lui din partid. Dacă țineai de litera ,,articolelor din regulament,, reclamația nu trebuia luată în considerație, fiindcă venea de la o nemembră și mai ales... excluderea nu se putea face în lipsa acuzatului! Nici nu au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nume nu-l dezvăluim, casetele au fost special date de noi pentru a urmări și constata scurgerile de informație.Ceea ce s-a și constat. Valuta obținută o vom folosi pentru creșterea producției la hectar cât și pentru achiziționarea de noi adidași torsion la grupele operative de colaboratori amatori de adidași. TOP “... și încă ceva. Suntem de acord cu materialele prezentate.Trăiască Lupta Pentru Pace!” La masa secretariatului se produce o mică altercație, telexul bătând textul alocuțiunii oficiale cu un minut mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de noi pentru a urmări și constata scurgerile de informație.Ceea ce s-a și constat. Valuta obținută o vom folosi pentru creșterea producției la hectar cât și pentru achiziționarea de noi adidași torsion la grupele operative de colaboratori amatori de adidași. TOP “... și încă ceva. Suntem de acord cu materialele prezentate.Trăiască Lupta Pentru Pace!” La masa secretariatului se produce o mică altercație, telexul bătând textul alocuțiunii oficiale cu un minut mai devreme de sosirea prin poșta submersibilă a revistei de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
singurătate de această victorie. Și m-au lăsat singur. Singur cu Oscar Chivuță, nepotul Șefului General, pentru a-l iniția în secretele umorului radiofonic. Ca și Șeful trăiam emoția unui nou suflu, a unui nou aer. Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Mda. Pot deranja cu o întrebare? Poți și cu o țigară. Așa... Zi-i. Ascultă: linia...Dacă e goală, necirculată, neumblată... Așa.Neumblată. Atunci de ce mai trebuie
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, rîd eu uitîndu-mă În jos la mine. SÎnt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam mult pentru furturile din supermarket? — Ha! Asta nu-i pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să faci alergări în fiecare dimineață, pentru a fi în formă maximă, aiurea, n-ai alergat nici cinci metri, ești mult prea comod pentru așa ceva, poate îți vei lua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
agită sforile, tu ai fost și rămâi pentru totdeauna doar un... Stătea lângă ușă, îmbrăcat în treningul pe care îl primise cadou de ziua lui (de la Lucia, evident, se dezbrăcase cu o plăcere maximă de pantalonii cu buzunare aplicate), cu adidașii în picioare, și își spunea că nu a mai alergat de multă vreme, ce dacă plouă?, mișcarea este bună pe orice vreme, medicii ne bat tot timpul la cap cu nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Scriitorul însuși, doamnelor și domnilor, se va ascunde în recycle bin și acolo își va trăi restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o baltă mai mare și fu claxonat de o mașină care venea din spatele său. Îl depăși în viteză, era un Pontiac de culoare albă, îi făcu semn cu mâna, la revedere, oriunde
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
te mănâncă dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față. Lipit cu pieptul de malul de pământ, cu apa murdară scurgându-i-se pe trening, tropăind cu adidașii în mocirlă și strângând între mâini metalul rece al armei - nici armata n-am făcut-o, ce caut aici, Doamne, Dumnezeule?! -, observă zeci de tancuri care se îndreptau către ei. I se păru că vede și un agent de circulație
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hoți? Sau mai bine ne spuneți de unde aveți banii, cum îi justificați, puteți? De ce dați ochii peste cap? Vă rugăm să ne însoțiți la secție, nu, nu este nevoie să puneți un costum, vă primim și așa, în trening, cu adidași murdari în picioare, nu vă faceți niciun fel de probleme. Aruncă hainele de pe el, dădu drumul la duș și se lăsă biciuit de apa fierbinte. E simplu, domnilor ofițeri (cum naiba de nu înțelegeți ceea ce vreau eu să transmit?), a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]