5,887 matches
-
merge la fix și pe timp de criză” (adevărul.ro) etc. Destul de veche este expresia sărit de pe fix, cu sensul „aiurit, nebun” („părerea mea este că trebuie să fii sărit de pe fix să faci așa ceva”, pustiul.com). În plus, fix - adjectiv și substantiv - a căpătat o mare răspândire în ultimul timp, chiar în limbajul standard, ca termen denotativ, în opoziție cu mobil, pentru a diferenția tipurile de telefonie: „Comunică nelimitat între fix și mobil !” (cosmote.ro); „tarif unic fix/mobil” (financiarul
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
ilariant.ro). Cum se reflectă aceste evoluții semantice și frazeologice în dicționarele noastre? Ca de obicei, cu mare întârziere: în DEX, în ediția cea mai recentă - 2009 - nu apare nimic din cele de mai sus: găsim doar sensul primar al adjectivului („care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit; care este solidar cu un element la care se află atașat”) și cel din contextele preț fix, idee fixă; sensul „precis, exact” este descris ca limitat la exprimarea orei, ceea ce reprezintă
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
Rodica Zafiu Constatam, cu doi ani în urmă, existența unei noi confuzii lexicale, provenite dintr- un calc semantic după engleză: folosirea adjectivului suspicios în locul lui suspect („Condiții suspicioase”, în România literară, nr. 41, 2009). Nu îmi erau totuși foarte evidente, atunci, proporțiile fenomenului; am observat, între timp, că suspicios cu sensul „suspect” este surprinzător de frecvent și că a pătruns chiar în
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
indicând un risc înalt de pătrundere în limbajul celor foarte tineri: „Corabia mea acostată la țărm pare suspicios de liniștită” (compuneri.co.cc). Pentru a contracara extinderea supărătoare a lui suspicios, ar trebui să evocam mai des bunele folosiri ale adjectivului suspect, de exemplu pe cea dintr-o celebră strofă bacoviană („Cu-al meu aspect / Făcea să mor,/ Căci tuturor/ Păream suspect...”, Epitaf).
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
fără destule obstacole, mai ales financiare. Și mi-a făcut plăcere să constat, cu ocazia întâlnirii aniversare din decembrie 2008, că sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea „echinoxiștilor”, care au lansat și acest adjectiv intrat de-acum în istoria literaturii române. Căci mulți dintre scriitorii, criticii, universitarii de acum sunt de mult repere valorice semnificative în spațiul nostru cultural, alții s-au ilustrat și în patrii adoptive ca Germania sau Ungaria și continuă să
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
oferă cele două capitole, În umbra gazetei, Caragiale și În umbra lui Caragiale, gazeta. Procedeul e cel al dublei incluziuni. Ambele, pline de exemple absolut uimitoare. Titluri, teme și tonuri, stupidități, vorbe, nume. Repausuri dominicale. Nenorociri, groaznice sinucideri, polemici și adjective, inspecțiuni. Cu alte cuvinte, lumea ca ziar și ziarul ca lume. Identitatea e tranșată imediat, în secțiunea următoare: „Formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul. Opera sa comică este scrisă pe hârtie de ziar, alcătuiește o mare gazetă cu
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
au înmulțit; unele se referă, în mod neașteptat, la copii: „Copii prea libertini?” (treiursuleti.ro); „băiețeii sunt mai ștrengari de mici și îmbrăcămintea le permite să fie ceva mai libertini încă din primii ani” (urbakid.ro). Adesea, textele în care adjectivul libertin e folosit cu dezinvoltură cuprind și alte abateri de la normele lingvistice: „Nu v-ar place (!) ca în România legea să fie cinstită și dură cu cei care comit infracțiuni? Să nu fie așa de libertini cei care o dau
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
la echipă. Cei mai libertini fotbaliști îi transformă în jucători dedicați (!)” (gsp.ro). Interferențele dintre liber și libertin sunt previzibile - date fiind asemănarea formelor și legătura lor etimologică -, dar riscante, pentru că anulează o diferență majoră: între componentele evaluative ale termenilor. Adjectivul liber are un sens clar pozitiv, pe când libertin este, cel puțin în uzul curent, peiorativ, așa cum o dovedește definiția sa din DEX, mai ales prin șirul sinonimelor: „Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat”. Menținerea în zona
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat”. Menținerea în zona negativității e susținută și de asocierea cu libertinaj (atât libertin, cât și libertinaj fiind împrumuturi târzii din franceză). În Trésor de la langue française informatisé, sensul curent al substantivului și adjectivului libertin, -e este „(cel, cea) care are o conduită, moravuri foarte libere; care se lasă fără rețineri în voia plăcerilor carnale”. Și în engleză, termenul libertine are sensurile principale marcate negativ („persoană neconstrânsă de convențiile moralității”, „care duce o viață
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
familie și societate. Ai avut vreodată sentimentul de a nu fi înțeleasă din cauza stilului mistic și liric? Am avut mereu un public, în majoritate oameni care-mi seamănă. Dar sunt și mulți intelectuali care mă tratează cu cele mai rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema incomunicabilului, viața ca hypnoză și o țesătură lirică precum pânza de păianjen. Dar această țesătură perfectă și complicată se desface în secrețiile constructive ale pânzei. E
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
prin această consacrare niște senzații rezervate puținor artiști - cam ce etape deschid drumul spre, să-i zicem, succes? - răbdare, inspirație, transpirație etc., etc.?” Iată și punctul de vedere al artistului: „Personal sunt flatat ca orice om când capătă un asemenea adjectiv și, mărturisesc, sunt tentat în intimitatea mea să o cred. Din fericire, acest lucru nu ține mult. Cred că a fi genial înseamnă a depăși printr-o atitudine aproape vizionară epoca în care trăiești, epoca și condițiile care te-au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5141_a_6466]
-
sau mai multe premii de debut, s-a întâmplat să discutăm și cărți ale unor debutanți care ni s-au părut mai mult decât promițătoare. Mai este o observație care se cuvine făcută. Ce înseamnă, în definitiv, o carte bună? Adjectivul cu pricina are câteva înțelesuri diferite. Noi ne-am oprit la acela care ni s-a părut definitoriu pentru operele de literatură: o carte de literatură este bună când are valoare literară. Mai ales fiind vorba de «Cartea anului», definiția
«Cartea anului» by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5143_a_6468]
-
discutată, pentru engleză (engl. arena-stadium), în Wikipedia (în care se vorbește de asocierea preferențială a fiecărui termen cu diferite sporturi: fotbalul s-ar juca mai ales pe stadium, baschetul și hocheiul pe arena). Mai supărătoare este construcția sintactică: cu un adjectiv neacordat și antepus, Național Arena e o calchiere mecanică a structurii din engleză, nejustificată în română. Despre acest tipar de compunere „cu sintaxă aparte” scria încă din 1972 Mioara Avram (într-un articol reluat în volumul Probleme ale exprimării corecte
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
e o calchiere mecanică a structurii din engleză, nejustificată în română. Despre acest tipar de compunere „cu sintaxă aparte” scria încă din 1972 Mioara Avram (într-un articol reluat în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987): structura în care un adjectiv sau un substantiv e antepus centrului său - Expres-Bar, Intim-Bar, Tehnic Club etc. - se răspândea deja „prin influența unor denumiri internaționale de coloratură engleză” (p. 250). Mioara Avram constata că atestarea cea mai veche a modelului englez‚ de pe la 1900, e Automobil
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
a modelului englez‚ de pe la 1900, e Automobil Clubul Român; găsea totuși exemple asemănătoare ale unor influențe străine anterioare (turcisme ca alai-ceauș, germanisme de tipul concertmaistru). Față de exemplele discutate acum patru decenii, Național Arena prezintă un factor agravant: lipsa acordului între adjectiv și substantivul centru, feminin. De altfel, cei care folosesc formula nu prea știu dacă să o trateze ca substantiv feminin sau ca neutru: „Național Arena, văzută din elicopter” (realitatea.net, 15.07.2011); „Național Arena va fi deschis publicului toată
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
natală se transformă într-o amenințătoare și regresivă închidere față de ceilalți și de lume. Idila sigură și protectoare, continuă cercetătoarea, poate deveni preocupantă și sufocantă chiar și pentru cei care sunt profund înră dăcinați în ea; nu întâmplător, în germană, adjectivul legat de acest cuvânt, heimlich, înseamnă „familiar”, dar poate însemna și contrariul, un sentiment al necunoscutului, obscur și perturbator. În Heimat, „viața tradițională este scandată de succedarea repetitivă a anotimpurilor și a obiceiurilor, într-o perenitate și imobilitate care pare
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
de tare, dar i se aduce și calificativul „sigură”, ambele aflate în contradicție semantică cu sensul sintagmei „activitate creatoare”, redusă astfel la substantivul „activitate”, prin anularea sensului de libertate, capriciu, inedit, neașteptat pe care l-ar avea potențialul semic al adjectivului. Verbul este folosit la timpul prezent, persoana a III-a, indicînd siguranța vorbitorului, care nu îndrumă, nu îndeamnă, ci constată o realitate de fond, care nu poate fi contrazisă, ci doar constatată. „Scriitorii noștri” închide cercul și induce ideea unicei
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
și abstract, "un caos de lumină" (La mormântul lui Neamțu), non-organizare - organizare, "fluviul/ De foc al gândurilor mele mari" (Odin și Poetul), din nou apă și foc împerecheate. Un alt tip de metaforă e acela care juxtapune unui substantiv un adjectiv: "bulgări fluizi" (în Călin), la care sesizăm același combustibil dual, "bulgării" exemplificând imobilitatea și "fluizi" curgerea, mobilitatea. Un altul este metafora apozitivă: "luna, o cloșcă rotundă și grasă" (Mitologicale). Apoziția poate fi formată din două substative, al doilea fiind în
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
și procedeul glumeț al trunchierii: ceea ce le permite vorbitorilor să fie apreciativi într-un mod cât mai dezinvolt. Aceeași dezinvoltură poate aduce o anume relaxare și în aprecierile negative. O formă frecventă în limbajul tinerilor este plicti - abreviere multifuncțională pentru adjectivul plicticos (nu îmi place acest joc, e plicti rău", jocurifetebarbie.ro), substantivul plictiseală ("iar e plicti pe aici", ro.netlog.com) și chiar pentru verbul a se plictisi ("eu mă plicti rău... voi nu?", oracolulmeu.ro). Plicti e un criteriu
Gospo și plicti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6597_a_7922]
-
birocratic și incompetența sau suficiența autorităților demonstrează inconsistența ființei umane transcrisă în registrul de pierderi acceptate ale societății, aceeași temă cu care ne întâlnim pe un alt palier în Moartea domnului Lăzărescu (2005) al lui Cristi Puiu sau în Polițist, adjectiv (2009) al lui Corneliu Porumboiu. Ca și domnul Lăzărescu care reclamă dreptul la un tratament normal sau Cristi care încearcă să salveze un tânăr de la ani grei de pușcărie, Aurel înfruntă derizoriul și cinismul unui sistem în care autoritatea este
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
cînd călătoria, dacă e făcută de cine știe să vadă, să înregistreze, să perceapă și să simtă, este cutremur, schimbare de perspectivă și, la drept vorbind, periplu galactic". (p. 95) Steinhardt e genul de intelectual care, pentru orice substantiv sau adjectiv, poate să indice spontan un șir de sinonime înrudite. Steinhardt nu spune, de pildă, că nu e bine să fim invidioși, ar fi fost prea simplu, ci spune nu e bine să fim "niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
realitatea.net, 18.01); „flacăra violet atacă năpraznic" (ftr.ro), „Flacăra Violet lovește din nou!" (Academia Cațavencu = AC, 22.12.2009); „Cum arăta flacăra violet când era mică și albă!" (AC, 27.01.2010); „Ard în flăcări violet" (simonatache.ro). Adjectivul violet a devenit un semnal al ironiei - „bazaconii violete" (voxpublica.realitatea.net); „paranormalul violet" (simonatache.ro); „poate că unora ne vine să zâmbim, însă zâmbetul poate deveni violet (voxpublica.realitatea.net); „în noua lumină (violet) a declarațiilor politice (mihaialexan-drescu.wordpress
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
pentru că a apărut în două ipostaze - flacăra violet și flacăra violetă -, trezind polemici și acuzații (uneori foarte dure, de exemplu pe voxpublica. realitatea.net, 18.01.2010). Desigur, conform normelor actuale, dreptatea este de partea celor care au observat că adjectivul violet are flexiune, deci forma corectă a sintagmei este flacăra violetă. Merită totuși să încercăm să înțelegem de ce a fost atât de folosită forma invariabilă a adjectivului („flacăra violet"). Violet nu face parte dintre numele de culori invariabile (roz, lila
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
Desigur, conform normelor actuale, dreptatea este de partea celor care au observat că adjectivul violet are flexiune, deci forma corectă a sintagmei este flacăra violetă. Merită totuși să încercăm să înțelegem de ce a fost atât de folosită forma invariabilă a adjectivului („flacăra violet"). Violet nu face parte dintre numele de culori invariabile (roz, lila, mov, gri etc.). Împrumut din franceză, cuvântul apare în dicționarul Academiei (DLR, Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
apar „odăjdii violete", „pâlcuri violete" și chiar „mulțimea toată pare violetă" (un cititor remarcă: „Am fost atacat cu violet de către Bacovia", mihaimuscalu.wordpress.com). În ciuda vechimii în limbă a formei cu flexiune, constatăm azi o tendință de utilizare invariabilă a adjectivului; o căutare pe Google a sintagmei „rochia violet' aduce 3.630 de atestări, față de 238 pentru „rochia violetă"; în asociere cu substantivul lumină, numărul ocurențelor este aproximativ egal (2640 „lumină violetă", 2370 „lumină violet"). Sunt mai multe cauze ale fenomenului
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]