1,340 matches
-
școli profesionale. Elemente de vocabular. Elemente de teoria literaturii. Planuri - Sinteze. Comentarii literare. Compuneri diverse, București, EVR, 1994, 216 p. [118] MADA, MIHAI, Vasile Voiculescu - în Grădina Ghetsemani. în: Excelsior, 3, nr. 7, 1994, p. 41-43. [119] MÂINEA, MIHAELA, O adnotare la Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu. în: VR, 89, nr. 7-8, 1994, p. 155-156. [120] MAN, VASILE, In sprijinul candidaților la examenul de admitere în liceu și școala profesionalii, ȘcV, 5, nr. 3, 1994, 25 [teste propuse
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cele rezervate literaturii, ziarul a avut și alte rubrici culturale: „Note bibliografice”, „Cronica teatrală” (susținută de Andrei Băleanu, Vicu Mîndra, Călin Căliman, D. Costin, Aurel Baranga), „Carnet cultural”, „Panoramic cultural”, „Foileton”, „Carnet muzical”, „Cronica filmului”, „Pe ecranele cinematografelor”, „Viața culturală”, „Adnotări”, „Carnet plastic”. Opiniile exprimate căpătau greutate prin caracterul oficial al ziarului de partid care, ca instrument al puterii, a impus și consolidat așa-zise valori sau, invers, a marginalizat sau a periclitat destinul unor personalități și opere cu adevărat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
singurul), dedicat poeziei contemporane. Cititor insațiabil, B. simțea nevoia unei demonstrații în acest sens, încredințând tiparului toate frământările sale literare și existențiale. Și-a prezentat, astfel, în cărți masive, de efort aglutinant, șantierul (citate comentate, proiecte, bruioane, tot soiul de adnotări), începând cu Jurnal (1966), apoi Caietele Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat. După Sfântul, poposește fie în mediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
față de Lorenzo Valla: lucrările de filologie și de exegeză biblică ale gânditorului roman declanșează un real entuziasm la cel prezentat în mod clasic drept părintele umanismului - la aproape o sută de ani după Valla. în 1505, el publică, de altfel, Adnotări la Noul Testament ale lui Valla, un manuscris pe care-l descoperise în biblioteca mănăstirii norbertiene din Parc, lângă Louvain. Apoi el redactează cele două parafraze ale Eleganțelor limbii latine ale aceluiași. Pasiunea pentru latină, necesitatea de a lucra asupra surselor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lucrează cu ea. Din 1588, anul întâlnirii celor doi porumbei, până în 1669, data apariției lucrării în trei volume, au văzut lumina tiparului nu mai puțin de treizeci și patru de ediții. Nouă sub îngrijirea Mariei de Gournay, din care câteva cu prefețe, adnotări și tăieturi care i se datorează. 1590: Montaigne află de apariția unei traduceri în italiană, ea este semnată de ambasadorul ducelui de Ferrara, Girolamo Naselli. Nu există indicii că ar fi avut vreun efect asupra literaturii epocii. Cartea omului de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe Montaigne, și divertismentul, și Dumnezeu, eroare în privința lui Montaigne, fură din Montaigne, și sinuciderea, Rousseau, Sade, Saint-Evremond, Spinoza, Voltaire, V. Filosofi moderni Deleuze, Foucault, Freud, Kierkegaard, Lacan, Merleau-Ponty Nietzsche, VI. Lucrări citate Despre adevăratul și despre falsul bine, Valla, Adnotări la Noul Testament,Valla, Amfiteatrul eternei providențe,Vanini, Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne, îEseuri,II, 12) Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în legătură cu Tora. În același timp, masora prezintă un dublu aspect: restrictiv și interpretativ. De-a lungul secolelor, înțelepții rabini, copiști și editori ai textului biblic numiți în general trsmhylub, pe care noi îi numim „masoreți”, au adunat și păstrat numeroase adnotări legate de textul biblic. Prin „text masoretic al Bibliei” înțelegem textul consonantic înzestrat cu punctuație, accente și alte masora introduse de către masoreți. Până relativ recent, masora era privită ca o parte bine definită al tradiției, uniform dezvoltată și transmisă din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
familii de masoreți: ben Așer și ben Neftali. Vom arăta, într-o secțiune ulterioară, cum, în cursul timpului, masoreții palestinieni au câștigat supremația, textul tradiției ben Așer devenind singura formă textuală recunoscută 1. În ceea ce privește textul biblic, trebuie spus că spre deosebire de adnotările făcute de către scribi, transmise oral de la scrib la scrib și din generație în generație, spre sfârșitul secolului al V-lea d.Hr. începe dificila muncă de redare în scris a acestor codificări. Așa cum am mai spus, chiar și în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unul dintre cele mai vechi manuscrise ale Bibliei, ci este cel mai mare eveniment în istoria textului biblic tiberian 2. Fără îndoială, a fost precedat și de alte codice; însă acesta a fost primul codex care conținea întreaga Biblie, cu adnotare masoretică deplină, fiind privit drept prototipul textului biblic tiberian. Codex Aleppo reprezintă rodul muncii a mai multe generații de masoreți, descendenți ai familiei Așer, fapt care ne determină să credem că întocmirea sa trebuie să fi fost extrem de costisitoare. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
precise, dar cititorul are sentimentul că autorul nu stăpânește cu adevărat limba, că nu se află în largul lui în nici un plan al textului: vocabular, sintaxă, înlănțuirea frazelor... Un profesor de franceză l-ar plasa, fără îndoială, în marja unor adnotări de genul "anevoios", "stângaci"... Această stângăcie nu este doar o problemă de expresie, ea aduce atingere eficacității scriiturii pornografice, puterii sale de excitație sexuală. Dacă textul acesta a putut fi tipărit și difuzat, acest lucru se datorează, cu certitudine, faptului
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
moderne<footnote http://www.knowledgerush.com , (accesat la data de 06 iul.2009) "Father of the modern nation-state, modern centralized power, [and] the modern secret service." footnote>(ț. n.) În lucrarea să, Europe În Crisis 1598 1648, Geoffrey Parker preia adnotările unui contemporan anonim al lui Richelieu care descria criteriile cardinalului care au condus la selecționarea unei armate de"creaturi". Aceștia erau de fapt motorul unei mașinării de spionaj intern și extern al carui model a fost preluat mai târziu de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
neîntrerupt corespondență dintre cei doi oameni de stat. Un element pe care l-am remarcat este faptul că indiferent de strădania depusă de Richelieu pentru finalizarea unui plan, decizia îi aparținea în totalitate regelui. Multe dintre scrisorile celor doi au adnotări pe marginea lor, care indică punctul de vedere al regelui. Acesta de multe ori este total diferit de cel al cardinalului. Puțin probabil că regele să fie mânuit de cardinal, așa cum unii memorialiști vor să sugereze. În plus, atunci când Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
la îndoială a mamei sale, regina Ana, protejat de nasul sau Mazarin, si avându-l că tutore pe Marchizul de Villeroy, Ludovic creștea sub ochii atenți ai credinciosului sau valet La Porte. La Porte a lăsat istoriei o serie de adnotări și memorii care sunt folositoare pentru a putea realiza un tablou al copilăriei lui Ludovic și al evenimentelor la care a luat parte. Toți autorii de memorii contemporani cu Ludovic al XIV-lea afirmă același lucru: regele a fost un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
261-394. Manuscrisul aflat În posesia lui A. Stein este depus la British Library. Conține imnuri, traduse de Waldschmidt și Lenz În 1926 (Die Stellung Jesu im Manichäismus) și 1933 (Manichäische Dogmatik), apoi din nou de Tsui Chi În 1943, cu adnotările lui W. Henning. Cel de al treilea text, tradus În chineză În anul 731 după un original iranian (probabil În limba partă), este Împărțit Între British Library și Paris (așa-numitul „fragment Pelliot”, publicat laolaltă cu Traité). Ambele părți au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în jurul lui, eroul află, prea târziu, decizia Castelului. 574 Indicăm între paranteze paginile ediției GR-Flammarion a Castelului. 575 Domnii nu suportă să vadă un Străin. 576 Într-un raport oficial pe care reușește să pună mâna, el poate citi următoare adnotări care îl privesc: "astfel el cutreiera, din câte se părea fără scop, fără să facă altceva decât să tulbure liniștea localității. Dar, în realitate el era foarte ocupat, el pândea o ocazie favorabilă și nu întârzia să o găsească. Frieda
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
metafizicismul". 8. Goethe numește oda, balada ete. "Dichtarten", iar epopeea, poezia lirică și drama, "Naturjormen der Dichtung" - Es gibt nur drei echte Naturformen der Poesie: die klar erzăhlende, die enthusiastisch aufgeregte und die personlich handelnde: Epos, Lyrik, und Drama - (cf. Adnotări la Westostlicher Divan, în Goethe, Werke, Ju-bilăumsausgabe, voi. V, pp. 223-224). Terminologia engleză pune probleme spinoase; categoriile literare majore le-am putea prea bine nunii types (tipuri) (așa cum face N. H. Pearson) iar speciile ca tragedia, comedia, oda etc. le-
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Vandana de Nord și Republica Soră Vandana de Sud, că a trebuit să vină și academicianul Robert J. Spuck să mai pună paie pe foc. El a publicat o nouă ediție comentată a operelor lui Herodot, adăugând și proaspăt găsitele Adnotări. Unde, la secțiunea a VII-a, n-a omis să treacă și impresiile marelui călător strânse pe versanții "asemenea căpățânii unui bătrân chel" ai Muntelui Azuriu. Impresii deloc măgulitoare pentru băștinașii întâlniți acolo. Și nici comentariile savantului din Republica Vandana
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Werner Polacek, fiind nominalizat la nu mai puțin de opt premii Oscar. (L-a obținut doar pe cel pentru efecte speciale 21.) Apoi, ca lucrurile să fie și mai clare, profesorul John Jhonoff a descoperit un lucru într-adevăr senzațional: Adnotările publicate și comentate de Spuck nu au fost scrise de către Herodot din Halicarnas, ci, mult mai târziu, de către un plagiator ordinar, Herodot din Creta, cel care a furat renumele "părintelui istoriei". Așa că scrierile acestea n-au nici o valoare științifică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și starea conflictuală specifică Renașterii. După ce a fost bănuit de erezie în 1566, Bruno 175 intră într-un conflict cu Biserica Catolică, dar cu toate acestea rămâne în sânul ei până în 1576, când i se descoperă lucrările lui Erasmus cu adnotările realizate în timpul lecturii și biblia cu interpretări apropiate de direcțiile protestante. Este perioada în care se îndepărtează de tradiția ortodoxă a Bisericii Catolice și se apropie de o filosofie monistă personală prin care încearcă să împace neoplatonismul cu teologia catolică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de la Chicago - Regenstein Library, iar prima scrisoare, din 1948, cu care se deschide această corespondență, s-a păstrat doar sub formă de ciornă în Arhiva SW. Pentru a reda cât mai fidel paginile manuscrise, am recurs la o serie de adnotări, marcate în josul paginii cu cifre romane minuscule, însoțite de un minim cod de transcriere filologică a particularității manuscriselor; îi mulțumesc domnului profesor Dan Slușanschi pentru îndrumarea inițială în acest sens. Legenda acestor semne este următoarea: < > - pentru indicarea literelor care lipsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fascicule, travaliu realizat împreună cu Eugen Ciurtin, în cadrul acestei ediții aparatul critic este integral refăcut și suplimentat. Tot ce nu a fost inclus în aceste note complementare se regăsește, uneori detaliat, în studiul introductiv. Am optat pentru o cât mai abundentă adnotare, mai ales acolo unde contextul epistolar risca să rămână destul de obscur. Tabelul cronologic, gândit ca o survolare sintetică și în paralel, se bazează în bună parte pe informațiile furnizate, în cazul lui Eliade, de Jurnal și Memorii; în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
biografic și inedit. Acribia investită în ediția de față tentează în primul rând adecvarea la ceea ce este organic într-o biografie, într-o lume parțial închisă pentru că trecută, și doar printr-o regretabilă confuzie ar putea fi confundată cu mania adnotării. Ea corespunde deopotrivă acelui presentiment consacrat printr-o formulă deja celebră: „Der liebe Gott steckt im Detail” (Aby Warburg). Am căutat un fel de efigie peste sfârșitul acestei corespondențe: două fotografii târzii. Într-una nedatată, probabil dintre ultimele:cuo ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea puținelor manuscrise, pagini începute și neterminate, adnotări împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată și de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră. Mâinile adunate aproape căuș, pipa
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
del Conte, C. Noica, cercuri franceze și belgiene...)5 sau aluvionează îndoieli privind integritatea morală a unui savant îmbătrânit 6 care ar accepta până și compromisul cooperării cu regimul comunist în schimbul susținerii din țară a candidaturii sale. În absența oricărei adnotări precise, în memorialistica lui Eliade, despre contextul vreunei candidaturi, putem rămâne cu imaginea destul de iluzorie că, ani la rând, o lume întreagă se învârte în jurul lui Eliade, îl propune, îl susține, îl provoacă, iar el acceptă, când activ, când pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pentru cea care a scris aceste pagini - o enigmă, emblemă peste un incipit care tentează mai degrabă aritmetica unei coerențe durabile decât forma elaborată a unei excelențe aleatorii. Mihaela Timuș (București, iunie-august 2003) Bibliografie fundamentală (utilizată pentru studiul introductiv și adnotările scrisorilor)tc "Bibliografie fundamentală (utilizată pentru studiul introductiv Și adnotările scrisorilor)" 1. Mircea Eliadetc "1. Mircea Eliade" Aspecte ale mitului - Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Univers, București, 1978, traducere de Paul G. Dinopol. Convorbiri - Mircea Handoca, Convorbiri cu și despre
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]